4,331 matches
-
înainte. Nando mai încercă o dată să se elibereze din strânsoare , dar securiștii îl ținură cu mâini de fier la mijloc și îl siliră să descuie mașina și să se așeze la volan, urcându-se și ei în același timp și trântind portierele. Nando Rossi introduse cheia în contact, dar în ultima clipă se răzgândi și refuză să pornească, încercând să coboare din mașină. Nu plec nicăieri! declară el plin de revoltă. Cine vă dă dreptul să mă obligați să plec?... Securistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
p-ormă avem noi grijă să-i băgăm în întovărășire și p-ăia căpoșii, cu pământ mai mult, ceapa mă-sii!... cotcodăci, roșu la față și lac de nădușeală, activistul Casapu, care se făcuse între timp încă o dată mai burduhănos, trântind o palmă grea în tăblia biroului, de făcu scrumiera pusă peste hârtii să salte în aer și să-și împrăștie scrumul peste planurile cadastrale. Foarte just, tovarășe prim-vice, ezact așa e cum ziceți dumneavoastră!... se grăbi să aprobe, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
venirea americanilor putea să se-ntâmple de pe o zi pe alta. Aici Virgil dădu din cap aprobator, satisfăcut să audă din gura socrului său ceea ce el însuși gândea cu convingere, și privirile i se opriră pe papornița musafirului, care zăcea trântită lângă piciorul mesei. Pricepând aluzia, țăranul zâmbi cu gura până la urechi și scoase dinăuntru o ploscă cu rachiu, din care se și grăbi să toarne în pahare, ca să cinstească în chip de bun venit. Din păcate, la fel ca-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aplecă să recupereze de pe jos carnețelul și creionul bicolor. În același timp, Mariana se ridică roșie la față de la masă, îl apucă pe copil de mână și, fără să spună nici o vorbă, îl trase după ea în odaia de alături, trântind tare ușa în urmă. Rămași singuri, ginerele și socrul se măsurară câteva clipe în tăcere cu o anumită stinghereală, apoi ridicară paharele în aer și, urându-și încă o dată noroc, se grăbiră să le golească de restul de țuică. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tati? Ai pierdut ceva? întrebă Anicuța mirată. Nedumerirea ei rămase fără răspuns. Cu înțelepciunea din bătrâni mori de foame! pufni Sever cu dispreț. Și ce crezi c-o să faci, dacă o să-ți ieși din pepeni? vru să știe Norica. Sever trânti cu palma în masă: Ce-o să fac?... Uite ce-o să fac, vesti el precipitat, retezându-și parcă vorbele cu securea. Am să mă duc la minister și-o să le cer să-l mute pe Lulea la cimitir, în interes de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să-mi ia mie ăștia pământul, cuscre?!... Cum să mi-l ia, dacă eu nu vreau să-l dau!!!... se oțărî omul foarte necăjit. Apucând paharul de vin cu care-l cinstise Stelian îl goli dintr-o răsuflare și-l trânti înapoi pe masă. Apoi, cu glas răgușit și repezit, el se apucă să-i spună cuscrului său cum tocmai cumpărase lângă mănăstirea Pasărea, cu Vică Scorțeanu împreună, câteva hectare bune de pământ, pe care avea de gând să facă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
li se deschidă. Furios, gestionarul se năpusti la ușa prăvăliei, o deschise smucit și, scoțându-și capul cu părul vâlvoi și ochii bulbucați afară, se răsti la ele să se ducă dracului de-acolo și le trase câteva înjurături. Apoi trânti ușa la loc cu năduf și răsuci cheia de două ori în broască, iar cheia o băgă în buzunar. Domnu Stelică, cu lacrimi în ochi vă rog..., zise gestionarul cu o voce redevenită foarte umilă, nu mai treceți și cutiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
iese prost, eu o să-mi pun funia de gât! Mulțumesc, acum nu pot să beau, refuză Stelian, împingând pe tejghea cu dosul palmei paharul plin și continuând să scrie. Gestionarul își goli dintr-o suflare paharul său cu țuică și, trântindu-l pe tejghea, oftă din adâncul inimii, ca un om peste care căzuse cea mai mare năpastă a vieții lui. Pentru câteva minute în prăvălie se lăsă o tăcere de moarte, întreruptă doar de zgomotele care răzbăteau de afară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fizic printr-o înfățișare de om al cavernelor. Salutând cu un glas gros de tot, care-i ieșea parcă direct din cizmele-i lăbărțate, cu tălpi de mărimea 48-50, șeful postului de miliție traversă crăcănat și zborșit încăperea și se trânti cu turul larg al pantalonilor pe un scaun, fără să aștepte să-l invite cineva, cu aerul că acel loc îi era rezervat și că i se cuvenea doar lui și numai lui, încă de la facerea lumii. 