5,710 matches
-
grilă. Ceea ce presupune să asociem mai strâns, așa cum sugerează Renaud Sainsaulieu, Ehrard Friedberg sau Jean-Daniel Reynaud, procesul biologic cu cel comunicațional, spațiile de recunoaștere cu cele de legitimare, sentimentele de apartenență cu procedurile de atribuire, de mobilizare sau de convertire, tipologiile reținute reliefând diverse modalități: fuziune sau retragere, afinitate sau negociere etc. Traiectoriile ă atât profesionale, cât și socio-politice ă pot fi, din această perspectivă, percepute nu doar În structura lor, ci și În transformările lor succesive, prin intermediul unor „Înlănțuiri” și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
partidul unic și stat, fie că aceasta se realizează În favoarea statului (fascismul italian), fie că statul se identifică cu partidul (stalinismul) sau că statul devine instrumentul partidului. Nici nazismul, nici fascismul și nici comunismul nu pot fi descrise cu ajutorul unei tipologii a modurilor de dominație sau a formelor de regim care s-ar inspira din Montesquieu. Ceea ce distinge statul totalitar și acțiunea sa este strivirea politicii: ca mișcare de opinii, ca acțiune, ca activitate rațională și ca exercitare a libertății. Totalitarismul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ales În funcție de rezultatele electorale. Altfel, aceste spații sunt adesea foarte diferențiate, cu sau fără oraș important, de talie mai mică sau mai mare, În mediu specific rural sau cu dominantă sat-oraș etc. Jean-Pierre Raffarin a sugerat chiar ideea creării unei „tipologii”. Deschise dezbaterilor și schimburilor, ținuturile sunt adevărate laboratoare de idei și de reflecții, locuri de inventar și de apărare a patrimoniului și, prin aceasta, a identității. Noi identități În discuție Această nouă arhitectură instituțională, născută din decupaje care depășesc uneori
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dumneavoastră), cu precizarea că realitatea comunicativă impune, frecvent, relativizări (determinate de factorii prezentați anterior) ale acestor componente, de unde și diferențierea, în cadrul microsistemului termenilor de adresare dintr-o limbă, a mai multor subclase. Realizată, în lucrările de specialitate, din perspective diferite, tipologia termenilor de adresare implică o serie de nuanțări explicate atît prin valorificarea elementelor unui anumit sistem lingvistic (respectiv, ale unui anumit nivel - lexical, morfologic, sintactic etc. - al unui idiom), cît și prin raportarea la anumite componente ale contextului general, socio-cultural
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
interiorul analizei discursului: prima postulează că sensul în discurs poate fi construit sau produs; a doua postulează că, dimpotrivă, sensul e doar construit. În fața acestei alternative, analiza discursului rămîne într-o continuă stare de insatisfacție. V. analiză a conversației, discurs, tipologie, text. HARRIS 1951; BOUACHA 1984; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. SA ANALIZĂ TEXTUALĂ. Vizează explicarea proceselor și funcțiilor pe care elementele lingvistice le cunosc în cadrul textelor orale sau scrise. O astfel de analiză are o tradiție îndelungată prin lucrările de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
măsura desfășurării interacțiunii; dacă numărul participanților este una dintre datele constitutive ale cadrului interacțional, acesta nu este un garant al numărului locutorilor angajați efectiv în conversație. La fel, dacă rolurile interacționale (sociale) pot fi definite ca un ansamblu, pornind de la tipologia interacțiunilor, ipoteza principală a analizei interacțiunilor presupune că rolurile sînt obiectul unei realizări comune constante pe parcursul întîlnirii, în funcție de acțiunile săvîrșite și de imaginile proiectate în fiecare moment de interlocutori. La E. Goffmann, noțiunea "cadru participativ" are o sferă mai restrînsă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
entropiei la nivelul mesajelor transmise. Din punct de vedere structural, ca element care permite difuzarea unui mesaj, canalul de transmisie face parte dintr-o rețea de comunicare. Roman Jakobson a introdus canalul (sau contactul) în schema lingvistică ce realizează o tipologie a funcțiilor limbajului, axată pe elementele constitutive ale actului de comunicare, în cadrul căruia funcția fatică, cunoscută și sub denumirea de "funcție de contact", este centrată pe factorul reprezentat de canalul de transmisie. Folosirea (in)corectă a canalelor de transmisie influențează direct
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
punct de vedere tematic, dar și expresiv de cele mai multe ori, fiindcă se fundamentează pe o anumită organizare narativă. De aceea, configurațiile discursive pot fi inventariate ca discursuri stereotipe ce se concretizează din perspectiva unor modele canonice care pot realiza o tipologie. De obicei, integrarea configurației în discursul complet se face prin urmarea unuia dintre parcursurile narative posibile, însă realizatorul acestei operații trebuie să dispună atît de o competență narativă, cît și de un stoc de configurații discursive asociate cu regulile lor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
