3,674 matches
-
cuvintele lui Alberto Tarchiani, ambasadorul italian În America, acordul privitor la Trieste „avea un caracter aparent provizoriu, dar În realitate era final”. Acordurile cu privire la Austria, Iugoslavia și Italia au fost Încheiate În noua dispoziție de „detentă” din Europa, ilustrată de Summitul de la Geneva din iulie 1955 (primul după Potsdam) și de admiterea a 16 noi state membre În Națiunile Unite după zece ani de răceală Între Est și Vest. Dincolo de atmosfera prietenoasă În care s-au derulat dialogurile dintre Eisenhower, Hrușciov
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a fiert la foc mic, nervii diplomatici s-au tocat mărunt, iar exodul est-germanilor s-a transformat Într-un puhoi. Ultimatumul lui Hrușciov a fost lansat În iunie 1961 În cadrul Întâlnirii la vârf cu John F. Kennedy, desfășurată la Viena. Summitul precedent, din mai 1960, Între Hrușciov și Eisenhower fusese anulat după ce sovieticii au doborât un avion U2 În care se afla pilotul american Gary Powers, iar americanii au admis În cele din urmă că spionau de la mare altitudine (după ce inițial
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu Reagan la Geneva (prima dintr-o serie fără precedent de cinci asemenea Întrevederi), Gorbaciov a acceptat ca „sistemele cu poziție avansată” ale Statelor Unite să fie excluse din convorbirile asupra armelor strategice În schimbul Începerii negocierilor. A urmat un al doilea summit, În octombrie 1986, la Reykjavik, unde Reagan și Gorbaciov, deși nu au ajuns la un acord privind dezarmarea nucleară, au pus bazele succeselor viitoare. Până la sfârșitul anului 1987, șevardnadze și secretarul de stat american George Schultz au definitivat proiectul unui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
evitat cu orice preț să blameze Serbia pentru turnura pe care au luat-o evenimentele - și, În general, s-a arătat refractară la orice fel de implicare. Când Washingtonul a Încercat, În septembrie 1990, să pună Iugoslavia pe agenda următorului summit al OSCE la Paris, Mitterrand a refuzat, acuzându-i pe americani că „dramatizează”. Patru luni mai târziu, când s-a pus din nou problema, Ministerul francez al Afacerilor Externe a pretins că deja era „prea târziu” pentru o intervenție străină
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
strict limitat față de UE, dar nimic mai mult. Dar puciul moscovit din 1991 și războaiele care au izbucnit la scurt timp În Balcani au semnalat țărilor din Vest că era periculos să lase țările postcomuniste să zacă În incertitudine; la summitul UE desfășurat la Copenhaga În iunie 1993 s-a căzut de acord ca, În principiu - și la o dată ce avea să fie stabilită ulterior -, „țările asociate din Europa Centrală și de Est care doresc acest lucru să devină membre ale Uniunii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
structuralism 369-371 Suárez, Adolfo 477, 480-481 subvenții publice pentru arte 708 Suchocka, Hanna 657 Suedia; bogăția 341; Constituția 338; membră a Uniunii Europene 654; proprietatea privată a afacerilor 341; simpatizanți ai nazismului 90; stat asistențial 341; statistici ale populației 307 Summitul de la Geneva (1955) 230 supermarketuri 314 Svoboda, Ludvík 405 Syberberg, Hans-Jürgen 434 Szálasi, Ferenc 59, 754 Szász, Béla 291 Szelenyi, Ivan 521 Szilágy, József 295 Szlajfer, Henryk 399 Sztójay, Döme 59 ș „șarpele” 485 șelest, Petro 407, 409 șevardnadze, Eduard
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
scopul de a susține intervențiile de sprijin, cu precădere introducerea noțiunii de preț garantat pentru vinurile ce se încadrau în anumite criterii calitative (garanție de performanță). Organizarea actuală are la bază concluziile șefilor de Stat și de Guvern expuse în cadrul summit-ului organizat la Dublin pe 3 și 4 decembrie 1984. Sistemul instituit se bazează pe un management de estimare al pieței vinurilor de masă la începutul campaniei viticole (de la 1 septembrie până la 31 august). Astfel, atunci când apare un dezechilibru între
