32,454 matches
-
nu avea încotro, cineva trebuia să spele și latrinele în lumea asta!, se achita corect, cu un sentiment de sastisire în suflet, învecinat cu greața de sine. Era un om la patruzeci și cinci de ani, în acel an, către toamnă va împlini patruzeci și șase, burlac, se simțea primejduit de vîrstă și de împrejurări, nu e ușor să te stăpînești cînd vezi cu ochii tăi cum începi să aluneci din ce în ce mai tare către capătul celălalt al vieții. Pînă în urmă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se întrevedea nimic și nici în viitor nu se putea întrezări. Vladia era la capătul lumii și se putea spune chiar că era într-un capăt dintre cele mai îndepărtate, dacă nu chiar în altă lume. El așa simțea din toamnă pînă în primăvară. Doar în acel an prezența prințului strica echilibrul, viața internă, autosatisfăcătoare, hibernarea aceea care semăna cu o amețeală plăcută, și aproape instinctiv voia să-l îndepărteze pe Șerban Pangratty. Privind-o cum în ochi îi apărea acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ar auzi despre mine în tîrg să nu fie contrazis ori comentat de dumneavoastră, domnule adjutant." Era uimit. La așa ceva nu se așteptase. Dorința domnișoarei K. F. venea împotriva a tot ce se petrecuse pînă atunci în fiecare vară și toamnă la Vladia. Venirea prințului era într-un fel ca revărsarea anuală a Nilului, aducea prosperitate, veselie și încredere în Vladia. Dacă el îl făcuse să plece, într-un fel era pentru că prințul încălcase obiceiul, rămăsese și iarna. Era de părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Popianu, idealuri..." * N-a trebuit să facă nimic pentru ca prințul să nu mai vină în Vladia. N-a venit nici în vara care a urmat, nici în celelalte, cinci ani la rînd au trecut fără nici un eveniment. Desigur, o dată cu apropierea toamnei se simțea pe ulițe, în case, prin vii un fel de freamăt, fără să-și dea seama de ce, oamenii se simțeau îngrijorați, o tulburare, plăcută ce-i drept, le atingea inima, era presimțirea momentului cînd trebuia să apară prințul, bîzîind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
creadă altceva? Doar singurul aviator pe care-l cunoscuse în toată viața lui nu era altul decît Pangratty! Și oricum ar fi luat-o, Pangratty era un bărbat nemaipomenit. Vremea cît trăise în Vladia, în preajma lui, atîta cîtă fusese, o toamnă și o iarnă, i s-a părut cea mai plină. Cum anume, în ce fel plină nu putea spune, dar cu toată convingerea putea spune că fusese așa. Zilele trecuseră altfel, ce văzuse, ce simțise, ce gîndise, totul fusese altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
coloniali, și nu s-a mai întors. Fiind vacanță, nimeni n-a observat imediat dispariția sa. Și cum cuvîntul dispariție a venit singur, nechemat și negîndit, plecarea după lipitori a lui Schmeltzer s-a încheiat cu dispariția sa. Pînă în toamnă a dispărut cu totul, n-avusese familie, stătea în gazdă chiar lîngă liceu, cîteva cărți în limbi străine, toate niște prostii despre alchimie și ezoterism nu foloseau la nimic, nici la anticariatul de pe Batiștei nu le-ar fi primit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
făcu im gest evaziv cu mîna, de parcă ar fi vrut să dea la o parte un voal subțire ce îi stătea în cale, "desigur, soarta, așa a fost să fie, îl cunosc pe Bîlbîie de cîțiva ani, am petrecut o toamnă și o iarnă încîntătoare la Vladia, am o casă acolo, în tovărășia lui și a prietenului său, adjutantul Popianu. A fost o întîmplare, nimic premeditat nici măcar nu făcea parte din soarta noastră comună. Sincer să fiu, și uitasem de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
primul lor teren: măsurau pământurile Serbiei, făceau planuri de cadastru și de cartografiere, lucrau când cu mira, când cu teodolitul, pe cap aveau pălării de pai, era‑n plină vară, soarele dogorea, se cățărau pe deal, strigau, chiuiau, ploile de toamnă Începeau, porcii grohăiau, dobitoacele erau agitate, trebuia dosit teodolitul, care atrăgea tunetul. Spre seară se duceau la Învățătorul satului, Milenković, unde să bea șliboviță și să Învârtă frigărui, Gherasimov Înjura când pe sârbește, când pe rusește, nu se mai știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