deicticelor se distinge nu prin variația sensului acestora, căci altfel ele ar putea fi folosite oricum de vorbitori, ci prin modul specific de identificare a referentului, care operează în mod obligatoriu prin raportare la contextul spațio-temporal caracteristic enunțării lor. În ceea ce privește tipologia deicticelor, un prim criteriu de clasificare îl constituie dimensiunile constitutive ale situației de enunțare: participanți, spațiu, timp. Dacă la început, pe baza etimologiei, clasa cuprindea doar deicticele spațiale (aici, acolo), cele care păstrează ideea de indicare demonstrativă, ulterior, aceasta a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discursul dialogal se opune monologului, care presupune enunțuri produse de un singur locutor, și el se utilizează în creația beletristică, în primul rînd în operele dramatice, dar și în numeroase opere epice. V. dialog, dialogic, dialogism, gen de discurs, monologal, tipologie textuală. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN DIALOGIC. Deși este folosit uneori cu semnificația adjectivului dialogal, în a n a l i z a d i s c u r s u l u i, dialogic are un sens deosebit, fiindcă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de a facilita cunoașterea celuilalt; 3) codificarea semiotică a emoției: fenomenele enunțate anterior pot fi sistematizate și stereotipizate în vederea constituirii unui cod cultural (de exemplu, manifestarea multidimensională a emoțiilor este diferită în culturile europene față de cele africane). În pragmatica argumentării, tipologia actelor ilocuționare guvernate de condițiile de reușită a actelor de vorbire cuprinde o serie de stări psihologice care ajută la concretizarea notelor distinctive ale acestora: actele reprezentative - credința; actele directive - dorința locutorului; actele comisive - intenția locutorului; actele expresive - variază în funcție de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
-lea era marcat de tendința de "proverbializare", cum notează unii cercetători, antrenarea frazeologismelor în discursul public actual se face mai ales prin destructurarea și restructurarea acestora. Contribuțiile recente pe terenul frazeologismelor, care aparțin clasei "discursului repetat", au urmărit descrierea și tipologia modificărilor unităților frazeologice în diferite tipuri de discurs. V. clișeu, discurs repetat. PHILLIPPIDE 1894; IORDAN 1975; CONSTANTINESCU-DOBRIDOR 1998; DSL 2001; BUSSMANN 2008. MB FUNCȚII ALE LIMBII. Considerat în general, cuvîntul funcție semnifică, pe de o parte, "îndeplinire a unui rol
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lui Cicero, cînd necesitatea de a organiza viața cetății și de a rezolva conflictele comerciale au făcut din adresarea în public un instrument de deliberare și de persuasiune juridică și politică. Deși stabilită în raport cu situațiile de comunicare specifice Greciei clasice, tipologia actuală a genurilor de discurs este rezultatul unei combinări de elemente diverse ale situației discursive. Noțiunea "gen" este prezentă atît în spațiul literaturii și al criticii literare care clasifică scrierile după anumite caracteristici, cît și în limbajul curent al oricărui
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discurs pentru dispozitivele de comunicare definite socio-istoric, cum ar fi faptul divers, editorialul, consultația medicală, interogatoriul, mica publicitate, conferința universitară, instrucțiunile de montaj, rețeta etc. Genurile discursive nu sînt matrițe alese de locutor pentru a-și "turna" enunțul, ceea ce diferențiază tipologiile discursive de cele comunicaționale este variabilitatea istorică. Genurile discursive au la bază scenarii culturale care reprezintă tipuri familiare de interacțiune lingvistică sau simbolică. Recunoaștrea unui gen discursiv presupune extragerea unui set de scheme compus din elemente comune recursive: organizarea globală
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
i se identifică patru direcții teoretice în explicarea fenomenului generic discursiv: funcționalistă, enunțiativă, textuală și raportul dintre situația de comunicare și caracteristicile formale și de organizare a textului. V. analiză (a discursului), discurs, contract (de comunicare), formație discursivă, matrice discursivă, tipologie. DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. EG GENERALIZARE. Considerată în aspectele de bază, generalizarea este o operație a gîndirii prin care însușirile constatate la un număr limitat de cazuri sau de indivizi sînt extinse la un grup mai
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
avînd la bază redundanța unui element de semantică discursivă. Semioticieni și lingviști, precum J. Courtés, F. Rastier, M. Arrivé, au pus în legătură izotopia cu alți termeni precum: omogenitate, eterogenitate, tropi, metaforă, metonimie sau sinecdocă, contribuind la realizarea unei adevărate tipologii. Redundanța elementelor semantice se poate manifesta explicit sau implicit (de exemplu, marea izotopie destinul în Zadig de Voltaire), prin recurența aceleiași categorii semantice, prin fenomene de acord sau prin reiterarea aceluiași rol actorial (izotopia actorială este asigurată în Zadig de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
literaritate" se poate considera în cadrul structurii textului ca fiind lipsit de sens, dar cu un anumit statut de conotație socială (care variază după cultură și după epocă). Aceasta nu împiedică însă distingerea discursului literar ca o clasă autonomă în interiorul unei tipologii generale a discursului, specificitatea literaturii nefiind în nici un mod contestată, deși parametrii ei sînt variabili. V. discurs, limbă literară. GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995. RN LITOTĂ. Figură retorică opusă, de obicei, hiperbolei, litota constă în expresia unei intensități reduse
