6,881 matches
-
și a produs un creion și o bucată de hârtie. — Aici stau eu. Ăsta e numărul de telefon. O să vii cu mașina, nu? Poți să suni dacă ai nevoie de ajutor. Mi-a dat bucata de hârtie și a rămas tăcută uitându-se la ea în mâna mea. — Așa rămâne? — Sigur, așa rămâne. Atunci pe sâmbătă seara. Am rămas și am privit-o cum se îndepărta. Cardiganul verde, lung, îi flutura în jur, iar fusta i se lipea de ciorapii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să spun pur și simplu că simt ceva foarte puternic pentru Steven? — Mai puternic decât ce simți pentru Richard? Pentru familia ta? Deja țipam. — Da, a țipat Sheba înapoi. Nu, adică, vreau să spun... Da, de fapt. Da. Am rămas tăcute un moment, absorbind această declarație. — La fel de puternic, în orice caz, a adăugat ea, încet, după o clipă. — Acum, în momentul ăsta, sigur că e ceva fizic. Și nu, nu avem „interese comune“. Ce-ți imaginezi? Are șaisprezece ani. Interesul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
acasă, la o mică cină. Dar acum au fost amândoi de acord că nici unul nu se simțea în stare să facă pe gazda. Polly s-a dus la un concert în Brixton, iar restul familiei a stat la o cină tăcută acasă. Nici eu n-am avut la ce petrecere să mă duc, dar asta era ceva obișnuit. De-a lungul anilor, îmi creasem propriile tradiții pentru zilele importante și de sărbătoare. De acest An Nou, ca de fiacre An Nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Jina s-ar fi simțit jignită și ar fi suferit dac-ar fi știut cât de prudentă și de demnă avea să devină într-o zi. Acum, Mike a intrat în dormitor lărgindu-și nodul de la cravată - zâmbea, era normal, tăcut. Mai mult de-atât și situația ar fi virat către înspăimântător. Ar fi fost prea înfiorătoare ca să mai fie povestită. Bună, iubito, a spus Mike. Jina s-a dus la fereastră. Afară, curtea din spate fusese cotropită transformându-se într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
prolifice de anizantă. Un pas, și începea să plângă. Zach a scuzat-o în față tatălui său, a zis că e „visătoare” și „excesiv de poetică”, dar Jina își dăduse deja seama că pământul ăla era făcut pentru bărbați puternici și tăcuți și femei cu simț practic - oameni care mâncau vacile cărora le dăduseră totuși nume și cartofi care încă mai miroseau a Metribuzin și acid sulfuric. Oameni care făceau ceea ce trebuia făcut și nu se gândeau prea mult decât la lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ca Zach să-i schimbe chiar și forma trupului, s-o facă mai înaltă. Își dorea ca Zach să vorbească mai mult; după ce epuizase chestiile de bază - cererea în căsătorie, viitorul lui la fermă, moartea timpurie a mamei și munca tăcută și neîntreruptă a tatălui - nu mai rostise prea multe vorbe. Jina supraviețuia pe o dietă frugală de Zach, care se compunea, în principal, din limbajul trupului, priviri, felul în care o săruta, lucruri de genul ăsta, din care un artist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în brazde. Salmon-ul e un râu, i-a răspuns el cu ochii strălucindu-i cu-atâta devotament, încât Jina s-a simțit geloasă și mai mică decât era. Într-un final, el o să câștige. Gabara au construit-o sub supravegherea tăcută a lui Reed Woolridge. Când tatăl lui Zach a plecat la câmp, cei doi tineri au făcut dragoste pe ringul de dans al ambarcațiunii. Pe care au botezat-o Splinters ( n. trad. „Așchii” ). Două luni mai târziu, Reed stătea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
adevărat maestru. Mike ? a spus Jina. Mika i-a zâmbit lui Danny. Hai să nu exagerăm. De ce e o exagerare ? Ultimele cuvinte au fost rostite de Mary, care stătea la masă și bea apă minerală asezonată cu gin. Mary cea tăcută, responsabilă și care nu bea decât vin, părea acum să se fi apucat de băut la modul serios și să se dedea unei vieți de plăceri. Și toate aceste schimbări se petrecuseră într-o singură zi. Fiindcă am o slujbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ca și cuvintele lui, erau abia șoptite și, la începutul căsniciei lor, Irene simțise nevoia de declarații, de discursuri înflăcărate, de țipete. Și înainte și după Naji, ea avusese o serie de amanți, unul mai teatral decât celălalt, așa că adorația tăcută a unuia singur abia putea fi sesizată - o scăpare pe care Irene o regreta chiar și acum. Bill Brandon, un licean, fusese primul ei iubit și, aproape imediat, Irene și-a dat seama că se pricepe la capitolul ăsta. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Uneori trebuie să accepți exact ceea ce-ți face rău. Uneori asta înseamnă să trăiești. Ușa hotelului s-a dat de perete și Drew a ieșit pe verandă. Irene, cu aceeași uitătură plină de venin, Naji și fratele lui cel tăcut l-au urmat. Drew i-a strigat pe Jina, Danny și Charlie care erau pe pajiște. Am câteva anunțuri de făcut, a zis ghidul. Ochelarii continuai să-i atârne cu un lănților de gât, iar dinții îi străluceau ca luceferii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
venit acum cinci ani, să-mi iau adio de la bătrân, și încă-mi mai susțin punctul de vedere și acum. Cine-ar fi știut că aveam atâtea de spus ? Altă barcă a pornit având la bord o familie numeroasă și tăcută. Toți erau unși cu loțiuni de protecție solare multicolore și se țineau cu putere de marginile bărcii. Danny avea nisip printre degetele de la picioare și noroi pe sandale. Jina îl tapetase cu loțiune de protecție solară, dar pistruii deja îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și strângea și mai tare pumnul. Charlie vâslea cu râvnă și barca a luat-o spre stânga. Danny și-a îndesat vâsla mai adânc și barca a virat spre dreapta. Brațele băieților s-au încordat și mai tare; competiția lor tăcută făcea ca barca să coboare pe Salmon în zigzag. Killum Point era ocupat de un grup de treizeci de persoane cu corturi. Nimic nu mai era la fel cum își aducea aminte Jina. Asta până când a auzit mugetul apei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
greșite oferite de vecini. În Idaho aveai ocazia s-o iei de la capăt, iar Ellis nu știa dacă asta era bine sau rău, dar știa sigur că, asemenea multor altor oameni, el venise în Idaho tremurând, iar peste ani devenise tăcut și liniștit. Oamenii ca Drew, oamenii care voiau să curețe râurile și să-i întâmpine cu brațele deschise pe homosexuali, oamenii care venerau pești și guvernatori din Vermont, oamenii care credeau c-aveau să salveze statul ăsta, în realitate nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
când ar fi existat posibilitatea unei astfel de dezvăluiri, ea plecase din încăpere. Nu-l confundase pe Mike cu Zach; se bazase pe el ca pe o persoană complet diferită de Zach, o persoană care o oferă siguranță, o persoană tăcută și nu foarte expansivă. Niciodată nu-și dăduse seama cât de multe făcuse Mike pentru ea; nu pricepuse că Mike se redusese până la dimensiunile dorite de ea. Există un dosar despre el, i-a explicat Mike. În zilele noastre, există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
zis el. Terenul e destul de accidentat. Până la cabana lui Pearl. Tu l-ai văzut ? Eu ? Sigur. Tipul scoate lemnele din râu. Păzește cărările de navigatori. Chiar ieri m-a avertizat în legătură cu incendiile. E înalt și puternic ca un elan. Și tăcut. El și Pearl ... Sunt un cuplu potrivit. Un cuplu de colț uitat de lume. Jina a tresărit. Ce înseamnă asta ? Drew a întins o mână, apoi a lăsat-o să cadă la loc. Înseamnă că sentimentele pe care le au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
surâs, surprins că toți scăpaseră teferi. Flotila de bărci cu motor și agenți îi aștepta deja când au ajuns la Mackay Bar. Mike a strâns-o pe Jina de mână și s-a uitat la Irene și Naji care stăteau tăcuți, în partea din față a bărcii. Apoi i-a aruncat o frânghie lui Patrick Bergowitz, care era un maestru în localizarea teroriștilor, dar căruia nu-i dăduse prin minte să se îmbrace în pantaloni scurți. Bărbatul transpira abundent în jeanși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să zbor peste mare, Să dau vieții crâmpei de culoare, Într-o lume ce încearcă haotic să zboare. Clipă suntem Alergăm către un timp ce ne cuprinde Venind de nicicând, de niciunde, Navigăm printre site-uri și umbre Către zile tăcute și sumbre. Trăim într-o lume nebună Unde rutina devine stăpână. Dăm din coate prin marile aglomerații, Ne-mpingem și ne răstim unii la alții, Ne călcăm în picioare să ne urcăm în tramvaie Și așa, tot mai des, ne