4 Stelian se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se duce din nou la Herculane, ca să trateze o recidivă serioasă a reumatismului articular, de care suferea și care-l împiedica să bată ulițele satului nestingherit. Pe dracu, tratament în stațiune! Nu suntem agenție de binefaceri!... N-avem bilete!" îi trânti grosolan politrucul comunal și îi ieși din birou trântind ușa foarte supărat. Din acea zi, Tarbacea îl slăbi cu insistențele și, dintr-un motiv sau altul, activitatea comisiei de lămurire rămase deocamdată mai mult pe hârtie, deși despre colectivizare continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
recidivă serioasă a reumatismului articular, de care suferea și care-l împiedica să bată ulițele satului nestingherit. Pe dracu, tratament în stațiune! Nu suntem agenție de binefaceri!... N-avem bilete!" îi trânti grosolan politrucul comunal și îi ieși din birou trântind ușa foarte supărat. Din acea zi, Tarbacea îl slăbi cu insistențele și, dintr-un motiv sau altul, activitatea comisiei de lămurire rămase deocamdată mai mult pe hârtie, deși despre colectivizare continuă să se mai vorbească mult și bine. În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
grăbit și foarte supărat că una dintre secretare, mai tânără și mai puțin experimentată, îi încurcase rău niște liste cu studenții restanțieri, pe care urma să-i examineze chiar în acea dimineață și pe care avea de gând să-i trântească pe capete, dacă se dovedea că își pierduseră vacanța fără să învețe, fiindcă, așa cum declară el deloc protocolar: Boii n-au ce să caute la școală! Vorbele fără ocolișuri ale profesorului produseră o tăcere încurcată în biroul secretarelor și produse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de a deveni ceva în viață urmau să se năruie precum un castel din cărți de joc. Adio profesie intelectuală, în tradiția veche de trei generații a familiei!... Nimeni n-avea să se mai uite la ea; peste tot uși trântite în nas și toți aveau să-i spună, privind-o de sus cu mânie proletară, că unei odrasle cu un tată ca al ei nu i se cuvenea, pe scara ierarhiilor sociale și profesionale din țara fericirii sociale, decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Nu puteam să admit ca o persoană oarecare să-mi insulte familia, dar ca de obicei, l-am tratat cu indiferență, întorcându-i spatele și prefăcându-mă că nu există. La sfârșitul programului, am plecat foarte supărată. Ajungând acasă, am trântit cu furie ușa de la intrare, începând să țip și să plâng în același timp. M-am așezat pe scaun ținându-mi capul bine strâns între mâini. Lângă mine, s-a așezat mama și ca de obicei, a încercat să discute
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-mi strice visul, să-mi tulbure liniștea, să mă despartă de pădurea nebună a nebunei mele copilării?! Totul se năruie. Toate speranțele. Tot! Și iar... “Bum! Bum! Bum!” Serios? Nici gândul nu mi-l mai aud. Doi pași, o ușă trântită cu putere, o voce hotărâtă, gălăgie! Unde-i pădurea mea? Unde-a dispărut simfonia frunzelor atinse de ploaie și adiate de vânt? Unde-s copacii tăcuți de veacuri, discreți și curați, râul din vale și mușchiul moale și rece? Deschid
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Ce știți de acest criminal? am întrebat. Atacă mereu noaptea, când nimeni nu este atent, atacă pe la spate, îi înjunghie și stoarce orice picătură de sânge din victimele lui, e foarte ciudat. Am plecat acasă. Când am ajuns, m-am trântit direct în pat cu ochii ațintiți în sus. Ahhh! Niciodată nu am avut o zi așa de plină, niciodată nu mi-am adus aminte de familia mea, după ce am devenit vampir, am încuiat tot trecutul meu undeva, acolo. Sunt vampir
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dispărea el, acum. M-am ridicat de jos. M-am dus la spital și am furat câteva pungi cu sânge. Când am ajuns acasă, am deschis calculatorul și am căutat informații despre criminal. După multe ore de lucru, m-am trântit în pat și am oftat zgomotos. Habar nu aveam unde va ataca acum. Prima dată a atacat pe strada 326, apoi strada 358, iar mai apoi pe plajă! Nu înțeleg...ia, stai! M-am ridicat din pat și am luat
