3,837 matches
-
mutat în Canada). 12 martie 2009 Îmi plăcea (o, tempora!) să-mi încep prima lecție de filosofie vorbindu-le liceenilor despre cele trei feluri de dragoste: eros-ul (care, bănuiesc, nu mai necesită niciun fel de deslușire), agapé-ul (dragostea creștină trăită și împărtășită comunitar - de unde sensul laic al "agapelor" prietenești) și philia (iubirea de ceva abstract, superior, teoretic - de regăsit în expresia "ești filofrancez", bunăoară) care mă ajuta să explic ce e cu filosofia, cu "iubirea de înțelepciune". Mi-am reamintit
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
în comun. Am mașină, mai merg și pe jos de gura nevestei, dar, din când în când, nu mă sfiesc să iau pulsul oamenilor obișnuiți, cei care, prin impozitele lor, plătesc comoditățile politicienilor. Zilele trecute, îmi povestește mama un coșmar trăit: trebuind să se ducă la Institutul de cardiologie pentru control, a încercat în zadar să ia un mijloc de transport în comun din Alexandru cel Bun spre Copou. Era ziua responsabilității civice la RATP și șoferii, în urma indicațiilor prețioase ale
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
spune că mă ia cu sudori reci. Deocamdată nu-mi rămâne decât să-mi fac cruce și să sper că mi se năzare mie. Nu de alta, dar viața doar ca fapt divers e cam meschină și nu prea merită trăită. 16 mai 2010 În urmă cu câteva luni, distinsul ministru al culturii, Theodor Paleologu, îmi adresa măgulitoarea invitație de a face parte din consiliul director al Administrației Fondului Cultural Național, instrumentul principal prin care Ministerul Culturii finanțează programe culturale lansate
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
o supapă terapeutică pentru apăsătoarea ei existență zilnică, existență pigmentată de drame, de iubiri, de orori sau gingășii, nu ne-ar fi atras prea mult atenția, bineînțeles. Însă autoarea scrie bine. Scrie bine pentru că nu are încotro, căci șocurile vieții trăite sunt o provocare căreia îi dă curs și din nevoia de a expia răul, firește, dar mai ales din pornirea de a se reinventa pe sine prin scris. Zeiță războinică, "băiată", vorba bunicii ei, operează fără anestezie, dar cu umor
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
nervos vegetativ, care coordonează singur toate procesele vitale, cum sunt respirația, digestia, bătăile cordului, secreția de hormoni și altele. Moleculele odorante dau naștere, la nivelul nasului, la impulsuri nervoase, care stabilesc în sistemul limbic corelații cu amintirile și stările emoționale trăite. În acest mod, parfumul plantelor - uleiurile volatile - poate ajunge adânc în mecanismul de reglare al sufletului nostru, poate face comparații, stimula și antrena în mare măsură puterea de autovindecare. CAPITOLUL 2 METODE DE OBȚINERE A ULEIURILOR VOLATILE Uleiurile volatile se
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
literar. Gesticulația amplă, acutele mărturisirii, Întrețeserea de avânturi și căderi, isteria deciziei și apatia răzgândirii alcătuiesc un scenariu pe cât de contradictoriu, pe atât de apropiat de regulile textului literar. Dramatismul jurnalului intim nu decurge numai din expunerea nudă a Întâmplărilor trăite sau doar văzute de către scriitor. Seducția ficțiunii guvernează fiecare rând al scriitorului care Își pune În pagină nu doar tragedia intimă, ci și imaginea pe care dorește s-o confere acestei tragedii. Chiar și inconștient, el acționează asemeni unui regizor
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
săi, el e gata, În orice clipă, să moară. Sedus de proiectul suicidar, uită și de misticismul său cultural și scrie, fără ca mâna să-i tremure: „Pentru mine, care nu sunt deloc mistic, sinuciderea va fi cel puțin o rugăciune trăită. Curiozitatea mea când, la Chartres, am crezut că am fost ucis: În sfârșit, voi ști”. La el, virilitatea și ascetismul sunt mai mult decât simple atribute ale existenței: sunt adevărate valori culturale. Cu toate profețiile Îndeplinite, fericit că a avut
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
să stau Întinsă lângă el, să ard uitând de mine În desfătătorul foc animalic. Saltul de la astfel de secvențe, pline de-o tinerească nestăpânire, la meditația gravă (și nu arareori confuză) se produce În mod firesc, uneori În interiorul aceleiași pagini. Trăitul și scrisul Își au originea comună Într-o neliniște incontrolabilă, primară, și În experiența, puțină, dar intensă, pe care a dobândit-o: Cât de mare a fost capacitatea de a gândi pe care am primit-o de la părinți, de la Îndemnul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
