4,226 matches
-
inexprimabilă i se întipări pe față. Își plesni palmele, din piept îi țâșni un geamăt. — Renunță! îi strigă el prințului. Toți începură să râdă. De dragul tău să renunțe? îl șfichiui, triumfătoare, Daria Alexeevna. Ia te uită la el, mujicul, a trântit banii pe masă! Prințul o ia de soție, pe când tu ai vrut să faci scandal! — Și eu o iau de soție! O iau chiar acum, în clipa asta! Dau tot... — Ia vezi, ai venit beat de la cârciumă, va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
înapoi? Atunci de ce acum nu vrea să-mi dea? S-a enervat că l-am plătit pe locotenentul acela; alt motiv nu există! Iată cum poate fi omul ăsta - nici lui, nici altora! — Și nu pleacă! strigă Lebedev. S-a trântit aici și nu mai pleacă. — Doar ți-am zis. Nu ies până nu-mi dai. Zâmbiți cumva, prințe? Găsiți, poate, că nu am dreptate? — Nu zâmbesc, dar, după părerea mea, nu aveți întrucâtva dreptate, răspunse prințul fără chef. — Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lor. În aceste case locuiesc aproape în mod exclusiv oameni din tagma negustorilor. Apropiindu-se de poartă și privind tăblița, prințul citi: „Casa lui Rogojin, cetățean de onoare prin naștere“. Fără să mai ezite, deschise ușa cu geamlâc, care se trânti zgomotos în urma lui, și începu să urce scara principală ce ducea la etaj. Scara era întunecoasă, de piatră, grosolan alcătuită, iar pereții erau vopsiți în roșu. Prințul știa că Rogojin, împreună cu mama și fratele lui, ocupă tot etajul întâi al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
verșoci și jumătate și potrivit de lată. Văzând că prințul acordă o atenție specială faptului că acest cuțit i-a fost smuls a doua oară din mână, Rogojin, cu ciudă răutăcioasă, îl înșfăcă, îl puse în carte, iar cartea o trânti pe altă masă. — Ce faci cu el, tai foile? întrebă prințul, însă cumva distrat, parcă fiind încă sub presiunea unei puternice îngândurări. — Da, foile... Păi nu-i un cuțit de grădinărie? — Da, de grădinărie. Și dacă-i de grădinărie, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prinț și, sufocându-se, spuse: Atunci ia-o tu, dacă așa-i soarta! E a ta! Ți-o cedez!... Să-l ții minte pe Rogojin. Și, părăsindu-l pe prinț, fără să-l privească, intră grăbit în apartamentul lui și trânti ușa după el. Vtc "V" Era de-acum târziu, aproape două și jumătate, și prințul nu-l mai prinse acasă pe Epancin. Lăsându-și cartea de vizită, se decise să treacă pe la hotelul „Balanța“ și să întrebe acolo de Kolea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
loc de mamă, deși nu-i e decât soră, deși nu-i e mai mult decât soră... nu mai mult... — Iar tu, domnul meu, nu ești decât un prost, scuză-mă. Ajunge, cred că pricepi și singur că ajunge, o trânti subit Lizaveta Prokofievna, nespus de înfuriată. — E purul adevăr, spuse Lebedev, făcându-i plecăciunea cea mai respectuoasă și mai profundă. — Domnule Lebedev, e adevărat ce se spune despre dumneavoastră, că tâlcuiți Apocalipsa? îl întrebă Aglaia. — E purul adevăr... o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
făcut pentru a pune capăt acestei tărășenii? Chestiunea nu e juridică, nu mai rămâne decât să dăm totul pe față! Relatăm publicului anecdota, garantându-i autenticitatea. Se zice că unul dintre celebrii noștri umoriști 47, aflând de această istorie, a trântit o epigramă extraordinară, demnă să-și găsească loc nu doar în foiletoanele provinciale, ci și în cele din capitală, care descriu moravurile noastre: «Cu-a lui Schneider* măntăluță Cinci ani Liova** s-a jucat Și cu mocoșeli drăguțe Toată vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
între ei; chipul lui Lebedev exprima cel mai înalt grad de încântare. — Obrăznicie și haos, doamnă, se găsesc pretutindeni, spuse nepotul lui Lebedev, care era, de altfel, foarte încurcat. — Dar nu așa! Nu așa cum aveți voi, micușorilor, nu așa! îi trânti în obraz Lizaveta Prokofievna cu un fel de bucurie răutăcioasă, parcă apucată de isterie. N-aveți de gând să mă lăsați odată în pace? strigă ea la cei care încercau să o convingă să plece. Nu, Evgheni Pavlovici, dacă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ceva, dar nu găsi ce. A ajuns să se simtă penibil, mă așteptam la asta! îi șopti deodată Evgheni Pavlovici prințului la ureche. Nu credeți că ne paște o primejdie? E semnul cel mai sigur că, de ciudă, ar putea trânti ceva atât de excentric, încât, poate, nici Elizaveta Prokofievna n-o să-și păstreze cumpătul. Prințul îl privi întrebător. — Nu vă e teamă de excentricități? adăugă Evgheni Pavlovici. Nici eu, chiar le doresc; la drept vorbind, n-aș vrea decât ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
