5,450 matches
-
uit nebuna lăutară - Și transfigurata, trista claviristă. Balet Lunecau baletistele albe... Degajări de puternice forme - Albe, în fața lumii enorme, Lunecau baletesitele albe... Lunecau baletistele albe Și lumea sufla împătimită - Albe, râzând spre lumea prostită, Lunecau baletistele albe. Lunecau baletistele albe... Tainic trezind complexul organic - Albe, stârnind instinctul satanic, Lunecau baletistele albe... Serenada muncitorului Eu sunt un monstru pentru voi Urzind un dor de vremuri noi, Și-n lumea voastră-abia încap... Dar am să dau curând la cal. O, dormi adânc, mereu
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
despre febra Dimensiunii. Așa a numit-o Grimus. Când mi-am venit în fire, Grimus stătea îndatoritor lângă mine, pe podeaua Camerei Trandafirului. Mă salvase, potrivind Trandafirul pe coordonatele mele și activându-mi voința, ca să mă scoată din adâncurile mele tainice. Așadar, Trandafirul poate să vindece la fel de bine cum poate să și rănească. Mi-e mai frică de el ca niciodată. Cel mai tare mi-e frică de faptul că nu mai pot să-l folosesc. Grimus a vrut ca eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ceea ce simțeam eu, jucându-mă doar cu gândul că îl chinuisem puțin pe inginerul acela. Am preferat să tac. Tăcere încordată, ca un țipăt continuu. Ajunseserăm în fața bisericii. Fostei biserici. Doar turlele, pridvorul cu frumoșii stâlpi și aerul acela de tainică și smerită măreție din preajma oricărui sfânt lăcaș te copleșeau cu frumusețea năruită, batjocorită acum, a bisericii de odinioară. Mirosea a grajd, a siloz de cartofi, a cereale putrezite, fermentate, un aer greu, coborât, nefiresc în curățenia ninsorii care tot cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de risipirea lor după legile unui hazard de tarabă și ezitam îndelung până la a mai face un pas în interiorul acela de umbre mirosind a motorină, a praf, a hârtie cu cerneluri amețitoare. Ani mulți, librăria aceea a fost o legătură tainică a mea cu lumea de dincolo de tot ceea ce puteam eu închipui că voi scrie. Nu știam că acolo, în adâncul ei, mă aștepta prima mea carte, pe care o voi scrie mulți ani mai târziu, o voi publica după alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
trezire, aburii dimineții mă învăluiau ca duhurile unui tărâm care mă respira, chemându-mă, ademenindu-mă. Priveam mult, copleșit de uimire, misterul acelei grădini revenindu-și din noapte, trezindu-se cu sclipiri încifrate, mesaje trimise spre mine dintr-un tărâm tainic, de nepătruns. În astfel de dimineți înțelegeam, prindeam a pricepe că rostul meu pe Lume, totuși, nu e întâmplător. Înfrățit mă simțeam cu lumea acelei grădini, cu buruienile, cu aerul, cu pala luminii, cu aburul pământului, cu roua, cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Ania ca pe o soră a mea nevăzută, dintr-un misterios ținut cu nume de Basarabia, o soră pe care trebuia să o ocrotesc, să o îndrum, să-i iau în serios toate micile ei necazuri. Să iubesc Chișinăul acela tainic, așa cum spunea ea că-l iubește, să merg cu ea prin parcuri necunoscute, să fac aceiași pași pe drumul ei de la școală acasă sau să mergem în unele duminici undeva în niște codri, unde spunea că trăiau bunicii ei. Târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în vraja ei. Eram precum un copil neastâmpărat care zburdă într-un ținut cu minunății, cu ademeniri, cu bucurii și uimiri ascunse, speriat, derutat de neputința alegerii. Mulți ani am hălăduit în Bibliotecă trufaș, cu o semeție a ignorantului. Sfidam tainicele ei legi, credeam că ignoranța mea este mai puternică decât misterul ascuns, că voi putea zburda la nesfârșit, în necuprinsul ei. Că nu mă voi pierde niciodată. Că voi sfârși prin a o birui. Credeam că voi învinge Biblioteca, fiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ale contopirii tale firești cu lumina Luminării. Ale coborârii în textul care te naște. Teamă îmi este că nu voi ajunge niciodată acolo, în plinătatea rugii. Rămân, aici, pe peticul meu de speranțe, de iluzii, de amăgiri, cu bucuria doar, tainică și nedeslușită, a înaintării spre mine prin pașii rugilor. Pași împleticiți, pași grei, pași ducând parcă niciunde. Mers firav, dus doar de nuiaua credinței mele pe care, în clipe ca acestea de scris și închipuire, mi-l văd toiag al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Ester, îmi împlântam pașii în zăpada reavănă, mergând împleticit, ocolind zidirea, de parcă eu însumi eram un fel de episcop care oficiam, sub fulgi și în părăsirea acelei curți, printre vrejuri de flori uscate, printre tufe de trandafiri înghețați, o slujbă tainică doar pentru mine, pentru neputințele mele, pentru bicisnica mea viață în atât de luminoasa multilateral dezvoltată, pentru iertarea mea de la un Dumnezeu pe care, în acele clipe, nu-L simțeam că are habar că mai sunt și eu pe Lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
