4,810 matches
-
Dunăre. Turcii reușesc să treacă, iar Golia fuge spre Ioan Vodă aflat cu oștirea lângă iezerul Cahulului, direcție în care se îndreaptă și oastea turcă. Aici se dă lupta și călărimea boierilor în frunte cu Golia trece la dușman. Sosirea tătarilor îi copleșește pe moldoveni, care se retrag în satul Roșcani, în apropiere. După o lungă și eroică, dar și zadarnică rezistență, Ioan Vodă s-a predat, primind asigurări că oștenii săi vor fi, în schimb, cruțați. Turcii îl ucid însă
Ioan Vodă cel Viteaz () [Corola-website/Science/298812_a_300141]
-
grosimea zidurilor, aducând o altă informație cu privire la legendele care circulau printre localnici. Astfel aduce la cunoștință că localnicii mai numesc ruinele „Cetatea lui Mateiaș“ și că acolo, de mult, s-ar fi purtat o luptă a românilor și ungurilor împotriva tătarilor. Aceștia, câștigând lupta, au dărâmat cetatea și au stăpânit zona o bucată de timp. La începutul secolului trecut, istoricul Teohari Antonescu face la rândul lui o descriere detaliată a cetății, afirmând și el, ca și predecesorul său, că este vorba
Cetatea Grădețului () [Corola-website/Science/298870_a_300199]
-
românesc Moldova, numeroase hrisoave bisericești sau politice atestând că era o parte "de jure" a acestui stat. La răsărit de Nistru se afla Edisanul, provincie disputată a cărei capitală era cetatea Oceacov : și acolo, numeroși agricultori români trăiau sub stăpînirea Tătarilor („satele hănești”). Toată zona (Bugeacul și Edisanul) a trecut sub stăpânirea turcească în 1484-1538. Edisanul trece în stăpânirea rusească în 1792, în urma războiului Ruso-Turc din 1791, când Rusia primește în urma Tratatului de la Iași, cetatea Oceakov și ținuturile dintre Nistru și
Regiunea Odesa () [Corola-website/Science/298923_a_300252]
-
și Edisanul) a trecut sub stăpânirea turcească în 1484-1538. Edisanul trece în stăpânirea rusească în 1792, în urma războiului Ruso-Turc din 1791, când Rusia primește în urma Tratatului de la Iași, cetatea Oceakov și ținuturile dintre Nistru și Bug, de unde locuitorii turci și tătari sunt alungați spre Bugeac ; în locul lor vin Ruși, Ucraineni și Germani. La data de 7 iunie 1794 la ordinul Ecaterinei II a fost întemeiat orașul Odesa, ca una dintre metropolele Novorusiei. În 1812, este rândul Bugeacului să fie cedat de
Regiunea Odesa () [Corola-website/Science/298923_a_300252]
-
Ruși, Ucraineni și Germani. La data de 7 iunie 1794 la ordinul Ecaterinei II a fost întemeiat orașul Odesa, ca una dintre metropolele Novorusiei. În 1812, este rândul Bugeacului să fie cedat de Turci, imperiului rus : locuitorii români, turci și tătari sunt atunci alungați din zonă spre Dobrogea, de unde au venit în locul lor Găgăuzi și Bulgari. Astăzi, limba română (denumită aici „moldovenească”) nu mai este vorbită decât de cei de români care mai trăiesc încă în această regiune, dar ai căror
Regiunea Odesa () [Corola-website/Science/298923_a_300252]
-
de găgăuzi, în limba cărora se numește "Yilanlîk" : "șerpăria". În anul următor, ca urmare a schimbului de populații intervenit între Imperiul Rus și Imperiul Otoman în momentul anexării Basarabiei de către primul, Găgăuzii au fost strămutați în Bugeac, în locul lor venind Tătari basarabeni, care s-au alăturat pescarilor, grădinarilor și oierilor locali, Greci pontici, Ruși scopți răscolnici (care, și ei, fugiseră din imperiul Rus), Români dobrogeni sau mocani și Bulgari, care aveau bordeie și colibe în zonă. După alipirea Dobrogei în 1878
Vama Veche, Constanța () [Corola-website/Science/298925_a_300254]
-