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
supraviețuirea lui în viitor. Problematica definirii modelului social european Conceptul de model social european este astăzi un concept răspândit la nivel european și oficial recunoscut (Diamantopoulou, 2003). „Modelul social european” este menționat frecvent în documentele oficiale ale Uniunii Europene. Concluziile summitului european de la Lisabona (2000) includ recomandarea ca modelul social european, prin sistemul său dezvoltat de protecție socială, să sprijine transformarea societății bazate pe cunoaștere spre realizarea obiectivelor stabilite. Atât documentele summitului european de la Nisa (2000), cât și cele ale summitului
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
menționat frecvent în documentele oficiale ale Uniunii Europene. Concluziile summitului european de la Lisabona (2000) includ recomandarea ca modelul social european, prin sistemul său dezvoltat de protecție socială, să sprijine transformarea societății bazate pe cunoaștere spre realizarea obiectivelor stabilite. Atât documentele summitului european de la Nisa (2000), cât și cele ale summitului european de la Barcelona (2002) au inclus în lista de priorități modernizarea și îmbunătățirea, precum și rolul modelului social european. Agenda politicii sociale a Uniunii Europene pentru perioada 2000-2005 cuprinde o serie de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
summitului european de la Lisabona (2000) includ recomandarea ca modelul social european, prin sistemul său dezvoltat de protecție socială, să sprijine transformarea societății bazate pe cunoaștere spre realizarea obiectivelor stabilite. Atât documentele summitului european de la Nisa (2000), cât și cele ale summitului european de la Barcelona (2002) au inclus în lista de priorități modernizarea și îmbunătățirea, precum și rolul modelului social european. Agenda politicii sociale a Uniunii Europene pentru perioada 2000-2005 cuprinde o serie de acțiuni în vederea îmbunătățirii modelului social european. Totodată, acestui model
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de coordonare. Au fost abordate și măsurile de eradicare a sărăciei, ocazie cu care a fost lansat un nou concept - acela de incluziune socială -, a cărui promovare a devenit oficial un obiectiv comun prioritar al tuturor statelor membre. Cu ocazia summitului de la Nisa din același an, s-au stabilit obiectivele de luptă împotriva excluziunii sociale și a sărăciei: promovarea participării la muncă și accesul la toate resursele, drepturile, bunurile și serviciile; prevenirea riscului excluziunii sociale; inițiative pentru grupurile cele mai vulnerabile
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de acțiune în acord cu obiectivele adoptate. Aceasta reprezintă a doua inițiativă europeană de acest fel după implementarea prin planuri naționale a Strategiei Europene de Ocupare a Forței de Muncă. Din punct de vedere economic, realizarea ambițioaselor obiective stabilite la summitul de la Lisabona a fost interpretat ca recunoașterea oficială a finalului modelului social european. Ca răspuns la această observație, s-a subliniat faptul că scopurile-cheie ale Strategiei de la Lisabona sunt asigurarea „continuității viabilității modelului social european”, dar, în același timp, și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Conferința despre mediu și dezvoltare de la Rio de Janeiro (The „Earth Summit”) au fost adoptate Declarația de de Rio din domeniul mediului și al dezvoltării, și Agenda 21. Dezideratele exprimate în aceste două documente au fost reafirmate și resusținute la Summitul lumii în ceea ce privește dezvoltarea sustenabilă din Johannesburg, Africa de Sud, 2002. Agenda 21 este planul pentru realizarea dezideratelor dezvoltării sustenabile în secolul XXI. Capitolul 14 din Agenda 21 se referă la promovarea agriculturii și a dezvoltării rurale sustenabile (SARD). Principalele obiective sunt asigurarea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