nerecunoscută oficial. Capriciul devansează interesul pentru soliditate și profunzime, fragmentarismul se substituie clasicei ordonări de cuvinte. E vorba, firește, de o revanșă psihologică: scriitorul lucrează În direcția propriei sensibilități. Un roman poate fi o construcție mentală. Jurnalul intim - doar una trăită. O transcriere a vieții, o retrăire a ei. Prin studiu, prin meditație. Urechea internă a scriitorului Îi dictează un alt ritm: un lucru spus e deja un lucru trăit. Amânarea, intervalul dintre trăire și transcriere, nu intră Între aceste constante
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Un roman poate fi o construcție mentală. Jurnalul intim - doar una trăită. O transcriere a vieții, o retrăire a ei. Prin studiu, prin meditație. Urechea internă a scriitorului Îi dictează un alt ritm: un lucru spus e deja un lucru trăit. Amânarea, intervalul dintre trăire și transcriere, nu intră Între aceste constante, pentru că bătălia autorului de jurnale se dă și cu timpul: un timp al trăirii aproape confundat cu cel al scrierii. Testament fără destinatar În contrabalans, Încorsetat Între obligațiile scrierii
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
aceea a ascunsului, a muncii pentru sine, scriitorul devine victima prejudecăților sale. Actul de fundamentare a jurnalului intim este un pact cu viciul: cel care știe că vorbește fals este de-o extremă luciditate. Precizia descrierii provine din mecanica transpunerii trăitului. Scriitorul de jurnale e prea puțin atent la cum transcrie: legea de aur Îi cere să se observe doar În raport cu ceea ce scrie. Psihanaliștii cred că orice demers analitic se revendică principiului plăcerii. Discursul analizei este, Într-o anumită măsură poetic
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
anumită măsură poetic, adică pură creație. Doar că el e produs de identitatea dintre cuvânt și acțiune. Transcrierea directă, strânsă, pliată pe obiect Își găsește În jurnal una din manifestările ideale. „Stadiul oglinzii” Jurnalul intim ambiționează să reunească toate fragmentele trăitului. Dar el se izbește de imposibilitatea cuprinderii precise a ceea ce, trăind, și-a adjudecat: elaborarea insesizabilă a unui „câmp de existență și acțiune”31. Adică acel obsedant au jour le jour care, oricât ar părea de tern și monoton, se
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
spațializată dobândită despre sine se topește la contactul cu cealaltă imagine, manevrată de fantasmele compensatorii ale dorinței de reflectare, numită de Lacan „forma ortopedică a totalității”36. Scriitorul tinde să se plaseze În viitor, Însă cuvântul recuperează doar trecutul, doar trăitul. Între aspirația mărturisirii și practica ei efectivă se produce o ruptură: structura rigidă a unui text literar (a jurnalului) tulbură comunicarea directă a eului cu propriile-i umbre. Dorindu-se, inițial, o reflectare a realului, scrisul se vede investit și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
oricărei forme de literatură - că se pot reprezenta doar lucruri date, modele exterioare și, totodată, anterioare textului 55. Lipsa de imaginație a jurnalului este evidentă. Libertatea de mișcare se vede constrânsă la fidelitatea reproducerii. El suportă orice, dar În limitele trăitului. Altminteri, exterioritatea și anterioritatea, condițiile obligatorii ale existenței sale (inclusiv estetice) Îl vor submina. Îl vor obliga să treacă În alt gen, să suporte rigorile altei presiuni: a imaginației, a invenției, a rescrierii. Adică să se lase cuprins de seducția
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
creației, o detașare de ceea ce va fi transcris. O detașare subminată de dorința mărturisirii, a relevării istoriei personale ca ficțiune. O destăinuire prin limbaj, printr-un limbaj care, codificat sau nu, răspunde necesității conștientizate În spațiul temporal scurs Între faptul trăit și remodelarea lui. Iar una din finalitățile artei pare a fi tocmai aceea de a-și crea, de a produce un limbaj propriu. Un limbaj văzut ca adecvare a stilului vieții la altul, adeseori nemărturisit, al literaturii. Elaborarea, În cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
mult decât În oricare altul - este o formă de a reacționa, de a retrăi ceea ce n-a fost pe deplin trăit. O modalitate de a eterniza, de a construi din neputințe edificiul solid al amintirii. Scrisul nu se suprapune niciodată trăitului, pentru că e reflectarea unei realități. Un autor de jurnale care ar scrie necontenit nu ar avea de transcris decât gestul propriei mecanicități. Intervalul pus, Întotdeauna, Între acești doi poli obligatorii ai jurnalului intim determină retrospectivitatea timpului scrierii. Pentru că, firește, orice
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
la alta la același subiect care de obicei se repliază total asupra propriei lumi lăuntrice, prin dereglări ale asociațiilor de idei, mod de gândire necritică, centrată pe subiectivitate, rupt de realitate prin întreruperea fluxului ideativ, dominat de reverie și fantezie, trăite puternic. Copilul bolnav de TSA (tulburare din sfera autismului) are adesea stări depresive, comportamentale și neurovegetative secundare. Stările psihotice evoluează într-un regim de maximă dificultate pentru cei din jur, copilul prezentând un comportament inert (cu dezinteres și lipsă de