deznădejde. Și mai ales să nu-i împovărez, să nu-i oropsesc pe alții cu necazurile și disperarea mea. Aici, la masa din Bibliotecă, răzbate o lumină gălbuie. O dimineață de aur mătăsos, voaluri de lumină răzată, îmbrățișând un ceva tainic aflat în aer, în preajmă. Parcă văd cum aerul se împreună cu lumina, răsfățul unor molatece și voluptuoase răstopiri, răzvârliri și rostogoliri. Au trupuri aerul, lumina, se joacă printre noi și, simt aceasta acum, ne duc în zbenguiala lor și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cei care vor deveni, în curând, de-ai noștri sau care sunt doar intruși pasageri, provizorii, fără stigmatul Bibliotecii. Pe primii îi luăm de la bun început sub aripa noastră protectoare, îi îndrumăm pas cu pas pe căile, atât de misterioase, tainice și pline de neprevăzut, ale Bibliotecii, îi ocrotim cu căldura unor sentimente de nostalgică duioșie, de încredere că ei vor fi cei care ne vor urma, într-adevăr. Îi pregătim să ne ia locurile. Între multe altele care dau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ale lumânărilor, părea că, atârnat de fir pogorât din cer, cadența în balansul lui dusul unei minuni, când Însuși Pescarul aruncase nada și chema sufletele să se avânte spre El. Țăranii îi țineau isonul bătrânului, cântând atât de sfântul și tainicul „Hristos a înviat“. Cred că niciodată nu am trăit mai intens minunea credinței că, într-adevăr, Iisus nu s-a jertfit în zadar pentru noi. Că ne adună și ne veghează cu jertfa sa, necerându-ne nimic altceva decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
temeiuri de a merge mai departe. Mă cerceta, probabil, Luminarea și eu nu eram pregătit să o primesc. Mă lăsam doar în voia tăriilor ei, redându-mă vieții din deznădejdi și spaime, întărindu-mă cu neînțeleasa putere a așteptărilor, cu tainica putere venită din afara ta de a te ridica din prăbușire și de a porni iarăși spre departele chemător din zarea neștiutului. Atunci, în miez de noapte, la stopul de la „Gambrinus“, stăteam doar buimac, nehotărât ce să fac. Nu treceau autobuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mării. Asiazma-mahlesi, Paruși-mahlesi, Caraghiol-mahlesi, Dere-mahlesi, Tatar-mahlesi, Trana-gimahlesi, Ghemigi-mahlesi, Cenghiul-mahlesi, Saraiu-mahlesi, Cavac-mahlesi, Suluc-mahlesi, îngâna Kerim furat de reveriile sale, înșirând după numele lor toate mahalalele de pe terasele Balcicului în care, spunea el, avusese în fiecare câte o nevastă. Cotropiți de muzica tainică a cuvintelor, îl ascultam tăcuți, biruiți, lăsându-ne furați de mirajul tânguirilor sale. Îl stârneam cu câte o întrebare, uneori, când eu însumi mă doream toropit de reveriile unor ținuturi în care nu aveam să ajung nicicând: — Kerim, îi spuneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nevăzute stâne urca doar aburul amețitor al oilor adormite în mandra, amestecat cu aspra suflare a ierburilor arse și geamătul câmpiei perpelite sub chemări de patimi, porneau toți trei, călare, spre satele din depărtare: Ceairlighiol, Caraiapular, Veischioi și multe altele, tainice ascunzători cu trupurile minunilor care se ofereau doar pentru că ei miroseau a mare, aveau brațe vânjoase și plecau în zori, cu prima rază ce răza, neștiuți, cu feriți pași înrourați. — Kerim? Mai trăiește? Parcă ziceai că avea suta p-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cred aceștia, este o ștampilă și un chenar de rubrică, în care doar ei au dreptul să se lăfăie, privind compătimitor spre cohortele fără de număr ale celor care, îndobitociți de frică și umilințe, socot cărțile de muncă mai grozave în tainice puteri chiar decât scrierile sfinte. Comunismul a creat - și l-a făcut să sufere - omul scris. I-a dat speranțe puține și frică nesfârșită. Omul nou mult trâmbițat cândva nu era decât omul gata scris... Adevărată nu a fost decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
activități umane și mult mai aproape Îi e politica. Aceasta, la rândul ei, ar putea fi considerată un fel de comerț la scară mai mare. Pe lângă aceasta, politica este și pântecele În care războiul se dezvoltă; În ea zac deja, tainic sugerate, formele rudimentare ale războiului, după cum calitățile ființelor vii preexistă În embrionii lor. (Carl von Clausewitz, Despre război, Editura militară, Buc., 1982, trad. P. Năvodaru, p. 133) — Ziua bună, spune bătrânul trecând peste șanț și apropiindu-se de Grințu, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
O mireasmă care, n-are-n lume, nume Doar schițat conturul zilei care-apune, Sau lumina stelei stinsă-n altă vreme, Buza ce-ncercat-a, iarăși, să te cheme; Urma, ce trudește timpul s-o îngroape, Gândul care-alintă dragile-ți pleoape Și sărutul tainic, adormit pe gleznă, Ce-a trezit în mine, negurile, beznă...