INCE, Institutul de Economie Națională, Studii și cercetări economice, București. *** 1992, Conferinta Națiunilor Unite privind problematica mediului și a dezvoltării, United Nations Organization. *** 1997, From Vision to Action, World Bank, Washington, DC. *** 1999, Rural Development Regulation 1257, European Union. *** 2000, Summitul Națiunilor Unite, United Nations Organization. *** 2003, Implementing the Rural Development Strategy: A Progress Report, World Bank, Washington, DC. *** 2003, Planting seeds for rural futures: Building a policy that can deliver our ambitions, European Union, Salzburg. *** 2003, Reaching the Rural Poor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
din structurile guvernelor și din instituțiile regionale sau internaționale; al doilea acoperă probleme globale legate de funcționarea și viitorul societăților umane (oportunități egale, distribuția echitabilă a venitului, participarea cetățenilor la luarea deciziilor) care, la rândul lor, necesită politici corespunzătoare. În urma Summitului pentru Dezvoltare Socială, Declarația de la Copenhaga, adoptată de 186 de țări participante, s-a constituit într-o operaționalizare a ceea ce înseamnă dezvoltarea socială în spațiul european: dezvoltarea susținută a economiei, eradicarea sărăciei, reducerea șomajului, asigurarea integrării sociale (World Summit for
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
În urma Summitului pentru Dezvoltare Socială, Declarația de la Copenhaga, adoptată de 186 de țări participante, s-a constituit într-o operaționalizare a ceea ce înseamnă dezvoltarea socială în spațiul european: dezvoltarea susținută a economiei, eradicarea sărăciei, reducerea șomajului, asigurarea integrării sociale (World Summit for Social Development, 1995). Scopul dezvoltării este, în această accepțiune, cel de a le oferi tuturor indivizilor oportunități de a-și dezvolta potențialul. În cadrul Întrunirii de la Geneva privind Dezvoltarea Socială (2000), s-a atras atenția asupra persistenței unei încrederi ridicate
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în raportul Viitorul nostru comun (Brundtland), a influențat, în mod esențial, agenda relațiilor internaționale, în ultimii ani. Au fost abordate, în special, trei aspecte considerate fundamentale ale conceptului de dezvoltare durabilă: economic, ecologic și social (Holmberg, 1992; Harris, 2000). În cadrul Summitului pentru Dezvoltare Durabilă de la Johannesburg (2002), progresul înregistrat în privința dezvoltării durabile a fost considerat mai degrabă dezamăgitor având în vedere creșterea sărăciei și accentuarea degradării mediului, în locul unei noi dezbateri politico-filosofice fiind de dorit „un summit al acțiunilor și rezultatelor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
1992; Harris, 2000). În cadrul Summitului pentru Dezvoltare Durabilă de la Johannesburg (2002), progresul înregistrat în privința dezvoltării durabile a fost considerat mai degrabă dezamăgitor având în vedere creșterea sărăciei și accentuarea degradării mediului, în locul unei noi dezbateri politico-filosofice fiind de dorit „un summit al acțiunilor și rezultatelor” (The Johannesburg Summit, 2002). Obiectivele de dezvoltare ale mileniului, rezultat al conferințelor internaționale și al summiturilor mondiale desfășurate pe parcursul anilor ’90 și adoptate în cadrul Adunării Generale ONU în 2000, reprezintă cadrul agreat la nivel internațional pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Durabilă de la Johannesburg (2002), progresul înregistrat în privința dezvoltării durabile a fost considerat mai degrabă dezamăgitor având în vedere creșterea sărăciei și accentuarea degradării mediului, în locul unei noi dezbateri politico-filosofice fiind de dorit „un summit al acțiunilor și rezultatelor” (The Johannesburg Summit, 2002). Obiectivele de dezvoltare ale mileniului, rezultat al conferințelor internaționale și al summiturilor mondiale desfășurate pe parcursul anilor ’90 și adoptate în cadrul Adunării Generale ONU în 2000, reprezintă cadrul agreat la nivel internațional pentru monitorizarea progreselor în dezvoltare. Sunt încurajate trei