a unuia dintre principatele rezultate, Ducatul Sandomierzului. În cursul secolului al XIII-lea orașul a suferit cumplite stricăciuni în urmă raidurilor tătărăști din 1241, 1259 și 1287. Clădirile de lemn ale orașului au fost complet distruse, orașul fiind ocupat de tătari în anul 1260. Ca urmare, în 1286 Leszek al II-lea cel Negru, Mare Duce al Poloniei, a refondat efectiv orașul acordându-i privilegii extinse, asemănătoare celor de care se bucură orașul german Magdeburg. Arhivele orașului păstrează documentul. (O notă
Sandomierz () [Corola-website/Science/297842_a_299171]
-
și-au dat seama că au fost avertizați de moartea lor și au petrecut restul nopții și toată ziua următoare pregătindu-se să meargă la Domnul. În cele din urmă, după ce frații au terminat rugăciunea Pavecernița și cântau " Salve Regina" tătarii au reușit să spargă ușa bisericii. În timp ce tătarii credeau că aduc moartea acestor dominicani, ei le-au oferit acestora un mare dar - coroane de martiriu. De atunci, la moartea fiecărui călugăr dominican se cântă " Salve Regina " (sau " Bucură-te, Sfântă
Sandomierz () [Corola-website/Science/297842_a_299171]
-
de moartea lor și au petrecut restul nopții și toată ziua următoare pregătindu-se să meargă la Domnul. În cele din urmă, după ce frații au terminat rugăciunea Pavecernița și cântau " Salve Regina" tătarii au reușit să spargă ușa bisericii. În timp ce tătarii credeau că aduc moartea acestor dominicani, ei le-au oferit acestora un mare dar - coroane de martiriu. De atunci, la moartea fiecărui călugăr dominican se cântă " Salve Regina " (sau " Bucură-te, Sfântă Regina "), pentru că Fecioara Maria să-i ia sub
Sandomierz () [Corola-website/Science/297842_a_299171]
-
Magdeburg, deținând o morgă, o piață și un cimitir, suprafața acestuia fiind de 1,5 km Regulile Magdeburg au garantat autorităților locale puterea de a pedepsi criminalii, construirea de fortificații și aplicarea taxelor. În 1458 Rzeszów a fost ars de către Tătari și Vlahi, iar în 1502 Tătarii îl distrug din nou. Mai devreme, în anul 1427, Rzeszów a ars din temelii în urma unui mare incendiu, dar și-a revenit după aceste evenimente grație poziției favorabile a acestuia pe principalele rute Vest-
Rzeszów () [Corola-website/Science/297851_a_299180]
-
și un cimitir, suprafața acestuia fiind de 1,5 km Regulile Magdeburg au garantat autorităților locale puterea de a pedepsi criminalii, construirea de fortificații și aplicarea taxelor. În 1458 Rzeszów a fost ars de către Tătari și Vlahi, iar în 1502 Tătarii îl distrug din nou. Mai devreme, în anul 1427, Rzeszów a ars din temelii în urma unui mare incendiu, dar și-a revenit după aceste evenimente grație poziției favorabile a acestuia pe principalele rute Vest- Est (Kraków - Lwów) și Nord- Sud
Rzeszów () [Corola-website/Science/297851_a_299180]
-
de aceea se înlocuiesc numai împreună ca înfățișare se situează între iepure și veveriță are ochi negri strălucitori și coadă lungă și pufoasă în urma nemulțumirilor create este nevoit să fugă și a fost înlocuit orașul a fost deseori ținta atacurilor tătarilor rutenilor și lituanienilor și a fost distrus de câteva ori lumile fanteziei sunt mult diferite ele fiind marcate de existența magiei și a creaturilor și raselor diferite de om angajamentul tuturor părților de a utiliza exclusiv mijloace pașnice și democratice
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
populată predominant de slavii creștinați, spre deosebire de Rutenia Neagră, care era predominant locuită de baltici păgâni. O explicație alternativă a numelui este pe marginea hainelor albe purtate de slavii autohtoni. O a treia teorie sugerează că vechile pământuri rutene necucerite de tătari (adică Połack, Vicebsk și Moghilău) fuseseră denumite „albe”. Alte surse susțin că înainte de 1267, pământul necucerit de mongoli era considerat „Rutenia Albă”. În 2008, istoricul Ales Bely și-a prezentat teza de doctorat, care sugera că denumirea de „Rutenia Albă
