5,950 matches
-
vorbă cu Peggy, Îi făcuse chiar declarații În regulă, dar ea i-a spus că am Mai mult ca sigur că Pipo i-a făcut curte lui Peggy ca să se răzbune; În fond se poate spune că eu i-am suflat-o pe Rosemary. Sigur că atunci și-a amintit că și Pipo i-o suflase pe Peggy, dar Rosemary era lîngă el. și el o sărută din nou și În seara asta mă duc la madame Nanette. Cu cît luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
am Mai mult ca sigur că Pipo i-a făcut curte lui Peggy ca să se răzbune; În fond se poate spune că eu i-am suflat-o pe Rosemary. Sigur că atunci și-a amintit că și Pipo i-o suflase pe Peggy, dar Rosemary era lîngă el. și el o sărută din nou și În seara asta mă duc la madame Nanette. Cu cît luase astă seară, avea bani destui pentru mai multe Întîlniri cu Sonia. Pe urmă o să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu-i aici“, Își spuse simțind că Îl apucă un acces de strănut, abia reuși să-l Înăbușe În batistă. Dar atunci Își dădu seama că asta nu e batista pentru gripă, ci pentru club, scoase repede batista obișnuită, Își suflă nasul, dar deodată Îl văzu pe Juan Lucas suflîndu-și nasul În batista cu inițiale aurite, cu fir de mătase fină pentru marginile atît de sensibile ale nărilor. Lastarria schimbă iar batista, o scoase pe cea cu fir de mătase, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nevoie de ea. „Data viitoare, Își spuse; nu m-a văzut nimeni“, cînd deodată Îi veni iar să strănute și se pregătea să folosească batista cu fir de mătase, dar trișa: puțin Înainte de a strănuta schimbă iar batistele și-și suflă nasul În cea pentru gripă ascunzîndu-se de propriile sale gînduri, ascunzîndu-se singur singurel Într-un colț al barului. Și descoperea acum cît era de dobitoc, cînd un strănut neașteptat aduse pe urmele lui o voce neașteptată și Îngrozitoare: venea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu. 6. Ce este născut din carne, este carne, și ce este născut din Duh, este duh. 7. Nu te mira că ți-am zis: "Trebuie să vă nașteți din nou." 8. Vîntul suflă încotro vrea, și-i auzi vuietul; dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul." 9. Nicodim I-a zis: "Cum se poate face așa ceva?" 10. Isus i-a răspuns: "Tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
El singur. 16. Cînd s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborît la marginea mării. 17. S-au suit într-o corabie, și treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, și Isus tot nu venise la ei. 18. Sufla un vînt puternic și marea era întărîtată. 19. După ce au vîslit cam douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblînd pe mare și apropiindu-Se de corabie. Și s-au înfricoșat. 20. Dar Isus le-a zis: "Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
și coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat, cînd au văzut pe Domnul. 21. Isus le-a zis din nou: "Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi." 22. După aceste vorbe, a suflat peste ei, și le-a zis: "Luați Duh Sfînt. 23. Celor ce le veți ierta păcatele, vor fi iertate și celor ce le veți ține, vor fi ținute." 24. Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
cu totul altceva, ceva aproape viu, ca un făt modelat din foițe embrionare suprapuse. „Ce-i asta?“ mai întrebă Ingrid privind pachețelul pe care Victor îl ținea acum de două colțuri ca niște piciorușe. El zâmbi și, umflându-și obrajii, suflă puternic prin orificiul din capătul ascu țit al ciudatului ghemotoc, care se dilată deodată într-o față de drac mâzgălit de cerneală, cu coarne ascuțite și gură batjocoritoare, din care atârna o limbă ca o lamă de brici. Ingrid se aruncase
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de cărți. Luă o foaie mare dintr-un bloc de desen și scrise pe spatele ei „Te iubesc, Ingrid“. O plie și o-mpături, tot mai mărunt și mai complicat, până ce lucrușorul ascuțit, încă de nerecunoscut, îi umplu palmele amândouă. Suflă din răsputeri în orificiul său, până când capul drăcușorului și coar nele lui ascuțite, și limba ivindu-se batjoco ritoare din bot se umflară brusc, și Victor ținea acum în mâini cel mai mare diavol de hârtie pe care-l făcuse