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
degrabă dezamăgitor având în vedere creșterea sărăciei și accentuarea degradării mediului, în locul unei noi dezbateri politico-filosofice fiind de dorit „un summit al acțiunilor și rezultatelor” (The Johannesburg Summit, 2002). Obiectivele de dezvoltare ale mileniului, rezultat al conferințelor internaționale și al summiturilor mondiale desfășurate pe parcursul anilor ’90 și adoptate în cadrul Adunării Generale ONU în 2000, reprezintă cadrul agreat la nivel internațional pentru monitorizarea progreselor în dezvoltare. Sunt încurajate trei direcții majore de acțiune: accelerarea creșterii economice, îmbunătățirea distribuției veniturilor și accelerarea dezvoltării
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
of Life, WIDER, Claredon Press, Oxford. Sen, Amartya, 1997, „Human Capital and Human Capability”, World Development, nr. 12. Smith, D.M., 1973, The Geography of Social Well-Being in the United States: An Introduction to Territorial Social Indicators, McGraw-Hill, New York. The Johannesburg Summit, 2002, Comunicat de presă, HYPERLINK "http://www.un.org/events/wssd/pressreleases/finalrelease.pdf" http://www.un.org/events/wssd/pressreleases/finalrelease.pdf. Thieme, Günter, 1986, „Sozialindikatoren in der geographie”, Erdkunde, nr. 4. UNFPA, 2004, Program Manager’s Planning Monitoring
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
The Quality of Growth, Oxford University Press, Washington, DC. World Bank, 2000b, World Development Report, Oxford University Press, New York. World Bank, 2004, Evaluating Social Funds: A Cross-Country Analysis of Community Investments. World Bank; UNICEF, 2004, Monitoring and Evaluation Toolkit. World Summit for Social Development, 1995, Working paper, Copenhaga. Zamfir, Cătălin, 1976, „Indicatorii sociali de stare și indicatorii sociali de satisfacție”, Viitorul social, nr. 3. Zamfir, Cătălin, 1977, Strategii ale dezvoltării sociale, Editura Politică, București. Zamfir, Cătălin, 1984, Indicatori și surse de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
regiuni politice și economice au elaborat sau sunt în procesul de elaborare unor indicatori regionali de dezvoltare. În ceea ce privește Uniunea Europeană, Comitetul de Protecție Socială (SPC) a propus un set de zece indicatori primari și opt secundari de incluziune socială, aprobat la Summitul UE de la Laeken în 2001 ADDIN EN.CITE <EndNote><Cite><Author>Atkinson</Author><Year>2002</Year><RecNum>64</RecNum><record><rec-number>64</rec-number><ref-type name="Book">6</ref-type><contributors><authors><author>Atkinson, A. B.</author></authors></contributors><titles><title>Social
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
normal" font="default" charset="238" size="100%">țională Anti-Sărăcie și Promovare a Incluziunii Sociale</style></publisher><urls></urls></record></Cite></EndNote>(Panduru et al., 2004). O altă abordare la acest nivel este European Structural Indicators, elaborați ca răspuns la apelul Summitului de la Lisabona de a transforma Uniunea Europeană în „cea mai dinamică și mai competitivă economie bazată pe cunoaștere din lume, capabilă de o creștere economică sustenabilă cu locuri de muncă mai multe și mai bune și cu o mai mare coeziune
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
doua schimbare este mai degrabă o perfecționare a metodologiei decât o schimbare propriu-zisă. Dată fiind diferența metodologică INSSE nu a prezentat comparații oficiale pe întreaga perioadă și, prin urmare, și comparațiile din prezentul studiu trebuie tratate cu prudență. Adoptată la Summitul Națiunilor Unite din anul 2000. Adoptată la Conferinta Națiunilor Unite privind problematica mediului și a dezvoltării, din 1992. Poverty challenge is getting bigger and harder Mcnamara (1973). Rezoluțiile și deciziile adoptate de ECOSOC la sesiunea din 28 iunie - 23 iulie
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]