perioadă a anului ușor de străbătut, Încă nu Începuse timpul ploios, apele Mureșului Încă nu se umflaseră. Drumul pornea imediat din mahalaua Aradului - În macadam, care se curma brusc la cărămidărie, de unde Începea un drum de țară, vara prăfos, iar toamna băltit și noroios, dacă nu era total desfundat. Dar și ploaia preface praful Într‑o noroială aurie vârtoasă, care se lipea de roți și de spițe, iar caii se Înglodau În lut ca‑n aluat. Chiar și șaretele ușoare, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și-ai găsi înăuntru: intestine adevărate, plămâni adevărați, o inimă care bate, sânge. Mult sânge încins, lipicios. Și-ar fi trebuit să scriem povestiri. Povestiri amuzante. Eram prea mulți, noi, ăștia izolați de lume pentru o întreagă primăvară, vară, iarnă, toamnă - un întreg anotimp al acelui an. Nu conta cine eram, cel puțin pentru bătrânul domn Whittier. Dar nu ne-a zis asta de la început. Pentru domnul Whittier eram animale de laborator. Un experiment. Dar nu știam. Nu, era doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ta e ultima. Exod O poveste de Directoarea Tăgadă Să ne înțelegem. Nimeni de-aici nu-i ia apărarea Corei. Cu vreo doi ani în urmă a fost singura dată când s-a întâmplat ceva asemănător. În fiecare primăvară și toamnă toți angajații agenției locale urmează un curs care să le reîmprospăteze cunoștințele despre respirația gură la gură. Despre resuscitarea cardio-respiratorie. Fiecare grup se întâlnește în cabinetul sanitar ca să exerseze masajul cardiac pe manechinul din dotare. Lucrează perechi, directoarea agenției pompează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
gărgăunii de vedetă pe plajă, la soare și se întorsese la școală gata să se apuce de treabă. Dar acest an nou avea să debuteze cu un mare eveniment. La nici două săptămâni de la începerea școlii, într-o dimineață de toamnă, clasele a II-a au fost îmbarcate în autocare și au luat drumul Mărășeștiului. În vreme ce mașina înghițea kilometrii dintre orașe, Luana stătea ca pe ace. Încântarea, fericirea supremă că va intra în rândul pionierilor, o făcea să simtă trecerea timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-i mute copila cu o altă elevă. Luana se făcuse foc și pară auzind de intervenția mamei. Rugase dirigintele să lase aranjamentul așa cum era și Mara îi rămase alături, în bancă. Cazarea se făcu la cabană, în decorul ruginiu de toamnă târzie. În pustietatea pădurii, tinerii se dezlănțuiră. Făcură foc de tabără și dansară în jurul vreascurilor pârjolite. Pe măsură ce frigul le îngheță mâinile și obrajii, se retraseră să mănânce sărmăluțe cu mămăligă caldă, în aspectul țărănesc al sălii de mese. Urcați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
picat. Văzând disperarea în care se cufundase Sanda și stresată de tânguielile continue ale acesteia că eșecul ei o făcuse să nu mai poată ieși din casă de rușine, Luana se apucă serios de învățat. Dădu un alt examen în toamnă și intră la Facultatea de textile. Fericire fără margini pentru Sanda și pregătiri febrile în toată casa. Fetei i se reînnoi garderoba, fu cumpărat un geamantan cât toate zilele, în timp ce Bica hohotea de plâns prin toate colțurile pentru că nepoții îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Luana, calul alb înseamnă ursită. Te măriți! Ștefan o găsi marcată, încă, de întâmplare. O strânse în brațe și-o alintă apoi o întrebă dacă se simte în stare să iasă la plimbare în parc. Era o zi superbă de toamnă, cu rămășite înșelătoare de vară târzie. S-au așezat pe o bancă, lipiți unul de altul, cu mâinile înlănțuite. Tăceau, așteptând fiecare să vorbească celălalt. Apoi, pentru ca momentul să nu devină penibil, au început să vorbească și-au făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Sergiu se juca pe covor. Intr-o astfel de zi văzură un anunț interesant. O fabrică de textile angaja dactilografă. Se uitară una la alta și strigară, în același timp: Asta e! Domnișoara Leon începu lucrul în prima zi de toamnă. Impresionat de pregătirea arătată la concurs, domnul Daniel Liga, directorul fabricii, o conduse personal în biroul registratură unde avea să-și desfășoare activitatea. Nu era cine știe ce. O cambuză modestă, prost mobilată, despărțită în două de un perete de placaj dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