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
numai hărțuie lile copiilor, care toată luna schimonosiseră poezii și cântece ca să-mi poată miorlăi în față cuvântul cel de rușine: Am cravata mea, Sunt tebecist! Și mă mândresc cu ea, Sunt tebecist! îmi cântau, vârându-se în mine și suflându-mi în față. Iar după ora de română cu „Preda Buzescu“ îmi recitaseră: Tebecistul scoase o secure mică Și lovind pe Preda pavăza îi strică! Mai mult mă enerva acea pată roșie care se lățea de la o zi la alta
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
venit ziua cea mare a mîniei Lui, și cine poate sta în picioare?" $7 1. După aceea, am văzut patru îngeri, care stăteau în picioare în cele patru colțuri ale pămîntului. Ei țineau cele patru vînturi ale pămîntului, ca să nu sufle vînt pe pămînt, nici pe mare, nici peste vreun copac. 2. Și am văzut un alt înger care se suia dinspre răsăritul soarelui, și care avea pecetea Dumnezeului cel viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
într-o noapte de Crăciun sau de Paști când, câțiva copii ai satului, aduși de părinți, bunici, unchi, sau mătuși la biserică, se distrau copios pe seama lui nea Lisandru, care cam moțăia-n strană; profitând de neatenția lui, picii îi suflau mereu în lumânarea pe care aceasta o ținea în mână. A răbdat omul cât a răbdat, iar când n-a mai putut, a slobozit cu o voce puternică, baritonală, binecunoscutul: “Ai dracu’, taică”, de s-a auzit în toată biserica
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Realitatea mă invada de pretutindeni, însă eu nu mai aveam puterea de a trăi deocamdată în ea. Educația, informația, cunoașterea,sensibilitatea, sexualitatea îmi păreau acum lucruri superficiale. Deodată fereastra s-a deschis brusc din cauza curentului și am simțit vântu suflând în jurul meu. Simțeam o plăcere acută, o plutire parcă, devenirea și existența se contopeau. Parcă aș fi locuit pentru o clipă acolo în univers, unic locatar al acelei stele albe, luminoase. Apoi s-a făcut întuneric. Am adormit cu
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
după o asemenea cădere? O sală cu mașinării, spațiul la care nu poate ajunge. Ceva țâșnește din el. Oamenii intră și lunecă departe, prea repede. Chipuri se înghesuie spre chipul lui fără gură, înghesuind în el cuvinte. Le mestecă și suflă înapoi sunetul. Cineva zice răbdare, dar nu lui. Ai răbdare, fii răbdător, asta trebuie să fie. Pot fi zile. Nu se știe. Timpul fâlfâie în jur, cu aripile frânte. Voci trec, unele dau roată și se întorc, dar una-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
m-aș fi făcut eu aici, fără tine, cu ceea ce i s-a întâmplat? El îi ridică umerii. — Eu n-am făcut nimic. Aș vrea să pot face ceva. Îi oferi batista lui - ultimul bărbat din America de Nord care-și mai sufla nasul într-o bucată de stofă. O folosi, scoțând niște zgomote oribile, fără să-i pese. Nu pot pleca de aici. Am încercat de atâtea ori. Chicago. L.A. Chiar și Boulder. De fiecare dată când o iau de la început, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
căruia multinaționalele îi puneau dop pentru propriul profit. AMA știa că televiziunea cauzează cancer la creier, dar lua mită ca să-și țină gura. Cum a fost drumul? Mașina le făcuse vreo problemă? Despre anii de înstrăinare, Cappy și Luther nu suflară o vorbă. Se așezară pe o canapea mizerabilă, fiecare la câte un capăt, în fața căminului din piatră de râu, din cabana construită de mâna lui Luther, unul strigând un nume din copilăria lor din Nebraska, iar celălalt identificându-l. Luther
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