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
vise ce se nasc și se hrănesc în cort Și sentimente ce nu-și doresc infuzii. Doar un desen mai am din sutele vândute Cu trenuri în derivă și cu vagoane goale. Cu poftă am să-l mistui în gările tăcute Ce îmi ascund pe șine doar griji ce-mi dau târcoale. Și-am tot sperat că n-o să mă mai doară pasul Când îl strecor pe străzi și printre oameni triști Că n-o să-mi mai hrănesc cu vorbe grele
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
stanioluri și colinde în pițărăi și nuci poleite cu bronz pentru sobe și în mere țitroane cum nu mai găsești decât în povești cineva bate în ușă semnul secret știut doar de noi alerg să deschid în fața mea doar amintirea tăcută și albă Colind din vârful muntelui încărunțit de spaimă peste noapte se tânguie vântul astmatic chiciură pe frunți de copaci în frisoane pe amurguri grele de nori și melancolii cu lumini abia licărite ce se despoaie cu grabă în fulgi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
tainic, ba cu tâlc, de dincolo, de dincoace de prag. cum sprijină un Univers de dor mă-ntorc mereu cu inima la el, la colțul lumii noastre din pridvor cu dor de lunci, blajin și subțirel. mă scurg prin el, tăcut , în rădăcini, și-mi place-adeseori să mă trezesc pe zarea zdrențuită de ciulini că zbor, că sunt, că vreau și că iubesc. Tudor Gheorghe CALOTESCU <biography> CV Născut în Lupeni jud. Hunedoara la 13.07 1967. Locuiesc în Tg-Cărbunești jud.
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fiindcă și tu o iubești, nu-i așa? Suntem prieteni, i-am replicat, neștiind cum să clasific relația asta a mea atât de confuză. Poate că și eu eram la fel de confuz, prea timid să-i vorbesc despre mine și prea tăcut. În liniștea noastră, doar ea putea vorbi cu detașare de prieteniile vechi ce le lăsase acasă, de iubiți care ar face orice pentru ea, de puterea ei naturală de a seduce, de joaca perfidă cu sufletele inocente, de viața ei
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
am răspuns, dar l-am văzut dansând cu tine. E frumos, nu i așa? Și ce ochi are... și ce țoale... Începi să visezi cu ochii deschiși Creațo. Fugi la culcare! Nu m a contrazis, a ascultat și-a plecat tăcută în camera ei. Afară începuse să plouă. Se strică vremea, îmi spuneam speriat, în timp ce picuri reci de ploaie îmi curgeau pe obraz ca un șir de lacrimi de gheață. Vin alte vremuri și eu nu sunt pregătit, dar Dumnezeu e
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
închisoarea, poate și din cauza gratiilor impunătoare de la parter și primul etaj, poate și din cauză că eram păziți de un portar și libertatea însemna uneori să vezi lumea de dincolo de gard. Străzile Aradului mi s-au părut mereu liniștite, lume puțină și tăcută, clădiri mari cu ziduri groase și curți interioare amintind de starea de asediu, mulți pomi pe trotuare și un parc imens ce se întindea de-a lungul Mureșului. Acolo mergeam să văd apa întunecată și repede cum curge odată cu timpul
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
că am în față un adversar de temut. Nu știu când treceau două, trei ore. Eram transpirat și doar fața îmi era rece. Din mine ieșeau aburi la fel ca din Mureș. Cumva semănam. Amândoi aburind, amândoi pământii la față, tăcuți, dar clocotind în adâncuri, căutând să ne croim drum până spre desăvârșire. Mă impresiona foșnetul frunzelor. Păreau oase bâtrâne aruncate pe trotuare, la întâmplare, pocnind sub pasul meu, transformându-se în pulberi aurii risipite de vânt. Sunt singur printre atâția
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
tot era alb. Devenisem mici puncte mișcătoare într-o lume care părea că abia începe să se definească așa cum o poezie dă să se nască pe o foaie de hârtie imaculată. Vântul încremenise dincolo de pădure. Pomii stăteau nemișcați trăindu-și tăcuți apăsarea zăpezilor de pe ram. Cerul, de un gri spălăcit, părea să coboare cu toată apăsarea sa, tot mai aproape de pământ. Îmi căutam banca dând cu mâneca hainei în stânga și-n dreapta să pot îndepărta neaua care o acoperea. Era locul
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]