3,756 matches
-
o patimă vântul în bezne,/ Dansului meu i-e vântul ecou.// De frânghiile ploii mă cațăr, mă leg, mă apuc/ Să fac legătura-ntre voi și-ntre stele./ Știu, voi iubiți părul meu grav și năuc,/ Vouă vă plac flăcările tâmplelor mele.// Priviți până o să vi se atingă privirea de vânt/ Brațele mele ca niște fulgere vii, jucăușe -/ Ochii mei n-au cătat niciodată-n pământ,/ Gleznele mele n-au purtat niciodată cătușe!// Lăsați ploaia să mă îmbrățișeze și destrame-mă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
armonie deplină, Ana Blandiana alătură aceste elemente simbolului copilăriei, destructurând oarecum canonul paradigmatic romantic. Vârsta iubirii, a fericirii și a armoniei depline este copilăria, care generează sentimente profunde asemenea amorului adolescentin sau din tinerețe: "Lăsați ploaia să mă îmbrățișeze de la tâmple până la glezne", " De frânghiile ploii mă cațăr, mă leg, mă apuc/ Să fac legătura între voi și stele", "Port aștrii toți cu mine să le-arăt/ Grădina pentru care să-ncălzească,/ Și munții-mi cer să-i duc înspre pământul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
adică intimitatea ființială a poetei, restul reprezentând o iluzie: " Dacă aș fi fost făcută/ Să mă plimb printre frunze de mentă/ Pe margini subțiri de pâraie/ Curgând peste ierburi/ Cu mirosuri străvechi;// Dacă nu mi-ar fi fost/ Zidit între tâmple/ Clopotul a cărui bătaie/ Sparge pereții de os și inventă/ Spaime legate-ntre ele prin rime perechi;// Dacă nu mi s-ar da mereu/ Și mereu aceeași dovadă dementă/ Că stelele curg și munții se-nmoaie/ Sub marea poruncă/ Rostogolită
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Că ești subțirel îmbrăcată... Ea 1: Bine. (îl sărută și simte graba cu care participă, face cîțiva pași spre ieșire, se întoarce) Mă întreb ce poezie ai putea să scrii în seara asta?! (pleacă) El 1: (întrebarea îi bate în tîmple; e singur și de două ori vinovat; se freacă pe brațe a frig) Adevărul e că nu e nici urmă de vînt...! TABLOUL IV (El 1, e la masa de lucru; El n, e așezat în fotoliu și citește de pe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Octav: Deci e cam rău, Nea Matei... Matei:...Nu prea... Marieta: Vezi că te bagă în schemele alea ale lui... Fii atent! Matei: Lasă, domnule... Mă, cea mai a dracu' schemă e tot aia a lui Bulă care, cu degetu-n tîmplă, gîndea el... Domnule, zicea, dacă la noi e atât de bine și în America atât de rău..., cum dracu' e-atât de rău aici și-atât de bine în America?!" Octav: Păcat că tranziția asta ni l-a omorît pe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
că tranziția asta ni l-a omorît pe Bulă...! Matei: A murit pe naiba! A murit ca și tine... numai pe jumătate... Eu cred că-i în concediu de creație... Și cînd s-o-ntoarce o să pună iar degetu' la tîmplă și o să zică: Domnule, dacă atunci era atât de rău și-acum atît de bine... cum paștele mă-si e-atât de rău acum și-atunci era atît de bine..."! Mai afurisită schemă ca asta, măi Octăvele, n-ai tu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
atunci era atât de rău și-acum atît de bine... cum paștele mă-si e-atât de rău acum și-atunci era atît de bine..."! Mai afurisită schemă ca asta, măi Octăvele, n-ai tu... Așa că jos cu degetul din tîmplă și atenția mărită la ce se-ntîmplă pe lîngă noi... Orientare... lipeală... învîrteală... Altfel, ne paște sărăcia. Octav: Nea Matei, dar eu citesc prin ziare că... totul e spre bine... și mergem spre foarte bine...! Matei: Pe dracu! Octav: (ia un
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
dacă este vorba de o lirică erotică, de evocarea satului, de evocarea unui trecut îndepărtat, manifestat în formule clasice sau în prețiozități de vibrație barocă. Marin Mincu face trimiteri la Macedonski 2 " Agonizează crinii în cetate/ Și muzici pun pe tâmple o paloare/ Și pene ard în albul în lingoare,/ În ochii orbi visând singurătate." Ceea ce rămâne din poezia lui Horia Zilieru este această redescoperire sau redezvăluire în contextul poeziei actuale a motivelor folclorice, precum și a motivelor cuprinse în lirica tradiționaliștilor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
uneori excesiv intelectuală, alunecă uneori în plasma unor sentimente pe care nu le refuză, cum nu refuză nici "muzica" nici "vagul", ci le ascunde și le integrează organic: "Cel ce nu a venit,/ Cel ce e s-a risipit/ Lângă tâmpla mea începe plus și minus infinit" ("Ceasornicul"). Ca toți poeții perioadei în care a debutat, Cezar Baltag e obsedat de timpul trecut, dar trăiește intens prezentul, nefiindu-i indiferent nici viitorul. El visează Comuna: "timpul ce va veni e cel
