4,463 matches
-
atunci: "Jocul meu (...) nu mai este un joc, ci o maieutica plina de riscuri si de responsabilități, din care pot decurge nu numai învățăminte, ci și suferințe, nu numai semnificații, ci și salvări."61 Cu alte cuvinte, la fel cum stropul devine elementul component al ploii, așa și dansul devine element component al morții. Alternarea (dubla perspectivă de abordare) dans-joc este aproape insesizabilă, dansul adulților poate deveni, în orice moment, un joc al copiilor și invers. Cert este că, atât dansul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
reconstrucție ("Recunoscătoare/ Streașinei că nu s-a mutat"). Deținătoare ale motivului central al iernii sunt poemele: Iarna stelele, Ninge cu dușmănie, Ca și cum luna. Iarna și zăpada maturității sunt corespunzătoare ploilor copilăriei. La fel cum ploaia poate să și descompună, fiecare strop fiind un element al totului, așa și zăpada degradează: "Iarna stelele/ Sunt atât de departe,/ Că nu poți să le vezi/ Prin singurătate.// Iarna mările/ Sunt atât de străine,/ Că nici cursul izvoarelor/ Nu li se cuvine.// Iarna morții/ Sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de moarte, trupul de umbră al reginei moarte -, este locul unde viața și moartea, dorința și spaima se confruntă ca într-o arenă a sfâșierii, a mutilării."179 Descompunerea trupului sau degradarea materială este aceeași degradare pe care o realizează stropii de ploaie din poezia Anei Blandiana. Alegoria mioritică moarte nuntă direcționează întreaga simbolistică a poeziei Ilenei Mălăncioiu către un tragism absolut, în care totul, până și binele și frumosul sunt supuse pieirii: Să bem vinul de nuntă, mirele a murit
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nori luna,/ Poate s-ar furișa spre pământ..." (Să lăsăm să cadă cuvintele) 119Emil Maranu, Arta poetică la români, București, Editura Ion Creangă, 1978, p. 272. 120Ibidem, p. 92. 121 "De prea mult aur crapă boabele de grâu./ Ici colo stropi de mac/ și-n lan/ o fată/ cu gene lungi ca spicele de orz./ Ea strânge cu privirea snopii de senin ai cerului/ și cântă.// Eu zac în umbra unor maci,/ fără dorinți, fără mustrări, fără căinți/ și fără-ndemnuri
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pas dar sigur, poziții de invidiat În societatea noastră, acordându-ise o atenție și onoare greu de imaginat Înainte. Orice efort viitor merită a fi făcut cu prisosință. Cartea de față dorește să „picure" În sufletele artizanilor gimnasticii noastre, măcar un strop de mândrie și știință, din partea unui slujitor credincios, care a iubit gimnastica românească o viață, și de a cărui desin după cum se vede nu poate fi indiferent. Primiți cu Încredere și Îngăduință ceea ce dăruiește din toată inima Încă tânără tineretului
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
Facultatea. Popa o privi lung, ca și cum abia atunci o vedea prima oară. Îmbujorată, fătuca îl privea și ea ciudat, descoperindu-l parcă abia acum și ea. Bărbat încă zdravăn, în plină putere, cu barba roșcată deasă, sclipind năclăită de câțiva stropi din grăsimea curcanului. - Îl știu pe băiatul ăla, cum să nu, de treabă dar... Nici nu vroia după aia să mai știe de părinți. Venea aici în sat și nu se ducea la ei. Și le purta numele. Auzi, supărat
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
mai deznădăjduit; înainte, fugărind arătarea albă, în urmă, fugărit de jivina omenească, pe care nu o știam ce vrea și de ce aleargă". În aceste condiții, senzațiile de repulsie provocate de mediu încetează, iar cursa continuă: "Uneori piciorul intra până la gleznă, stropi de abces mă împroșcau în obraz și în ochi, simțeam în gură gustul leșiatic și spurcat al putreziciunilor fermentate, pielea mă ustura de tăieturile săbiilor de papură și poate de mușcăturile animalelor băloase, dar nimic nu mă oprea". Însă urmărirea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
creionat în note autumnale, melancolice: „Lângă lacul larg-înfiorat și pal, Te-am văzut în toamna rămânând pe mal, Profilată trist pe cerul sângeriu, Printre foi căzute prea de timpuriu, Cu năframa-n care căutai să-ngropi Sfâșiatul suflet risipit în stropi, Mama de departe. Și de-atunci mereu Lacrimile tale cad în gândul meu: Frunze vestejite peste lacul pal Turburându-i veșnic sfărâmatul val.” („Mama de departe”) Mama este deseori legată de lumea satului pentru că păstrează, ca și acesta, tot ce este
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