indian. Amicul lui, Tom Rupp, i-a făcut rost de slujba de la abatorul IBP din Lexington. —IBP? Ea strâmbă din nas, mirată de ignoranța lui. —Infernal Beef Packers. —Infernal...? Fața ei se îmbujoră. Își lipi trei degete de buze și suflă peste ele. — Voiam să zic Iowa. Deși, știți cum e: Iowa, Infernal. Trebuie să te uiți mult și bine ca să vezi diferența. —Muncea într-un abator? — Nu omoară vaci sau din astea. Asta face Rupp. Markie repară utilajele. Își plecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Nu-l crezuse pe Weber capabil de asemenea trădare. Se întoarse și ieși în fugă din cameră. Weber o urmă pe coridor, strigând-o până când se opri. Îmi pare rău. Trebuia să-l urmăresc pe Mark cu prietenii lui. Ea suflă adânc și își frecă obrajii. —Cu prietenii lui? Partea asta din el nu s-a schimbat deloc. Recitind literatura de specialitate cu o seară înainte, lui Weber îi venise o idee. —Cum ți se pare fratele tău când vorbești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de pe podeaua lui goală, din stejar. Șase dimineața, miercuri, spre sfârșit de iunie. În ultimele săptămâni petrecuse mai multe nopți în chilia lui. Pusese stăpânire pe bucătăria lui și se strecura în baie ca să fumeze, dând drumul la apă și suflând fumul pe geamul deschis, în aerul complice. Dar nu-și ținea nici măcar o pereche de șosete de rezervă în sertarul pe care el i-l pregătise. Ea se întoarse pe o parte, ca s-o poată lua în brațe. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
În clipa aceasta, un evreu mărunțel, cu obrazul cenușiu, cu nasul mare, cu părul cîrlionțat și slinos, ce pornea spre spate de deasupra frunții brăzdate ca de reptilă, a ieșit În goană din prăvălia mizeră a unui croitor de peste drum suflînd din greu, emoționat, aducînd o găleată cu apă. Evreul alergă spre mijlocul străzii mișcîndu-se caraghios pe picioarele strîmbe, azvîrli apa peste balta Însîngerată și se Întoarse În prăvălie la fel de repede cum venise. Apoi, dintr-un alt magazin ieși un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
el sufocat, ducîndu-și mîinile la gît. Mă, imbecililor, parc-ați fi din neam de catîri căpățînoși! Mă, șleahtă Împuțită de bestii cu chip de maimuță! Dacă-ați avea dinamită-n loc de creier, nu v-ar ajunge nici să vă suflați nasul! Mă, cretinilor, parc-ați avea sînge de cucuvaie! Las-că v-aranjez eu, mă, corcituri smolite! țipă acum Îmbunat la perspectiva unei bucurii viitoare. Las-că v-arăt eu vouă cînd v-oi băga-n linia-ntîi și v-oi Înșira În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu mult mai mari decât el...), va repeta, în sinea lui, de sute de ori pe zi: Isuse, fă Tu și vorbește Tu. Eu unde mă prezint? 2. A-l încălzi pe Cristos. În sfânta grotă a nașterii, mă-garul a suflat încălzind pe Pruncul Isus. La fel, preotul trebuie să încălzească sufletele cu căldura plăcută a fraternității sale baptismale și a paternității sale sacerdotale, fără a neglija căldura umanității sale, a vigorii sale creative; această datorie a preotului nu este scrisă
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
voi să obțină ceea ce este decis de la sine, făcând să treacă drept norme ale bisericii ceea ce constituie de fapt închipuiri personale. Măgarul nu este așa. El este discret și sobru; nu poartă nimănui ranchiună; îi transportă pe toți fără să sufle o vorbă, chiar și pe acela care ar fi strigat la el cu grosolănie: măgar, măgarule, cap de măgar... În schimb, uneori, există creștini (chiar și preoți) care și le însușesc pe toate, în ciuda acelor jubilee organizate și celebrate evident
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
refuz și de aceea a decis că ei bine, de ce nu? pot fi admis în asociație și în clădire. II În spatele meu, ușa șopronului pentru bărci se deschise, legănîndu-se după care se închise cu o bufnitură. Aceeași rafală de vînt suflă o mînă de zăpadă sau de promoroacă pe fața mea, și mă făcu să-mi mijesc ochii. Am încercat să-mi ridic mîna la frunte și în vreme ce făceam asta mi-am dat seama că frigul pătrunsese deja în extremitățile mele
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cînd eram preocupat de asta, deja prea tîrziu, am uitat de unghiul ascuțit la ridicarea lamei din apă și am înțeles că lăsasem prea puțin loc între abdomen și coapse, pentru că rămîneam atîrnat de vîslă cînd mă aplecam în față. Sufla un vînt rece de toamnă, dar eu am început imediat să transpir. Trebuie să fi devenit vizibil prin cămașa mea nouă cu dungă albastră, o cămașă scoasă din învelișul ei de hîrtie numai cu o oră înainte. În seara aceea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]