4,158 matches
-
o îndepărtare de natură; dimpotrivă, forma superioară este mai aproape de natură, cum este mai aproape și de idealul de personalizare. Astfel, aparent, misticul este mai aproape de condiționatul natural decât personalitatea energetică. El posedă de la natură dispozițiile sufletului său și condițiile structurării acestora, în jurul eului, ca personalitate; căci: "psihogeneza își are rădăcinile în biogeneză"211. Dar misticul se află în primul moment al personalizării (umanizării naturii), așadar reprezintă, într-un fel, polul opus celui natural. Numai printr-o asemenea opoziție, ca mod
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ca personalitate individuală și ca popor. Idealul are, desigur, o "natură" spirituală; dar el este prins, totuși, de sufletul unui popor, nefiind spirit pur. Personalitatea energetică are ceva din ideal (are ceva din natura spirituală), dar ea se constituie prin structurarea aptitudinală a unui conținut sufletesc. Ea este, întâi, ca posibilitate, de ordinul idealului și al normativului. În realitatea sa însă va pătrunde și condiționatul natural-sufletesc. Ruptă de natură, forma finală de personalizare a energiei (personalitatea energetică) nu reprezintă nimic; așa
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
maxime”, „menținerea vitezei orizontale”, „încetinirea (decelerația)”. Din punctul nostru de vedere alergarea în probele de 100 m este o alergare ce se caracterizează, în primul rând, prin armonia repetării ciclice a unității fundamentale (pasul simplu/dublu de alergare). Modificările privesc structurarea pe faze a alergării ca probă de concurs, deoarece formula clasică: startul și lansarea de la start - faza de accelerare - faza vitezei maxime - finișul și atacul firului de sosire, conține termeni care nu mai au acoperire practică integrală. Astfel startul și
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
repetare trebuie să realizeze cea mai mare viteză de deplasare; în cadrul fiecărei repetării, jumătatea a doua a distanței se realizează în viteză mai mare decât prima; de la o etapă de pregătire la următoarea, viteza de execuție crește treptat. Modelul de structurare al antrenamentului în ciclul anual cuprinde: dinamica obiectivului de performanță în raport cu nivelul din sezonul precedent, atât pentru etapele competiționale de iarnă cât și cele de vară; dinamica evoluției la probele de control și rezultatelor competiționale din anul / anii precedenți; dinamica
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
Prin structura lecției se înțelege modul de organizare sau alcătuire a ei. Lecția, precizează I. Cerghit, este o „entitate de învățământ, care este ceva mai mult decât o formă sau un cadru de instrucție, căci presupune mecanisme și legități de structurare și funcționare ce trebuie bine cunoscute” . Lecția, în calitate de „microsistem”, captează și reconfigurează într-un mod specific toate componentele universului didactic: conținuturi, strategii, metodologii, modalități de organizare, forme de evaluare, specificări relaționale, conformații psihosociale etc. Calitatea acesteia depinde nu de fiecare
Abilităţi practice şi educatie tehnologică Proiectare INVATAMANTUL PRIMAR by LAURA SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/768_a_1491]
-
aceste alterări potrivit datelor obținute privind evoluția organismului uman” spunea el în prefața cărții. Mai mult, s-a străduit să pună în evidență prin datele anatomiei patologice „caracterele proprii ale unei clasificări etiologice a bolilor” Viziunea sa în abordarea și structurarea anatomopatologiei a rămas valabilă până astăzi. Ca pedagog a fost unul de excepție, puțini dintre profesorii Franței bucurându-se de o audiență atât de numeroasă. De la el au rămas celebrele „Lecons de Clinique Medicale” ținute la Pitie, publicate în 1883
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
finalități care se suprapun de fapt etapelor principale ale utilizării alimentelor ca proces fiziologic: - alimentația (aportul natural de apă, oxigen și principii nutritive); - digestia - descompunerea alimentelor în principii nutritive de bază (proteine, lipide, hidrocarbonat, minerale, vitamine); - absorbția în vederea asimilației pentru structurarea proteinelor proprii și a rezervelor nutritive (anabolismul); - dezasimilația (catabolismul) - prin descompunerea structurilor proprii, proces prin care se eliberează energia sub diverse forme, necesară mișcării, acțiunii și adaptării, în sfârșit - excreția cu scopul de a debarasa organismul de deșeurile metabolice. Toate
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
sociale, care va ajunge să capete forme extrem de acute, conducând la revolte și revoluții sociale devastatoare în unele zone geografice (Rusia, China, Cambodgia, Vietnam etc). În viziunea socialistă raporturile membrilor societății față de mijloacele de producție constituiau criteriile de bază în structurarea claselor sociale. Secondate de o ideologie a urii și intoleranței creau o stare de tensiune socială permanentă între clasele avute (burghezie, moșierime) și cele paupere (muncitori și țărani fără pământ). Socialiștii nu au înțeles că a predica lupta de clasă