că profesorul, va putea fi înlocuit în curând de non- persoana (la propriu) perfectă: computerul. În prezent, profesorul este pe cale de a fi asimilat cu personajele din parcurile Disney: "Cei care joacă aceste roluri sunt interșanjabili. Și, chiar dacă aduc un strop de originalitate în interpretarea lor, tot ceea ce fac este prevăzut într-un scenariu detaliat, așa că nu are nicio importanță cine anume poartă costumul respectiv. În ceea ce spune și face un personaj din distribuția lui Disney nu prea este loc de
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Cântecul lebedei Truditor al cuvântului cioplit pe fila timpului, poezia-artă devine în viziunea distinsul domn DUMITRU VACARIU lacrimă arzând în sfântă singurătate, talger învăluind cele două fațete ale existențialului, cântec psaltic al binecuvântării, deopotrivă, al binelui și răului din noi, „strop de veșnicie”, dar și sfâșietor „cântec” strigăt al tenebrelor. Lectura volumului Cântecul lebedei (2011) ne îndreptățește Vă credem că una dintre dorințele majore ale poetului ni se revelă ca o răscolire înspre magma originară, „pe plaiul sfânt de la izvoarele Ozanei
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
rodi nicicum și nicicând. Un astfel de exemplu, nefericit, ne oferă scriitorul Petre Rău, în romanul său: OroloJiul de nisip, pentru care i-aș alege drept motto, un catren dintr-una din creațiile sale: „cocloidice umbre se preling în clepsidre / stropi de mulțimi se aprind argintii / cu glas de aridă trahee mă-ndeamnă / un dor de cohorte pustii...” (De ce), descoperind în titlul-metaforă subtilități morale. Romanul lui Petre Rău este un subtil studiu psihanalitic. Are o structură clasică, cu un subiect ancorat
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Pereții acoperiți cu o hîrtie gri, imprimată cu buchețele albastre, aveau tot atîtea pete cîte flori, pete vechi, îndoielnice, de a cărei proveniență nu puteai să-ți dai seama, muște strivite sau pete de ulei, urme unsuroase de degete sau stropi de spumă de la chiuveta la care se spăla. Totul arăta de o mizerie rușinoasă, mizerie de care mustea întreg Parisul. Și îl cuprinse așa o disperare împotriva vieții sale sărăcăcioase. Își spuse că trebuia să iasă curînd din situația asta
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
imperfecțiune, iată o canapea a cărei frumusețe nicicînd nu se va ofili. Catalog publicitar Roche-Bobois Textul B Pe masă par niște dune mici de nisip. Nisip presărat cu cardamom, cu curry de madras de un roșcat fierbinte din care răsar stropi verzi de curry leaves, purpură unduitoare de sumac, praf aspru și dulceag de ghimbir, o oază sclipitoare de piper alb, negru, verde și roziu, un soare roșu din neprețuit șofran, sirocco amețitor de kamoun; galanga, karvi, ras-ehanout, scorțișoară: condimentele. Inspirați
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
colo pârloage. În capătul lor fânăriile cât se vedea cu ochii de la Podu Turcului spre Berheci, în mijloc Zeletinul, care s-a revărsat în primăvară devreme, lăsând ochiuri mari de apă pe șes. În toată vara n-a căzut un strop de ploaie, astfel că în septembrie pământul avea înfățișare selenară: culturile topite, crăpături imense în care încăpeau picioarele vitelor care și le rupeau și de aceea multe erau sacrificate, iar din ochiurile de mâl crăpat crăpat se ridicau încovoiate, se
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
exercițiile fizice menite să întrețină vigoarea trupului ("fratele porc", după gingașul alint al magistrului de la Păltiniș) și să acorde minții un binevenit răgaz, clipa aceea de relaxare absolut necesară în confruntările de lungă durată. Preocupat să nu-și irosească nici un strop de energie cu lucruri neînsemnate, omul bolnav de patima scrisului alege dintru început, ca pe un rău necesar, cea mai comodă formă de tratament: plimbarea. Productivitatea nu e însă totdeauna în proporție directă cu cantitatea de timp petrecută în fața foilor
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
să respecte cu strictețe regula aristotelică a celor trei unități (1. acțiunea: se petrece într-o casă la marginea orașului; 2. spațiul: o casă împrejmuită de un parc; 3. timpul: luna iunie). Nicio tentativă de a traduce regizoral "subiectul", niciun strop de "culoare locală", nimic "personal" nu tulbură uvertura austeră a acestei drame compuse, ca la manual, din trei acte corespunzătoare momentelor-cheie ale acțiunii (intrigă-punct culminant-deznodământ). De asemeni, caracterizarea directă lasă regizorului libertate totală, câtă vreme "rolul" e făcut să pună
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