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cronologici (precum deci, în consecință etc.), în afară de situațiile de concomitență, redate de obicei prin gerunziu. Regularitățile constitutive ale unei matrici discursive sînt de ordinul mărcilor sau de cel al descrierilor și al combinărilor. V. dominantă discursivă, gen de discurs, registru, tipologie de discurs. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN MAXIMĂ CONVERSAȚIONALĂ. H. P. Grice a demonstrat, în 1979, că cel care se implică într-un schimb comunicativ se conformează unui principiu al cooperării ce presupune un anumit număr de maxime sau de reguli
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
arborescente integrînd unități de rang diferit. Ca atare, aceste intervenții sînt alcătuite dintr-un act de vorbire principal, un act director, precedat și urmat de acte facultative, toate unite între ele prin funcții interactive. Existența tipurilor de discurs și a tipologiilor discursului presupune și existența unor modele discursive corespunzătoare acestor tipuri și ierahizate prin tipologiile lor. V. gen discursiv, tip de discurs. DUCROT - SCHAFFER 1995; DSL 2001; VARO - LINARES 2004. RN MODELIZARE. Prin modelizare se înțelege o alcătuire de modele (în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
act de vorbire principal, un act director, precedat și urmat de acte facultative, toate unite între ele prin funcții interactive. Existența tipurilor de discurs și a tipologiilor discursului presupune și existența unor modele discursive corespunzătoare acestor tipuri și ierahizate prin tipologiile lor. V. gen discursiv, tip de discurs. DUCROT - SCHAFFER 1995; DSL 2001; VARO - LINARES 2004. RN MODELIZARE. Prin modelizare se înțelege o alcătuire de modele (în informatică). În automatică sau în cercetarea operațională), ceea ce presupune realizarea unor sisteme cu ajutorul cărora
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este arbitrar (așa cum constatase anterior Leonard Bloomfield). Prin urmare, cele două laturi ale semnului în concepția lui Saussure, semnificantul (imaginea formei cuvîntului) și semnificatul (conceptul obiectului), sînt motivate de însăși existența semnului, căci fără ele semnul nu ar exista. O tipologie realizată de filozoful american Ch. Peirce, care face distincția între indice, icon și simbol, este fondată pe aceeași înțelegere restrînsă a motivării. În cazul indicelui, conținutul întreține un raport fizic cu expresia, iar, în cel al iconului, conținutul are un
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în proces. În acest mod, povestirea funcționează prin confirmarea articulării ascendente a ordinii proceselor, prin reprezentarea derulării interne ascendente a timpului implicat de fiecare dintre ele, adică prin confirmarea ascendenței interfrastice de către ascendența verbală intrafrastică. V. enunțare, secvențialitate, text, textualitate, tipologie textuală. BENVENISTE 1966; GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN NEGAȚIE. În mod obișnuit, prin negație se înțelege faptul de a contesta existența, necesitatea sau obligativitatea unui lucru sau unui fenomen, manifestată prin unul dintre modurile
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
La plural, persoanele (noi, voi) au o funcționare specifică, deoarece ele nu constituie la plural același model ca non-persoana (copac / copaci; el /ei). După E. Benveniste, noi și voi constituie plurale veritabile, persoane amplificate. Opoziția persoană/non-persoană poate crea o tipologie chiar în cazul subiectului, care conduce la dialogism, potrivit teoriei lui Sigmund Freud. V. dialogism, enunțare, proxemică, subiectivitate. BENVENISTE 1966; DUBOIS 1973; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001, VARO - LINARES 2004. RN PERSONAJ. În
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
abandonată sau zădărnicită. Programul și schema narativă nu sînt rezultatul proprietăților combinatorii ale unei logici a acțiunii, ci reprezintă principiile selective care fac diferența dintre acțiunea referențială și diversele ei reprezentări narative posibile. De aceea, deși se poate raporta la tipologia actanților, realizată de V. J. Propp și A. J. Greimas, praxematica urmărește să evidențieze dimensiunea temporală a narativității și să instituie expansiunea frazei în povestire ca însuși principiul actualizării narative. În ultima perioadă a activității sale, Noam Chomsky a propus
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limbi, care este folosită în anumite condiții sociale, deși, în mod obișnuit, același locutor și în aceeași situație poate recurge la trăsături ce țin de mai multe registre. Aceasta implică anumite distincții lingvistice de ordin lexical și sintactic, valorificabile în tipologia discursului și a stilului. Din perspectiva distincției dintre limbă și vorbire operate de Ferdinand de Saussure, registru este în cadrul vorbirii corespondentul pentru nivel din limbă, în sensul că nivelurile limbii sînt actualizate de vorbitori ca registre. În a n a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]