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Iisus o combate aducând pilda păsărilor cerului și îmbrăcămintea crinului concluzionând „adunați comori în cer și îmbogățiți-vă în Dumnezeu” (Matei 6). Cât privește patima de dominație (care are la origine instinctul de dominație și subordonare atât de necesar în structurarea familiei și organizării sociale, în scopul satisfacerii nevoilor individuale și sociale ale omului), patimă ce constă în plăcerea de a domina de dragul puterii și în dauna obligațiilor care stau la baza ei, Iisus știe că nu poate fi învinsă decât
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
pe termen îndelungat a unor variabile precum tradițiile istorice, caracteristicile sociale, economice și culturale ale indivizilor. Însă declinul relativ al identificării partizane și sporirea instabilității electorale au avut drept consecință reconsiderarea rolului factorilor de scurtă durată în determinarea opțiunii electorale. Structurarea mizelor politice, configurarea candidaturilor, perceperea conjuncturii economice, evaluarea performanțelor guvernamentale au subliniat importanța agenților de definire a situației politice imediate și deci a variabilelor comunicării. Astfel, definiția votului a fost redusă, în esență, la opoziția dintre un model determinist și
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
la un efort mai mare. Repetările la intervale sunt probabil mai apropiate de cele de rezistență cu supraîncărcare și cu toleranță la lactat. Cel mai mare avantaj al intervalelor de croazieră este că ele asigură o înțelegere ușoară și o structurare realizabilă a antrenamentului de rezistență, ceea ce îl determină pe fiecare sportiv să se antreneze la viteza lui individuală, cea mai eficientă, pentru antrenamentul de rezistență. În plus, această metodă de antrenament individualizat poate fi realizată și într-un bazin aglomerat
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
din ultimii ani de viață democratică și parlamentară de după sfârșitul războiului, cu un parcurs similar închisoare, amnistie, domiciliu forțat, supraviețuire. Prim-planul va fi însă foarte curând ocupat de Radu Câmpeanu, revenit din exilul parizian unde fusese extrem de activ în structurarea unei identități politice. Ultimii reprezentanți ai ilustrei dinastii a Brătienilor, fondatorii partidului, s-au întors și ei în țară pentru a se alătura acestui efort, dar Radu Câmpeanu, cu prestanța vocii sale baritonale și a blazerelor pe care le purta
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
dar în discursul intern foloseau din plin retorica național-comunistă, și, mai grav, în raporturile politice concrete cu minoritatea maghiară, refuzau sistematic aplicarea cu bună credință a principiilor pe care le acceptaseră de formă. Minoritarii maghiari, al căror grad superior de structurare politică și de consecvență în urmărirea propriilor scopuri era flagrant, își pierduseră orice încredere în FDSN/PDSR, așa că, în 1995, când acesta oficializase alianța cu PUNR și PRM, campionii invectivei antimaghiare, situația se agravase în asemenea măsură încât Consiliul Europei
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
o succesiune (!! unde nu există succesiune nu există nici narațiune, ci: descriere, deducție, efuziune lirică etc.); - cere o integrare în aceeași unitate de acțiune (!! altfel nu ar exista narațiune, ci: o simplă cronologie, enunțarea unor fapte neconcordante între ele etc.); - structurarea spațială și temporală nu poate avea loc (!! excepțiile sunt puține) decât în legătură cu ființe umane;elementele constitutive sunt: fapte, acțiuni, demersuri etc.; - acțiunea este elementul predominant, iar personajul/personajele Ț factorul dinamic. (!!) obiectul descrierii este situat și subliniat în spațiu, prin
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
că conceptul de structură socială se referă la organizarea societății, care include pozițiile sociale, relațiile dintre aceste poziții și resursele diferite ata-șate acestora. Structura socială cuprinde grupurile de oameni care alcătuiesc societatea și relațiile care există între aceste grupuri. Această structurare a activităților umane este posibilă prin împărtășirea culturii care dă populației o viziune comună asupra lumii și societății. Într-o definiție sintetică putem spunem că structura socială se referă la pattern-urile organizate ale interacțiunii care există într-un grup
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
existențială a câmpului literar, cât și, la nivelul posibilităților de expresie, stabilește limitele "universului de discurs" disponibil tratării literare. Geneza culturală și dinamica evolutivă a literaturii didactice devine astfel inteligibilă doar dacă este plasată în contextul istoric al emergenței și structurării câmpului literar românesc, el însuși făcut posibil de anumite circumstanțe socio-istorice particulare create de evoluția societății românești. Rezultă astfel că inteligibilitatea fenomenelor socio-istorice reclamă, cu imperiozitate, analiza lor sistemic-relațională, ținându-se cont de sistemul de interdependențe structurale în care acestea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de la un capăt la altul întreaga economie simbolică a bunurilor culturale livrești. Acesta este intervalul decisiv în care este reperabilă "decolarea" producției de opere literare originale românești, pe pista turnată din traduceri din opere occidentale. Lansarea a fost propulsată de structurarea unui câmp literar autohton, înzestrat cu propriul său sistem de status-uri și norme de producere și evaluare a discursului literar. "Anul 1890 - ca, dealtfel, întreg deceniul care îl precede - poate fi astfel considerat drept momentul de cotitură, după care
