4,066 matches
-
ales în ce privește romanul, într-o direcție ce constituie o interesantă paralelă la mișcarea filosofică. S-a pus accent pe viața psihică, pe simpatie, pe sufletul bun, iar evenimentele exterioare ale vieții au fost urmărite cu o privire blîndă și un surîs prietenos. Avem de-a face aici cu seria de sciitori pe care Thackeray (în The english humourists of the eighteen century, 1853) i-a grupat sub numele de humoriști englezi. Definiția dată de Thackeray humorului pornește de la părerea că acesta
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cealaltă melodie mai importantă a mișcării: Virtuozitatea și coloritul orchestral, caracterul spumos al acestui final, amintesc pe alocuri verva muzicii lui Rossini. SIMFONIA IX-a, op. 125, în RE MINOR Cele opt simfonii anterioare, scrise de Beethoven, întruchipează fie voioșia, surâsul și speranțele tinerești, eroismul, încordările tragice, fie frumusețile naturii și poezia dragostei, fie vălmășagul bucuriei nestăpânite. Dar, Simfonia a IX-a, prin sfera conținutului ei emotiv atât de vast, prin construcția ei gigantică, de epopee, ne apare ca o grandioasă
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
consemnând în caietul său amintirile din această tristă perioadă a războiului și încercând să descopere criminalul: „Nu prea știu de unde să încep. E foarte greu. Au trecut atâția ani pe care cuvintele nu îi vor aduce înapoi, cu toate chipurile, surâsurile și rănile. Trebuie totuși să încerc să povestesc. Să povestesc ceea ce mă chinuie de douăzeci de ani. Remușcările și marile întrebări. Trebuie să spintec misterul ca pe un pântece și să mă cufund în el cu mâinile goale, chiar dacă nimic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
să necitească această experiență a tatălui lui. Îl las cu PSP-ul lui și abia aștept să-l bat la fotbal pe computer. Pe mine, Cartea vieții mele m-a durut și m-a-ntristat deopotrivă. Zâmbești citind-o, dar surâsul e din ce în ce mai des amar. Tu vorbești mereu în ea despre uitare. Ce n-ar trebui să uite oamenii niciodată? Să nu uite nimic. Uitarea se răzbună și nu te răzbună niciodată. Uitarea te omoară și nu te mai aduce înapoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
la interviuri. Am tendința să ocolesc întrebările pe care mi le pun alții, în fond binevoitori, afectuoși chiar (iar femeile, promițând dulce... cumva... prin vocea cu intonațiile calde, prin gesturile moi ale mâinilor ce-și mângâie îmbietor propriul trup, prin surâsurile arcuite din senin de buzele lor pline de abnegație... îngăduind viitoare plăceri interzise...); nu am reușit să răspund nici măcar la cele pe care mi le pun eu singur, în ultimul timp, cu insistență, cu exasperare... că, uite!, se duce naibii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
major, K622 de Mozart. Pentru ultima oară. Ultima ei dorință: să plece cu muzică, în muzică. Ultimul lucru pe care și l-a dorit: «Nu vă faceți griji». Griji... ultimul ei cuvânt. Pe 15 martie 2005, la ora 15, ultimul surâs... Lângă un tablou în ulei, reprezentând-o pe mama ei în tinerețe, Sophie Calle a notat: „Simultan, pe 15 februarie 2006, am primit, ca prin mister, două telefoane: că sunt invitată să expun la Bienală și că mama mea mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
numeroase poeme impregnate de marea poezie ce se naște din valuri, din puterea lor, din viața lor zbuciumată, din singurătatea și strălucirea lor. Cei umili se bucură de preferințele ei. Mai puțin a privit și studiat clasele bogate. Cu ce surâs plăcut vorbește despre țăranii care vor să se facă socialiști "ca să fie la înălțimea civilizației moderne" și care vin "cu naivitate să-l întrebe pe proprietar dacă ar fi bine să se răscoale, dacă acesta ar fi un bun mijloc
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
de cărți Ruxandra CESEREANU Am văzut la viața mea tot felul de biblioteci: uriașe și pitice, doldora de cărți ori alese pe sprânceană. Bibliotecile sunt ca puzderia de oameni: pline cu tot felul sau, dimpotrivă, selective și rafinate, cu un surâs în vârful buzelor. Există biblioteci mirosind a igrasie și tutun, și biblioteci nou-nouțe, mirosind a proaspătă cerneală tipografică. Există inclusiv biblioteci care funcționează doar ca niște bibelouri, întrucât cărțile sunt, în acest caz, mai degrabă intangibile și inabordabile precum niște
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