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
Europa, 10% din populație fiind evreiască înaintea celui de al Doilea Război Mondial. Aceasta a fost redusă însă de război, înfometare, deportări, masacre și emigrări, astfel că astăzi ea a rămas doar o mică minoritate, de mai puțin de 1%. Tătarii lipcani, în număr de peste 15.000, sunt musulmani. Conform articolului 16 al Constituției, Belarusul nu are religie oficială. Deși același articol acordă libertatea religiilor, organizațiile religioase considerate dăunătoare guvernului sau ordinii sociale pot fi interzise. Literatura belarusă a început cu
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
dacii romanizați și dacii liberi. După retragerea romană contactul dintre noua populație romanizată cu dacii liberi s-a intensificat accelerând procesul de romanizare și fomarea poporului român. Totuși teritoriul a fost puternic afectat de invazia goților, hunilor, gepizilor, avarilor, slavilor, tătarilor, ceea ce a marcat istoria Moldovei din secolele IV - XII. În 1359 se înființa Țara Moldovei care se află sub suzeranitatea sau influența politică a Regatului Ungar, Regatului Polonez și Imperiului Otoman. În 1775, Imperiul Otoman cedează partea de nord-vest a
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
Bogdania, după numele voievodului maramureșean Bogdan I, care a proclamat independența voievodatului față de Ungaria). Scaunul Moldovei a fost pe rând la Baia și la Siret (sec. 14), la Suceava (sec. 15) și însfârșit la Iași (din sec. 16), pe măsură ce invaziile tătarilor scădeau în frecvență și violență. Stema Moldovei era inițial un cap de bour ("Bos taurus primigenius"), care, după dispariția timpurie a acestui animal, a fost înlocuit treptat prin capul de zimbru ("Bison bonasus"), la rândul lui dispărut prin secolul XVIII
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
de către coloniștii romani a populației locale. După ce Imperiul Roman s-a retras din nordul Dunării în 271 d.Hr., o mulțime de popoare migratoare au trecut prin această regiune : hunii, goții, slavii, avarii, bulgarii, iașii, hazarii, maghiarii, pecinegii, cumanii și tătarii. Dar populația romanizată, refugiată în ținuturile muntoase sau păduroase cum ar fi Carpații, Codrul sau Măcinul, a revenit treptat spre șesuri, pe măsură ce invaziile se răreau, în timp ce statele sedentare creștinești se consolidau. Astfel, s-a amestecat cu migratorii Slavi (dintre care
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
migratorii Slavi (dintre care cei mai cunoscuți sunt "Anții", "Tiverții" și "Ulicii" ) și Iranici (dintre care cei mai cunoscuți sunt "Iașii" ) pe care i-a asimilat. În secolul XIII, Moldova se găsea în zona de influență a cumanilor (apoi a tătarilor) si religios sub influenta principatelor Galiției și Volîniei, fiind împărțită în mici cnezate locale ca cel de la Onutu (lîngă Hotin), cel al cetății Hansca (în ținutul Lăpușnei), sau cel al Bârladnicilor (cu capitala la Bârlad). Iașii (popor iranic înrudit cu
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