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
umane, care la rândul său se răsfrânge și asupra structurii sociale. P. Bourdieu (1991), de exemplu, consideră limbajul o "structură structurantă", în sensul că este atât o structură (un sistem articulat și coerent de semne), cât și un instrument de structurare a realității prin crearea de categorii semantice, care cu timpul devin reificate, dobândind o autonomie față de creatorii săi, ceea ce le conferă capa citatea de a le modela gândirea. Devenită o metodă standard în repertoriul metodologic al științelor sociale încă de la
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Krippendorff, 2004, p. 18). În cadrul schemei analizei discursive elaborate de Phillips și Hardy (2002), demersul de față poate fi localizat mai degrabă în zona circumscrisă de abordarea constructivistă, deși se interesează și de cartografierea relațiile de putere care contribuie la structurarea discursivă a realității (în speță, a memoriei naționale românești). Interogațiile de cercetare care au pulsionat demersul pe care l-am întreprins și care ne-au suscitat imaginația sociologică s-au referit la următoarele chestiuni: cum este constituită discursiv memoria colectivă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de sisteme de periodizare a trecutului. O formă convențională de îmbucățire a trecutului este organizarea sa în categorii cronologice supraordonate (an, deceniu, secol, mileniu). Cel puțin pentru istoria umană, unitatea seculară/centenară este de departe cea mai preferată. Însă nici structurarea cronologică a istoriei, în diverse unități temporale, nu este liberă de inferențe subiective. Intențiile ideologice pot fi ușor detectate în alegerea momentului zero. Punctul origo nu este niciodată o alegere arbitrară. Dimpotrivă, semnalează un eveniment în care este injectată o
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
societăți industriale. Pe aceleași coordonate se situează și structura tripartită a istoriei umane propusă de E. Gellner (1988) ca alcătuită din societăți de culegători și vânători, societăți agrare (personificate sub numele de "Agraria") și societăți industriale ("Industria"). Fiecare tipar de structurare a trecutului are o anumită "implicatură" (Grice, 1975, p. 43) semantico-ideologică care rezidă în grilele de interpretare a istoriei pe care le furnizează. Conștiința societală a trecutului, cristalizată în memoria colectivă a unei colectivități, presupune un principiu organizator, o structură
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
structuri organizatorice, trecutul apare în conștiință (individuală și colectivă) ca o masă amorfă. Sistemele de periodizare a trecutului sunt cele care îi conferă conștiinței istorice eșafodajul de care are nevoie pentru a reuși să dea sens trecutului. Ca mijloace de structurare a timpului istoric, sistemele de periodizare punctează momentele cheie, definitorii, a căror contribuție este decisivă la evoluția în decursul timpului a colectivității sociale. Introducând rupturi în continuitatea timpului istoric prin care sunt create "insule [omogene] de semnificație" istorică (Zerubavel, 1998
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Chestiunile ce țin de origine, continuitate, unitate, independență și spiritualitate capătă sensuri precise și diferite în cadrul fiecărei logici de periodizare a trecutului. Acestea sunt rațiunile principale care ne-au impus să acordăm o atenție sporită sistemelor de periodizare utilizate în structurarea conștiinței istorice românești. 3.1. Patriotism civic pre-naționalist (1831-1859) 3.1.1. Cadrul politic Prezentarea cadrului politic se va limita la a indica succint doar punctele de joncțiune și articulațiile critice ale procesului de construire a statului-națiune român. Urmărind momentele
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
incumbate de condiția lor socială. Reificând diviziunile sociale și cimentând, ipso facto, orânduirea existentă a ierarhiilor sociale, educația fredericiană a instituit un model din care avea să se inspire masiv Iosif al II-lea al Austriei, cu repercusiuni directe asupra structurării învățământului transilvănean. Filosofia occidentală a luminilor, cu insistența sa asupra posibilității emancipării prin educație, avea să stea la bazele unor politici statale din ce în ce mai sistematice de organizare a învățământului public. În partea central răsăriteană a Europei, unde se întindea dominionul Casei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
școlare de istorie publicate în perioada dintre cele două mari războaie împărtășesc calitatea de a fi critice cu privire la sensul național al unirii de la 1600, cu excepția lui Constantinescu (1928) și David (1937), toate celelalte alocă un statut pivotal anului 1600 în structurarea periodică a istoriei românilor. Modulând trecutul conform unei partituri similare structural cu cea a lui David (1937), manualul semnat de colectivul alcătuit din M. Petrescu, Remus Ilie și I. Totoiu (1935, p. 4), precum și Istoria românilor a lui R. Ilie
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]