toți... uitați-mă, vă rog, nu fiți atât de cruzi! Să știți, dacă n-ar fi dat peste mine această tuberculoză, mi-aș fi făcut singur seama... Părea că mai avea multe de spus, dar nu-și termină discursul, se trânti în fotoliu, își acoperi fața cu palmele și începu să plângă precum un copil. — Ei, acum ce ne facem cu el? exclamă Lizaveta Prokofievna, se repezi la el, îi luă capul și i-l strânse tare-tare la piept. Ippolit plângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
neobișnuit de surescitată. Chiar și obrajii îi erau mai îmbujorați decât de obicei. „Uite-așa, se gândi în sinea ei Lizaveta Prokofievna, ba doarme de n-o mai poți trezi, ba se ridică din pat o dată în an și-ți trântește niște vorbe de te lasă cu gura căscată.“ Prințul observă în treacăt că Alexandrei Ivanovna, se pare, nu-i plăcea deloc că Evgheni Pavlovici vorbește prea vesel, că vorbește despre o temă serioasă și parcă se însuflețește, dar în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să găsească un loc întunecat, pustiu, unde să fie singur numai cu gândurile lui și nimeni să nu știe unde se află. Sau să fie măcar la el acasă, pe terasă, însă singur, fără Lebedev, fără copiii acestuia; să se trântească pe canapeaua lui, să-și înfunde fața în pernă și să zacă așa o zi, o noapte, încă o zi. Preț de-o clipă, i se năzăreau munții, și anume un loc cunoscut din munți, de care îi plăcea întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ați putut, zice, să vă dați seama până acum“), că smintita „și-a pus în minte să facă tot posibilul ca să mă mărite cu prințul Lev Nikolaevici și de aceea se străduiește să facă în așa fel încât să-i trântim ușa în nas lui Evgheni Pavlovici“... N-a spus decât atât; n-a mai dat nici o explicație, râde cu hohote, noi rămânem cu gurile căscate, iar ea trântește ușa și pleacă. Apoi mi s-a povestit pasajul de mai înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de aceea se străduiește să facă în așa fel încât să-i trântim ușa în nas lui Evgheni Pavlovici“... N-a spus decât atât; n-a mai dat nici o explicație, râde cu hohote, noi rămânem cu gurile căscate, iar ea trântește ușa și pleacă. Apoi mi s-a povestit pasajul de mai înainte dintre ea și tine... și... și... ascultă, dragă prințe, ești om nesupărăcios și cu judecată, asta am remarcat-o la tine, dar... nu te supăra: zău, își râde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
NECESARĂ Après moi, le déluge! Ieri dimineață a fost prințul la mine; printre altele, m-a convins să mă mut la casa lui de vacanță. Știam că va insista negreșit asupra acestui lucru și eram sigur că mi-l va trânti de-a dreptul, spunându-mi că la vilă «âmi va fi mai ușor să mor printre oameni și copaci», după cum se exprimă el. Însă astăzi nu a spus să mor, ci a spus că «âmi va fi mai ușor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spună, în sfârșit, adevărul gol-goluț, fără s-o facă pe milosul și fără fasoane. Chiar așa a făcut, și nu numai cu amabilitate și fără fasoane, ci chiar cu vizibilă plăcere (care, după părerea mea, era de prisos). Mi-a trântit-o de-a dreptul că mi-a mai rămas cam o lună; poate, ceva mai mult, dacă voi avea condiții bune, dar, poate, voi muri și mult mai repede. După părerea lui, aș putea muri și subit, chiar mâine, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un acces de tuse atât de puternic, încât de-abia m-am ținut pe picioare. Am văzut cum domnul se repezea în toate părțile ca să-mi găsească un scaun gol, cum, în sfârșit, a înșfăcat zdrențele de pe unul, le-a trântit pe dușumea și a împins grăbit scaunul spre mine, ajutându-mă să mă așez. Însă tusea mea continua și nu s-a potolit încă vreo trei minute. Când mi-am venit în fire, el stătea lângă mine pe alt scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