mașina la intrarea în comunitatea din „Little India” în fața Hotelului 81 Dickson. Prima constatare este că aici, în lumea indienilor, totul te impresionează, inclusiv coloritul viu al clădirilor și îmbrăcămintea femeilor, care nu neglijează nicio nuanță a curcubeului. Amabilitatea lor, surâsul sincer, politețea și discreția sunt caracteristici care nu te pot lăsa indiferent. Te învăluie zgomotul uriașului cartier cu multe, multe sute de magazine sau prăvălii situate de o parte și alta a străzilor și străduțelor înguste, culminând cu un hipermarket
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
divin, prin euritmia operei sale. De aceea, probabil, la Blaga, locul divinității este atât de pregnant reprezentat în dramele sale, cu sentimentul tragic al zădărniciei și al anonimatului; zeul este printre oameni, dar prezența lui nu reușește să-i trezească, surâsul lui amar vorbește despre lipsa lor de șansă: (Vasile Lovinescu, op. cit.: 65). Iată de ce, considerăm, acvaticul nu se încadrează într-o poetică a elementelor; el constituie însăși substanța divină: (Zamolxe, p.3, s.n., E.A.) în varianta „Pan”, din Pașii Profetului
Poetica apei în teatrul blagian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
sensul inculcat de el, Cantemir îi sugerează acestuia posibilitățile interpretative și, pentru atingerea acestui scop, nu renunță la nimic: ființe straniu metamorfozate (ca în infernul dantesc), viziuni fantastice, demne de Bosch, imagini de coșmar, terifiante, care-ți îngheață pe buze surâsul provocat de sminteala lumii. Purtându-și “cheia” cu ea, prin “scara numelor tâlcuitoare”, Istoria ieroglifică lasă să intre în spațiul ei fictiv pe oricine are spiritul destul de liber pentru a nu-l acuza pe autor de subiectivitate, dar este și
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
nonverbal de a genera subtile conotații în teatru. Gura și ochii, mai ales, își au limbajul propriu, uneori independent, chiar, de vorbe. Personajul tradițional al nerodului, în comedie, are adesea gura rotunjită într-o grimasă tâmpă sau lărgită într-un surâs neghiob. Tragedia clasică recurge de multe ori la limbajul ochilor, cum se întâmplă în Britannicus de Racine: „Amoru-i mut? Grăiește el numai prin cuvinte?/ O rază-n ochii voștri cât m-ar fi mângâiat!”. Ca și gestul, în teatru se
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
și spre cel al coechipierului meu din celula de comandă. După un minut și 36 de secunde, prima patrulă decolează, urmată fără întrerupere de restul formației. Deja echipat și instalat în avion, îl privesc o clipă pe coechipierul meu, un surâs, un scurt salut, un semn de înțelegere și decolăm și noi. Pentru acest tip de situație stabilisem de mult un plan de luptă: escadrilele încolonate după decolare trebuiau să execute, luând altitudine, un viraj strâns, efectuând o jumătate de întoarcere
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
și spre cel al coechipierului meu din celula de comandă. După un minut și 36 de secunde, prima patrulă decolează, urmată fără întrerupere de restul formației. Deja echipat și instalat în avion, îl privesc o clipă pe coechipierul meu, un surâs, un scurt salut, un semn de înțelegere și decolăm și noi. Pentru acest tip de situație stabilisem de mult un plan de luptă: escadrilele încolonate după decolare trebuiau să execute, luând altitudine, un viraj strâns, efectuând o jumătate de întoarcere
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
teamă de talantul nerodit". Ei și-au "rodit" talantul, eroic, nobil și demn. L-aș putea oare caracteriza pe tatăl meu în câteva cuvinte? Un luptător, un spirit veșnic neliniștit, un epicurian, un aristocrat în maniere și ținută, degajând cu surâsul lui vesel bună dispoziție și optimism, un prieten loial, un bun camarad. N-aș putea uita nici latura lui sentimentală, atașamentul față de minunea naturii, față de cei dragi. Latura lui romantică permanenta lui căutare a unui ideal feminin întruchipat într-un
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Dan mi-a stârnit încă multă vreme nostalgia urbei dunărene, pe care n-aveam s-o mai revăd vreodată. Aici s-au continuat tertipurile cinefile deprinse la Cluj: furișatul în sală în pauză și confortabila contemplație de după pauză. În afară de Țara surâsului de Lehár, cu tenorul cel scund Joseph Schmidt, îmi aduc aminte de alte două filme: Victoria și al ei husar (melodramă probabil tot austriacă - mă încânta husarul...) și Iancu Jianu, film românesc, în care vibram din rărunchi pentru haiduc; amintirea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