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Și la miezul nopții s-a oprit." Ca la toți poeții activi în sfera tradiției, istoria și vestigiile trecutului își fac loc: Și-atunci a venit Doja și s-a urcat pe tron/ și toți au rămas muți de-ndurerare/ Că tâmplele-i erau înfierbântate/ și fierul roșu se-nroșea mai tare." Ca poetă a iubirii, cântă o dragoste pierdută, însingurarea, sentimente puternice care-i înfrumusețează existența, "Ondina", "Au să rămână plopii", "Către Ieronim" (grupate sub genericul "Ritualuri") sunt poeme-descântec care invocă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ale simțurilor, fără să circumscrie o reverie fundamental erotică. Poetul traversează prin această lume a simțurilor stări existențiale care vizează de fapt absolutul. Setea cosmică este setea de absolut: "Eu recunoscător/ Focarului cosmic de ochi,/ Stolului de urechi,/ Aburul de tâmple/ Năvodului cosmic de nări/ Atacului cosmic de buze.". În poemul "Râuri de ceasuri" definește condiția umană limitată de timp. Încercarea de a depăși condiția implică o răsfrângere tragică în existență. (Vezi și poemele "Fix" și "Gheață".) "A nu-ți părăsi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a ceea ce permite trecerea de marginea cercului înăuntrul căruia suntem închiși: gândul. Poemul se numește semnificativ "Imn", iar versurile au de această dată limpezime. Ca un laitmotiv, sunt enumerate virtuțile purificatoare, înălțătoare și de detașare ale gândului: Nu mai ai tâmpla putem săpa pământul limitei/ Gândul este salvarea condiției umane./ Fruntea e dealul unui mod cosmic,/ Fruntea e stema pură a condiției umane ". "Oricât se agită brațul în aer, ca o sabie,/ Gândul este salvarea condiției umane." "Gândul așază în lucruri
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
care proclamă ideea indiferenței schopenhauriene. În lume există un principiu al răului și orice încercare de eliberare este inutilă: "E-atâta gol în sus încât tot ce se-ntâmplă/ jos, pe pământ, nu are un sens,/ nu clătina, savantule, râvnita tâmplă/ întinsă pe butucul văzduhului imens ("Plafon cu pâlnii"). Suferința poetului provine din nevoia de purificare. Pentru a ajunge să se purifice, Iov va trece prin suferință ("Iov era plin de guri"). Dialogul devine biblic, suferința este un har divin, cel
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pare prea coborît. O barbă scurtă, acoperind numai atît cît trebuie fața, pentru ca aceasta să nu pară nebărbierită, accentuează și mai mult înfățișarea de martir a figurii uscate a lui G. Bacovia. Părul, discret, abia de-și susține prezența pe la tîmple, încadrînd în schimb, de tot simplu, fruntea. Urechile au ceva de chiropteră. Cînd, după vreo jumătate de oră, a apărut și poetul, am putut constata că fotografiile îl reprezentau, în ce privește fizionomia, foarte realist. G. Bacovia este atît de slăbit încît
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dintre cei mai activi publiciști locali. Aici interesează, desigur, doar bogata sa producție literară, pe care un critic dintr-o cu totul altă generație, Pompiliu Constantinescu, ar fi numit-o "foioasă"; eufemism care, în traducerea autorului spovedaniei cu poemul la tâmplă, devine nici mai mult, nici mai puțin decât un fel de... proxenetism de cuvinte! Adi Cristi recunoaște practic în mai multe rânduri că este efectiv devorat de blestemul scrisului de poezie ("oprește-mă din scris căci "am luat-o la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sonorități consacrate, elanurilor mistic-incantatorii ori nuanțelor oraculare, pe care o disciplină prozodică (la fel de exigentă pe cât abilă!) știe să le strunească în forme poematice lucrate cu migală și fără cusur. Iată, bunăoară, un tandru-sensibilizator Laudatio: "1. Ce gingaș spânzură el la tâmpla amiezii cercel. 2. Ce tandru și fără pereche mă prinde subtil de ureche. 3. Ce lin pe grumaz mi se lasă, un guler jilav de mătasă. 4. Ce galeș mă-ncinge cu capse de calme răcori peste coapse. 5. Ce
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lucru. Poporul și dregătorii se aplecară adânc în fața slăvitei fețe a măriei sale. Prea sfințitul sărută mâna cu pecetea de aur; Vodă își împlini aceeași datorie cătră bătrânul stareț. [...] - Noroadelor și creștinilor, zise iarăși stăpânitorul, înălțând aur nou până lângă tâmpla sa dreaptă straja cu rubine a spatei; cunoașteți semnul Domniei mele carele se arată pentru legea lui Hristos-Dumnezeu și pentru rânduiala acestui pământ al Domniei mele. Poftesc tuturor bine și bielșug; să știe și cei de jos că județul nostru
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