era o taină numai a noastră, o comoară de mare preț, care nu putea fi întinată cu nimic. Sub zidurile așa de înalte ale școlii, când am ieșit de la ore spre seară, începuse furtuna, cu o ploaie deasă și cu stropi mari, o ploaie de vară, care nu ține mult. Tu, Olga, de frică atunci când a tunat, te-ai lipit de mine și atunci ți-am șoptit în rusește „te iubesc”, dar de emoție și teamă, atât de încet, poate că
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
o mai luăm în seamă. Totul este relativ, chiar și realitatea, pe care o întâmpinăm cu toate simțurile deschise la maximum. A murit un om. Ei și? Cei dragi îl plâng o zi, o săptămână, adăugându-se la acesta un strop de compasiune din partea prietenilor și rudelor mai îndepărtate și gata, totul reintră în făgașul normalului. S-ar putea să mai apară ceva lacrimi la 7 zile (de ce neapărat șapte?!), la pomenirea lui printr-o masă bogată în bucate și băuturi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
o ciocolată mare și ne-am înțeles să vină din două în două zile să vadă cum stăm. Acum, cu apele crescute, speranța de a prinde ceva pește era mică, dar și mai rău era faptul că bătea vântul cu stropi mari de apă rece și nu puteam aprinde focul. Deocam dată am înălțat corturile și am băut coniac și cafea, să ne încălzim. Dar cafeaua am băut-o rece, instant, noroc că aveam destulă. Băieții-ghid plecaseră. Am încercat din nou
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
bibani cât palma, erau buni și aceștia la saramură, dacă am fi izbutit să aprindem focul. Dar ploaia rară, rece și vântul, care ne cam tăia la mațe nu ne permitea acest lux. Oricum, îi curățam și le dădeam un strop de sare, pentru niște zile mai bune. Un pește mai mare n-a prins nimeni dintre noi. Au mai venit și vreo două moace de somn, de vreo 300 de grame, tot era ceva. A patra zi, ploaia și vântul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
apă, curentul aducea dinspre stânga, de pe lacul Fortuna, bucăți mai mici sau mai mari de plaur. Multe din ele îmi agățau firul de nailon, și atunci trebuia să recuperez și să lansez din nou. Veni și noaptea, cu vânt și stropi de ploaie rece. Aveam pe mine o șubă antivânt și impermiabilă, închisă până la gât. Pe cap pusesem capișonul. Nu-mi era frig, dar mă simțeam încotoșmănat și greoi în mișcări. Cele două lămpi de carbid ardeau, mai sfârâind când vântul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
care binevoia a-l ocupa. Și totdeauna, după ocuparea locurilor, repetam ritualul obișnuit: un pahar de tărie sau de vin, oferit pescarului din stânga, și care, parcă știind că cineva dintre noi nu va mai veni la pescuit niciodată, vărsa câțiva stropi din pahar pe pământ și tăcut, îl bea. Unii spuneau și bogdaproste, alții nu. Și uite așa, de când merg singur pe locurile acelea, am cunoscut fel de fel de oameni, de diferite vârste și temperamente, dar toți prietenoși, deschiși la
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în mod serios. La fel, atitudinea curentului de stânga față de globalizare și de utilizarea forței este în mare măsură simplistă. Cu toate acestea, împărtășesc îngrijorarea curentului religios de stânga în legătură cu prăpastia uriașă dintre săraci și bogați. Cred că există un strop de adevăr în modul în care ei percep America o comunitate îngrădită care a încercat să-și întoarcă privirile de la cei aflați în nevoie, și nu cetatea de pe munte. Începând mai ales cu alegerile naționale contestate cu înverșunare din 2000
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
urmase furtunii; nu rămăseseră alte semne decât lacurile improvizate și noroiul lichid, pe care caii noștri, îndemnați de țipetele ascuțite ale surugiilor, le traversau cu burta la pământ, aruncându-ne cu cele patru picioare ale lor un neîncetat vârtej de stropi de noroi. Am auzit de mii de ori, în cele două provincii, blesteme la adresa evreilor și a rasei lor avide; n-am fost mai puțin fericiți să întâlnim pe drumul nostru un fiu al lui Iacob care să ne adăpostească
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
necesită mai multă muncă. Trebuie să coc mai Întâi vinetele, ardeii capia, apoi, toate să le tai Împreună cu ceapa și să le călesc. Zacusca trebuie păzită, să amestec tot timpul cât este pe foc, să mă protejez cu mănuși de stropii fierbinți care sar pe piele, ce mai, Îmi ia timp mult. Până coc vinetele și ardeii, pot toca legumele pentru zarzavatul de ciorbe. Așa Îmi organizez fiecare treabă, să câștig timp. Pregătesc sacoșele, căruciorul, să pot căra toate, o dată, noroc
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]