A R?MAS DIN MINE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83739_a_85064]
-
și nesupusă rătăcire a aruncat restul lenjeriei. A rămas cu bustul gol arămiu, de un arămiu uniform care mă înăbușea exclamând ca justificare: - Este prea cald... doar ai mai văzut și alte femei! A spus având privirea pierdută într-o tainică reverie, iar eu am rămas interzis. S-a apropiat de mine, plutea... buzele-i strălucitoare îmi răvășeau ființa în adâncuri. Sângele înfierbântat plana cu tunete de duhuri înfuriate. Avea sânii ca două mere micuțe, rotunde, deosebite în sublimitatea lor, de
?edin?a by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83735_a_85060]
-
uriaș feroce. Cavalerul se apăra cu dibăcie de bâta grea a uriașului, sărind la timp sau parându-i loviturile când cu sabia, când cu scutul. Rogero a rămas spectator căci nu-și putea îngădui să se amestece, deși un simțământ tainic îl îndemna să ia partea cavalerului. În cele din urmă, el a văzut cu mâhnire bâta grea căzând drept în creștetul cavalerului, care sub această lovitură s-a prăbușit la pământ și a rămas nemișcat. Dintr-un salt, uriașul a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
uriaș feroce. Cavalerul se apăra cu dibăcie de bâta grea a uriașului, sărind la timp sau parându-i loviturile când cu sabia, când cu scutul. Rogero a rămas spectator căci nu-și putea îngădui să se amestece, deși un simțământ tainic îl îndemna să ia partea cavalerului. În cele din urmă, el a văzut cu mâhnire bâta grea căzând drept în creștetul cavalerului, care sub această lovitură s-a prăbușit la pământ și a rămas nemișcat. Dintr-un salt, uriașul a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de mare nobleșe. Aceasta nu era alta decât Angelica, prințesa Cathaysiei. Redobândind acel inel minunat, după cum v-am mai povestit, Angelica se simtea mândră de puterea lui și a început a călători singură fără frică, dar nu și fără un tainic simțământ de rușine la gândul că fusese nevoită să caute, în rătăcirile ei, protecția contelui Roland și a lui Sacripant. Ea și-a imputat deasemeni ca pe o slăbiciune până și dorința ce o avusese, la un momentdat ,de a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a prezentat într-o formă accesibilă o serie de informații din domeniul spiritualității orientale, printre altele vorbind și despre călătoriile astrale într-o manieră indită, bine integrată și structurată din punct de vedere al filosofiei budiste. Carte de referință: “Universuri tainice Inițieri ” (a se vedea bibliografia). BENEFICIILE CE POT FI OBȚINUTE PRIN PRACTICAREA DECORPORALIZĂRII CONȚTIENTE Călătoriile astrale trezesc în sufletul celor perseverenți un sentiment puternic de satisfacție ce apare ca urmare a depășirii unei bariere ridicate de ignoranță, frică și limitări
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
Cântecul legionar deșteaptă în suflet puteri mereu sporite, curaj și bărbăție, iubire de țară și neam. Cântecul legionar înseamnă vâltoare și îndemn, te scoală din letargie, te poartă către limanuri dulci cu flori și roze, împliniri. Cântecul legionar izvorât din tainice iubiri cântate de părinți, murmur de izvoare și adulmecări de sânge. El va lovi pururi pe tirani, veșnici înrobitori. Cântecul legionar înseamnă o mică oază în deșertul pământesc, pururea bântuită și devastată de nisipurile iadului. Cântecul legionar înseamnă tărâm însângerat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
tot mai departe, frumuseți divine se afundă, înstrăinându-l pe om de rostul său și de Creatorul său, Dumnezeu, Tatăl Atotștiitorul, Făcătorul Cerului și al Pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Catapeteasma neamului nostru creștin se clatină. „Desfrâul se desfată în tainice cotloane”. Nemunca și ferocea sete de îmbogățire pe seama altuia întunecă mintea celor fără de Dumnezeu. Cel drept se ofilește așteptând. Nu mai există dragoste omenească, iubire față de aproapele. Omul de altădată, de înaltă trăire și sănătate morală, a dispărut într-o
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]