unei oboseli din ce în ce mai profunde. Amețea la fiecare mișcare a capului și-o durea în tot trupul. Privi pe fereastră și văzu copacii goi, arcuiți de un vânt puternic ce-i făcea să-i bată în geamuri. Se încruntă. Când venise toamna? Cu doar câteva zile în urmă Rebeca venise la întâlnire în rochie de vară. Ce se petrecea, înnebunea? Ieși pe culoar clătinându-se. Nuța Cordel se îndrepta spre ea, cu un zâmbet lățit pe toată fața. Ce mi-au auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nemișcate. A privit conturul dealurilor din depărtare, urcușul și coborâșul povârnișurilor, și i-a trecut prin minte că, dacă s-ar concentra stăruitor asupra lor, le-ar vedea ondulându-se, ca dragonii luminoși purtați de copiii chinezi la Sărbătoarea de toamnă, când aprind lampioane și le așază În burțile dragonilor, astfel Încât pâlpâie, se schimbă și aruncă pe ziduri ciudate umbre mătăsoase. Însă știa bine că, oricât s-ar fi străduit el, nici orașul și nici dealurile n-aveau să se clintească
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să mai recâștige inocența tinereții. Se pare că nimeni În afară de Margaret nu Își dăduse vreodată seama de asta. Ea se legase de ceea ce gândea că e o infimă părticică de bunătate și voise s-o păstreze. Pe la Începutul trimestrului de toamnă, pentru el, primul, pentru ea, ultimul pe care Îl petrecuse la Universitatea Cornell, Îl zărise la Arts Quad, vorbind cu un grup de prieteni. Purta o haină bleumarin și pantalon gri și Își netezea părul cu gesturi lungi, languroase, așa cum
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mică lucrare. Când am pictat-o, cu mulți ani În urmă, nu mi-am dat seama de toate astea. La tinerețe, și-a Înălțat el o sprânceană și s-a Întors spre Margaret, nu le vezi. Dar acum, În lunga toamnă a vieții, pot să apreciez toată fericirea, ba chiar și disperările care au dat culoare zilelor mele. A fluturat o mână spre tablou, ca și cum acesta Îi exemplifica spusele. De Îndată ce au plecat, Margaret s-a topit Într-un râs isteric. Cor
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În spatele ochelarilor. Foile ieftine, aproape translucide, hârtia de scris obișnuită la Jakarta, fuseseră strânse Într-un ghemotoc pe care Cantik doar Începuse să-l desfacă. Margaret a desprins cu grijă foile mototolite. I s-au părut asemenea frunzelor uscate de toamnă, așa cum și le amintea din anii petrecuți În America. Primele erau nescrise, marcate doar de cutele care Începuseră să Îngălbenească. Doar pe o singură foaie erau câteva cuvinte, un scris elegant, cu literele ușor aplecate și rotunjite ca niște coame
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Ithaca, NY, Margaret a plecat În Europa, așa cum crezuse dintotdeauna că avea să facă. Își anunțase plecarea simplu, calm, rece, fără emoții. Se dusese la universitate s o vadă pe maică-sa și să-i comunice noutatea. Era pe la Începutul toamnei. O nouă serie de studenți, cu ochi larg căscați și cu cașul la gură, umpluseră biroul maică-sii, presărat cu cărți În dezordine. O ascultau subjugați, În vreme ce ea le arăta bastonașul de bambus folosit la circumcizia rituală În Noua Guinee
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu imaginea băieților de la fermă, în liniște, fără nici o zbatere și ele se și vedeau în iarnă măritate, la casele lor de pe munte. După culesul viei și după ce se înăsprea primul vin, multe își și vedeau visul împlinit. Celelalte așteptau toamna viitoare. Se gândeau până târziu la nopțile lungi de iarnă, la dragoste, la mamele din ele. Când își vor vedea visul cu ochii nu vor mai avea timp nici să gândească. Acum își împleteau în voie speranțele, visurile lor simple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nici o clipă, s-ar fi urcat pe scara autobuzului, s-ar fi așezat pe scaunul acoperit cu vinilin și s-ar fi lăsat dus către acei ani pe care n-avea să-i mai regăsească nicicând. Era o zi de toamnă însorită. Umbra frunzelor rărite le păta genunchii. Știi, spuse dintr-odată, Alexe nu mi-o iartă, nu mi-o iartă, continuă el și pocni din degete. Am fost mai demult pe la ei în vizită, știi, era acasă doar Nina, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
deschiși tavanul, urmărind cine știe ce semn. Am fost deunăzi la ea, stă într-un cătun, de la gară către casa ei traversezi o miriște. Eram așa de nefericită, mă bătea soarele în cap al dracului, îmi închipuiam ce dezastru trebuie să fie toamna când tot câmpul mustește sub apă. Cum mergeam așa, ca orbul acela, am privit nu știu cum înainte și am văzut-o: apăruse după colțul casei, îmbrăcată cu o rochie înflorată foarte largă, lungă până la jumătatea pulpei, cu un șal subțire pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]