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
la mine, care eram întinsă pe jos și m-a salutat strigând: Ciau, îngeraș! Pe urmă, a dispărut. M-am ridicat la rândul meu și m-am scuturat de frunzele ce mi se lipiseră de haine. Mi-am luat geanta trântită pe jos și mi-am adus aminte: aveam ore. Tot drumul spre clasă am stat cu capul în pământ, aveam două beneficii: primul era că reușeam să scap de scenele de perversiuni din holul liceului sau de victimele-tocilari ai echipei
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nu e o nici clipă de pierdut! Jandarmul Își duse mașinal degetul arătător la chipiu, fără să se formalizeze nici măcar o secundă că Marie preluase În mod autoritar comanda unor lucruri care Îi reveneau de drept lui și nu altcuiva. Trînti portiera mașinii de teren În momentul În care cele de la vehiculul pompierilor se deschideau pentru a vîrÎ targa Înăuntru. Marie se apropie rapid de omul cu Început de chelie. Yves Pérec. Unicul medic de pe insulă și actualul primar din Lands
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
picioare, răsturnîndu-și scaunul. - Toată lumea Îl iubea. Nimeni de pe insula asta nu i-ar fi făcut niciodată nici cel mai mic rău. Asta e tot ce am nevoie să știu. Iar dacă tu gîndești contrariul, Înseamnă că ai Înnebunit! Și plecă trîntind ușa În urma lui. CÎteva minute mai tîrziu, Jeanne făcu același lucru, dar În tăcere. Christian pretextă vag un telefon pe care trebuia să-l dea coechipierului ca s-o șteargă la rîndul lui. Numai Milic n-o condamnase. - Orice ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la patru ace atît de nasol! Replica promptă și virulentă Îl descumpăni. Și În plus mai era și ocărît! Vexat de aluzia la stilul lui vestimentar, Fersen luă loc, fără să mai aștepte să fie poftit, În mașina Mariei și trînti portiera. TÎnăra polițistă se strecură la volan. - Vii direct de la Paris? - Eram la Nantes, eram pe punctul să Închid un dosar pentru DCR. - DCR, ce e asta? - Departamentul crimelor ritualice... DCR se ocupă de toate omuciderile legate de elemente care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
putu Împiedica să nu zîmbească, cercetîndu-i ostentativ din priviri veșmintele ude, pantofii plini de noroi, valiza mînjită de clisă. Evitîndu-i privirea batjocoritoare, polițistul Înaintă cu greu pînă la recepție ca să ceară o cameră. - Hotelul e În Întregime ocupat, i-o trînti Loïc. Privirea posacă a lui Lucas se opri asupra tabloului unde se țineau cheile, care arăta că aproape toate camerele erau libere. Marie arboră cel mai frumos zîmbet de care era În stare. - Dar, din afecțiune pentru mine, fratele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se Întîmplă! Ce aveți toți Împotriva mea? Ce v-am făcut? Mă lupt ca să fac dreptate pentru de moartea lui Gildas, renunț la meserie... - Nimeni nu ți-a cerut nimic! Nimeni! Dacă vrei să ne ajuți, șterge-o de-aici! Trînti ușa biroului În urma lui, lăsînd-o pe Marie dureros de descumpănită, confruntîndu-se din nou cu respingerea de neînțeles care Îi era neontenit arătată. Marie merse mult timp pe plaja hotelului, Încercînd să alunge exasperarea pe care i-o producea sentimentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Marie citi În privirea aceea o Îngrijorare surdă și difuză, atît de rapid Înlăturată Încît Marie crezu că visase. - Ce mai Încoace și-ncolo, nu te poate lăsa omul o clipă singură! au fost primele cuvinte pe care i le trînti el, tulburat de sentimentul violent pe care-l Încercase, văzînd-o inconștientă și atît de palidă. Genul de sentiment cu care nu mai voia niciodată să se Încurce. Se Încruntă văzînd-o că Încearcă să se ridice. - Nu te mișca, mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de nisip și spre marea care Începea să facă valuri. Furtuna semnalată spre Brest venea și peste ei. Christian o ajunse din urmă pe Marie Înainte ca ea să ajungă pe țărm și aproape că se văzu nevoit s-o trîntească la pămînt pentru a o sili să se oprească. Îndepărtă cu mîna șuvițele lungi răsfirate peste chipul tinerei femei, Îi prinse privirea umedă de lacrimi și Își ceru iertare pentru brutalitatea lui. - Încearcă să Înțelegi, dragostea mea, șopti el fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]