a-și manifesta plictiseala un italian își va ¨mîngîia¨ o barbă imaginară, în timp ce francezul se va rade; * pentru a se autodesemna, japonezul își va atinge vîrful nasului, iar europeanul pieptul. Invers, același semnificant capătă în culturi diferite semnificații diferite: * atingerea tîmplei cu degetul arătător semnifică în Franța demența, dar în Olanda inteligența (în Olanda va trebui atins mijlocul frunții pentru a semnala nebunia); * cercul format din degetul mare și arătător semnifică în America O.K. iar în Rusia beția, în Japonia
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
care le folosește în mediul său, și nu fragmentar. Cadrajul de bază al unor tehnici corporale reflexive poate varia, în funcție de desfășurarea acțiunii. Astfel, imaginea corpului poate fi întreagă, în plan apropiat (de exemplu, momentul ducerii mâinii la gură sau la tâmplă). În acest caz imaginea poate să cuprindă chipul persoanei și activitatea reflexivă a acesteia. Un alt tip de imagine poate fi crearea unui prim-plan al activității propriu-zise (acest cadraj apare atunci când ne concentrăm pe însăși activitatea reflexivă). Putem avea
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și a strâmbat din gură. Mi-am dat seama că nu-i a bine... După aceea mi-a zis că va muri cineva din familie... Atunci mi-a fost teamă!" (I., 52 ani, Iași). e) Ducerea mâinilor la gură, la tâmplă sau mângâierea obrazului. Sunt gesturi care se regăsesc mai ales înaintea formulărilor verbale ale predicției. Pentru cei mai mulți acestea ar echivala cu încercarea de a traduce în cuvinte și de a lega semnificațiile semnelor pe care le deslușesc în timpul actului de
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
M. Eminescu); Stihuri de groapă, / De sete de apă / Și de foame de scrum, / Stihurile de acum. (T. Arghezi); - contiguitatea de tipul dependenței: se concretizează mai ales prin numirea unei părți a trupului omenesc, în locul însușirii/calității/acțiunii (cap, frunte, tâmplă - metonimii pentru cugetare/inteligență/rațiune; inimă - metonimie a sensibilității, a bu nătății etc.; ochii, figurând metonimic cunoașterea contemplativă; gură, buze - simboluri metonimice pentru Eros și Logos; carne, sânge, rană - metonimii ale ființei biologice; mâinile, figurând prin metonimie dexteritatea, picioarele, agilitatea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
mama cumpără o ulcică nouă, se duce la trei fântâni și aduce "apă neîncepută", iar, la întoarcere, nu vorbește cu nimeni, nici nu se uită înapoi, altfel, apa nu e de folos. Ajungând acasă, spală copilul pe frunte și pe tâmple și îi dă să bea vreo trei picături, iar cu apa rămasă merge la casa femeii care "i-a luat somnul" și o aruncă în cruciș asupra ferestrei, ia puțină "tencuială" pe care o pune în leagănul copilului 209. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și elevii folosesc emblemele în timpul orei pentru a tranmite colegilor anumite mesaje: așezarea palmei pe frunte (durere de cap provocată de limbajul abstract), ducerea arătătorului dintr-o parte în alta a gâtului (neputința de a mai asculta), rotirea arătătorului în dreptul tâmplei (nebunie), lovirea cu podul palmei peste frunte (uitare), ,,V"-ul realizat prin deschiderea degetelor arătător și mijlociu (victorie). Elevii pot dezvolta propriile embleme în vederea facilitării comunicării și construirii identității membrilor clasei. De exemplu, impresia favorabilă despre un profesor nou poate
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
din oboseala ochilor, din plâns repetat, de la transpirația abundentă care curge În ochi, din "peri răi", dintr-o pară de foc sau de la țesălatul cailor. Afecțiunea se manifestă prin Înroșirea ochilor, lăcrimare puternică, mâncărime, "arșiță În lumina ochilor", junghiuri la tâmple și Înțepături În privire. Comprese cu apă rece, cu ceai de mușețel, de albăstrele, de dedițel, isop, lumânărică, nalbă mare, sita zânelor și sulfină, cu rouă adunată de pe spini "voinici" ori cu lapte de mamă. Spălături cu apă de viță
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
maronie, se răcește și se pun În ochi 2-3 picături, de 3-4 ori pe zi. Ceapă albă pisată cu miere de albine, pusă pe un tifon și aplicată pe ochi. Coajă de pepene galben pisată, pusă pe ochi și pe tâmple. Gălbenuș de ou amestecat cu zahăr praf, cu care se unge ochiul, dimineața și seara la culcare. Rețetele unor medici și farmaciști Conjuntivită Inflamația mucoasei conjuntivale cauzată de diferiți microbi. Comprese și băi oculare cu infuzie sau decoct de flori
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]