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
însă niciodată cu adevărat să recunoaștem existența lui Dumnezeu, pe de o parte, "nepătrunderea căilor sale", pe de altă parte. Să nu uităm nicicînd, prin urmare, că în esența sa Dumnezeu nu poate fi cu adevărat cunoscut, ci cel mult trăit. 2. LATENȚE PROFUNDE ALE MINCIUNII PRIMORDIALE: PRECUPERĂRI SEMIOTICE Exercițiul hermeneutic pe care lectura scenariului biblic al căderii l-a îngăduit nu se constituie doar ca un intelectual "joc în sine", ci și ca probă a unui adevăr pe care adesea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
urgentă ar fi, este cea care călăuzește Biserica spre evanghelie. Nici reforma diferitor curii. Cu atât mai puțin o declarație insistentă, venită din cercurile înalte, cum că în Biserica nu ar exista un cursus honorum, ci o deschidere către slujirea trăită și gratuită a lui Dumnezeu și a fraților. Probabil că urgența care se impune actualmente este reformarea, reinventarea, «reformatarea» vieții consacrate. În aceasta se îmbină, ca într-un laborator, cele trei elemente care au înnegurat Biserica lui Cristos: modul în
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
de azi, pentru a nu permite vreodată ca imaginea pe care noi ne-o formăm despre Dumnezeu să devină o unealtă care să legitimeze felul nostru de a fi oameni - destul de comod, îmbrăcat într-o radicalitate mai mult poleită decât trăită - în funcție de planurile noastre bazate mai mult pe privilegii subtile decât pe o dăruire generoasă. Așa cum s-a întâmplat în cazul Sf. Paul, și persoanele consacrate din zilele noastre - mai mult decât oricând - trebuie să se debaraseze de propriul mod de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
caz ne paște pericolul identificării prea îndrăznețe și fără rezerve cu acel spirit al vremurilor, atât de recomandat, grație profeției papei Ioan al XXIII-lea, de conciliul Vatican al II-lea. DE LA O RADICALITATE DE OCHII LUMII LA O PROFEȚIE TRĂITĂ Până aici, folosindu-ne de indicațiile magisteriului papei Francisc, am insistat pe sorgintea profetică a vieții consacrate în toate formele sale, în «felurimea darurilor sale», cum se exprimă Conciliul. Pe lângă toate acestea trebuie să ținem seama de inevitabilele, poate chiar
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
sunt otrăvitori. Aceștia-s disprețuitori ai vieții, muribunzi, intoxicați, sunt cei de care-i sătul pământul: să piară, deci!». În realitatea noastră contemporană în care putem fi mărturisitori ai evangheliei, trecerea de la o radicalitate de ochii lumii la o profeție trăită, poate fi nu doar un semn al convertirii la viața consacrată, ci și o șansă de înseninare. Nu suntem nici mai buni, nici mai răi decât părinții noștri, însă încercăm să stăm la locul nostru, precum străjerii unui răsărit care
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
în sensul că mereu se extrag „învățăminte” din realitățile descoperite, care vor fi studiate și clasificate, dar și însemnări, nu lipsite de emoție, adesea chiar lirice, ale unui scriitor sensibil la ineditul și frumusețea peisajelor, la semnificațiile ascunse ale experiențelor trăite. O altă carte, anunțată inițial cu titlul Perspective mehedințene, care adună noi notații din drumurile pe cărările munților și ale satelor oltenești, tipărită în 1947, nu s-a mai difuzat. În același stil îngrijit, poate cam încărcat de metafore, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287579_a_288908]
-
în calcul descendența sa prin femei. Așadar, ego se achită de anumite obligații sociale și exercită anumite funcții având în vedere apartenența sa la grupul matriliniar și altele în funcție de inserția sa în rudenia patriliniară. Matri- și patridescendența sunt două entități trăite, în mod semnificativ distincte. În sfârșit, în regim de filiație nediferențiată (sau înrudită), se ține cont atât de descendența prin bărbați, cât și prin femei. Prin urmare, ego descinde din patru bunici, din opt străbunici etc. Așadar, fiecare face parte
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
o teorie (o concepție generală asupra chestiunii discutate), o moștenire intelectuală ("literatura") și un angajament etic (să nu judeci, ci să înțelegi). Treptat, studiile despre condițiile de producere a cunoașterii științifice, punerea certitudinilor sub semnul întrebării au reabilitat povestirea experienței trăite, în detrimentul teoriilor la scară mare. Astăzi, antropologii se străduiesc să expună căile prin care au ajuns să gândească ceea ce gândesc. Ei încearcă să expliciteze acest du-te-vino între teorie și "teren". Nu mai este vorba să survolezi de la mare altitudine experiența
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]