ținutul Lăpușnei), sau cel al Bârladnicilor (cu capitala la Bârlad). Iașii (popor iranic înrudit cu actualii Oseți din Caucaz) stăpâneau centrul țării, capitala lor, Aski, fiind numită în cronici Civitas iassiorum (azi Iași). Valea Nistrului și Bugeacul erau stăpânite de tătari. Un rol important l-a avut și creștinismul localnicilor. Printre primele vestigii creștine autohtone din Moldova (secolele IV-V) se remarcă urmele arheologice de la Mihălășeni, județul Botoșani, care conțin rămășițele lăcașului de cult creștin, mormintele creștine și inventarul de factură
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
în această zonă și meșterii săi sași au creat niște fortificații în apropierea râului Trotuș (în România de azi) și în zona Neamțului (Baia sau Mulda) din cauza deselor invazii tătare. În 1347, regele Ungariei, Ludovic I, trece îi invinge pe tătari la răsărit de Carpați (dupa Pavel Parasca si alti istorici bătălia cu tătarii a avut loc în 1285 în timpul lui Vladislav al IV-lea zis Cumanul, care a domnit între 1272-1290), si îl lasă pe unul dintre participanții la campanie
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
râului Trotuș (în România de azi) și în zona Neamțului (Baia sau Mulda) din cauza deselor invazii tătare. În 1347, regele Ungariei, Ludovic I, trece îi invinge pe tătari la răsărit de Carpați (dupa Pavel Parasca si alti istorici bătălia cu tătarii a avut loc în 1285 în timpul lui Vladislav al IV-lea zis Cumanul, care a domnit între 1272-1290), si îl lasă pe unul dintre participanții la campanie, Dragoș I, cneaz în Maramureș, ca voievod a unei mărci împotriva tătarilor : Moldova
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
cu tătarii a avut loc în 1285 în timpul lui Vladislav al IV-lea zis Cumanul, care a domnit între 1272-1290), si îl lasă pe unul dintre participanții la campanie, Dragoș I, cneaz în Maramureș, ca voievod a unei mărci împotriva tătarilor : Moldova (în maghiară Moldva). Mai târziu, în 1359, un alt cneaz din Maramureș, Bogdan I, trece în Moldova, îl alungă pe nepotul lui Dragoș, Balc, și declară independența Moldovei. Bogdan I a domnit până la 1363, în timp ce Balc s-a întors
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
declară independența Moldovei. Bogdan I a domnit până la 1363, în timp ce Balc s-a întors în Maramureș lângă vărul său Drag. Urmașii lui Bogdan I au unificat sub stăpânirea lor tot teritoriul dintre Carpați, Nistru, Dunăre și mare, stabilind în calea tătarilor tabere de ostași secui, de la care au rămas denumirile de Mikloshély (Miclăușeni), Vàrhély (Orhei), Kis-Jenö (Chișinău) și Csupor (Ciubărciu, azi Ciobruci).. Pe vremea lui Dragoș I, Moldova nu depășea ținutul dintre Carpați, râurile Ceremuș și Siret, de o parte și
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
a râului Moldova. Urmașii săi și-au întins stăpânirea mai ales spre sud și est, astfel că la înscăunarea lui Bogdan I din Dolha, Moldova era cuprinsă între: la nord și est Nistrul, hotar cu Polonia, cu Lituania și cu tătarii, la vest Munții Carpați, hotar cu Transilvania, iar la sud o linie legând Carpații de Marea Neagră, trecând mai jos de Bacău, Bârlad, Gotești, Sărata și Codăești (la sud de Cetatea-Albă): hotar cu Țara Românească. Sub domnia lui Roman I, care
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
Hotin și Bugeac, și ținutul moldovenesc dintre Prut și Nistru. Bugeac era un nume turcesc: în românește, precum și în toate hărțile europene, teritoriul Bugeacului figura sub numele de Basarabia (după numele domnitorului muntean Basarab I care îi biruise acolo pe tătari în 1328 și 1331). Imperiul Rus a preluat numele de Basarabia pentru a desemna întreg teritoriul anexat în 1812, de la Hotin la mare, organizat într-o nouă gubernie, cu capitala la Chișinău (care, până atunci, fusese un mic târg din
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]