iar Rousseau a fost uitat. I-am propus încă o dată să coborâm grilajul; mi-a răspuns pe un ton acru că nu mai era timp. „Nu este vina mea“, i-am răspuns. „Nu, nici vorbă“, mi-a spus cu un surâs ironic și forțat. Răspunsul acesta m-a rănit; era extrem de nedrept. Eram foarte tulburată, și, în ciuda puținei mele experiențe, întrezăream destul de limpede adevărul. M-am liniștit la gândul că această ciudată indispoziție a lui Rousseau se va risipi neîntârziat și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Coafura îi era îngrijită; purta o bonetă-pălărie de o simplitate elegantă, și părul ei frumos îi plutea pe umeri. Figura mi s-a părut că îi este mai însuflețită decât de obicei; obrajii aveau o culoare încântătoare, și mergea cu surâsul pe buze. Cu o mână își susținea trena rochiei, iar pe cealaltă o abandonase unei gloate de femei care se buluceau să i-o sărute. Cele care știau mai bine ce soartă o așteaptă hohoteau de plâns în jurul ei și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
sau a unei femei din popor, la fel ca și la declarația unui principe. Trecând prin mulțime, de pe marginea caleștii sale elegante care înainta încet, ea îi mulțumea fiecăruia pentru admirația lui printr-un semn cu capul și printr-un surâs. În două epoci, Doamna Récamier a avut de suferit mari încercări ale sorții: prima oară la începutul Impe riului, a doua, în primii ani ai Restaurației. Atunci a fost momentul când s-a retras într-un apartament din Abbaye-aux-Bois, în
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Joyce mimează Odiseea, iar Eliot scrie un poem care, pentru prima oară în istoria poeziei, citează versuri întregi, pe care le ia din zeci de autori și le schimbă, de la cuvinte la sensul însuși, sens ce e modificat cu un surâs de satisfacție. Ambii contrazic operele originale pe care le citează ori le asociază textului lor. Intertextualitatea lor nu e un omagiu, ci o demonstrație. Ei par să spună, Cu cuvintele mele fac ce vreau, înglobez în ele tot ce am
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nimic de adăugat, nu e loc pentru interpretări. În spatele clarității se ascund firele narațiunii și mai ales ale parodiei (parodia altor texte, altor narațiuni). Când începem să deșirăm țesătura gândurilor, care e baza acestui text inventiv, aflăm de unde anume pleacă surâsul autorului. Cu siguranță s-a amuzat scriind parodiile pe care le atribuie studenților lui Helen. Îi place lui Lodge să pună pălăria altui autor, să se joace cu uneltele acestuia. David Lodge e de fapt un colecționar de procedee. Romanul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
erou creat de Lodge. Lodge captează lectorul și-l aduce să aprobe ceea ce n-ar fi acceptat în condiții normale, lărgindu-i astfel universul, gustul. Cititorul lui Lodge nu poate să-și păstreze distanța față de text. Ironia jocului este că surâsul autorului ajunge la noi ca tandrețe, nu ca ironie. Robyn Penrose, eroina din Nice Work, e aici universitarul teoretizant: "E extrem de profund", zise Jasper. "Jargon critic mult. E una din alea obsedate de Teorie". (p. 224) În Possession, de A.S.
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
for Women (Spitalul Soho pentru femei) e o imagine parcă din poemul lui Auden despre cancer (Miss Gee), doar că în poemul lui Adcock poeta învinge. Se simte "beată de libertate", după ce a asistat la iradiere, teste, doctori și studenți, "surâsul expert", curaj și lașitate. Dumnezeu i-am mai dat o bucată de viață și poezia ei se umanizează. The Chiffonier (Șifonierul) e chiar mai mult decât uman pur și simplu, este de-a dreptul tandru, îndulcit de rime incredibil de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
rămas cu prințesa până la adânci bătrâneți (noțiune pe care poeții Desperado o desființează), redevine broască. Poemul se întreabă: ce va face prințesa? Zâna nu mai e invocată. Cititorul simte din forța interioară a acestui poem că singurul răspuns posibil este surâsul tandru. Poeta încheie astfel: "Să reînceapă toate". Când bătrânețea se apropia, Yeats a făcut ceea ce îndemna Dylan Thomas mai târziu, adică nu a intrat "cu blândețe în noapte". Când încărunțește și trupul se apropie de schelet, Fainlight își strânge puterile
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
copilului și cea a adulților, între afecțiune și indiferență. Rima subtilă, caracteristică pentru Mole, împerechează cuvinte doar în parte asemănătoare, creând o nouă idee despre muzică, portivire a rimelor și mai ales sfidarea ei. Poezia lui Mole e una a surâsului trist și a sentimentului constant de însingurare, "singurătatea / Pe care încă o ții minte" (Cutia cu jucării). Tiparele rimei diferă de la poem la poem. Răsucire rimează b-e, c-d. Rimele sunt evidente, ca și sentimentul pierderii. E vorba de un
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]