le ții partea, adăugă ea, încruntându-se amenințător. Nu mă supăra, și-așa nu știu ce se întâmplă cu mine... sunt sigură că ai venit aici cu convingerea deplină că sunt îndrăgostită de dumneata și te-am chemat la întâlnire, i-o trânti ea iritată. — Într-adevăr, ieri m-am temut de asta, lăsă prințul, naiv, să-i scape (era foarte încurcat), dar astăzi sunt sigur că dumneata... — Cum! strigă Aglaia și brusc buza ei de jos începu să-i tremure. Te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-i asta? Așa ceva chiar că nu mai pot trece cu vederea. Ptițân! îi strigă el cumnatului, care tocmai intrase în cameră. Ce-i asta, unde o să ajungem la urma urmei? E o... o... Dar gălăgia se apropie repede, ușa se trânti deodată de perete, iar bătrânul Ivolghin, înfuriat, roșu la față, zguduit, scos din sărite, se repezi și el la Ptițân. În urma bătrânului intrară Nina Alexandrovna, Kolea și, ultimul, Ippolit. IItc "II" Trecuseră de-acum cinci zile de când Ippolit se mutase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pentru căpitanul Eropegov m-am mutat aici. N-am făcut decât să-mi exprim cu voce tare părerea că, poate, acest căpitan Eropegov n-a existat niciodată. Iar dumnealui s-a apucat să facă tărăboi. — Cu siguranță n-a existat! trânti Ganea. Însă generalul stătea stupefiat și se uita fără rost în toate părțile. Spusele fiului său îl uluiseră prin franchețea lor extremă. În prima clipă nici măcar nu-și putea găsi cuvintele. Și, în cele din urmă, de-abia după ce Ippolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
piciorul ei nu va mai călca în această cameră, atâta timp cât el va sta aici și că e chiar o nerușinare din partea lui că vine la ei, ba încă și noaptea, aproape de ora unu, după toate cele întâmplate“. Apoi a ieșit trântind ușa. Prințul a plecat ca de la o înmormântare, cu toate că ele au încercat să-l consoleze. Deodată, peste un sfert de ceas de la plecarea prințului, Aglaia a dat fuga sus pe terasă, atât de grăbită, încât nici măcar lacrimile nu și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
oricum bărbat frumos, așa că a roșit de tot și a pus capăt întrevederii într-o secundă, foarte nostim: s-a ridicat puțin, a răspuns la plecăciunea lui Gavrila Ardalionovici, la surâsul jucăuș al Varvarei Ardalionovna și dintr-odată le-a trântit-o: „V-am chemat numai ca să-mi exprim personal satisfacția pentru sentimentele dumneavoastră sincere și prietenești, de care, dacă voi avea nevoie, fiți siguri că...“ Le-a făcut o reverență și cei doi au plecat, numai nu știu dacă au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
auzi zgomot la ușă. Era un ofițer care, urmat de un detașament, venea să primească ordine de la Benningsen, care-i zise să păzească și să apere intrarea. În timpul acesta conjurații, îndrăznind a pune mînile lor sacrilege pe persoana suveranului lor, trântiseră pe Paul la pământ. Ieșvel, tătar de origine, a fost cel dîntîi care a ridicat brațul regicid asupra împăratului. Paul, în urma unei rezistențe destul de viguroase, fu în fine învins, târât și apoi sugrumat cu eșarpa unui ofițer din regimentul Semenofskoi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
întîmpla, rezistă tentației - uneori copleșitoare - de a-i „pune la locul lor” sau de a le da peste nas. Această abordare nu va avea nici un efect și adesea vei suferi de pe urma consecințelor. Replica usturătoare pe care vrei să le-o trîntești în față nu ar avea nici un efect, deoarece în ochii lor nu ai nici o credibilitate. Orice întreprinzi va fi etichetat drept insignifiant. Singura consolare, atunci cînd ai un astfel de șef, este faptul că de obicei devine propriul său dușman
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
a prezentat un caz, după ce a fost postat pe internet: doi elevi de clasa IX-a , făceau sex în W.C.-ul școlii. În film se vedeau scene în care băiatul a agresat-o pe fată: a bătut-o și a trântit-o jos, înainte de a face sex. Bătăi între elevi, în clase, se afișează în mod curent, la T.V. Societatea nu-și utilizează judicios toate resursele umane. Toate spațiile din școli, ar trebui supravegheate de pensionari voluntari (de exemplu, bunicii elevilor
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]