9,719 matches
-
CÂRCHELAN, Iuliu (21.XII.1936, Alexandru Ioan Cuza, j. Cahul), poet, prozator și traducător. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova (1960), după care a lucrat ca ziarist, apoi ca redactor la Editura Literatura Artistică. A debutat editorial cu placheta Poarta soarelui (1969). S-a impus prin volumul de versuri Trio (1970), în care
CARCHELAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286104_a_287433]
-
CÂNDEA, Virgil (29.IV.1927, Focșani - 16.II.2007, București), istoric literar, editor și traducător. Este fiul Elenei (n. Gruianu) și al lui Lucian Cândea, ofițer. La București, face studii liceale la Colegiul „Sf. Sava” (1938-1945) și studii universitare: Facultatea de Drept (1945-1949), Facultatea de Filosofie (1946-1950), Facultatea de Filologie, secția studii clasice (1950-1952), Institutul
CANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286061_a_287390]
-
CÂRDU, Petru (25.IX.1952, Barițe, Serbia), poet și traducător. Școala, începută de C. în satul natal, e continuată la Vârșeț. Studiile superioare le face la Belgrad (filologie) și la București (istoria și teoria artei). După absolvire (1977), este redactor, apoi președinte (din 1988) al Comunei literare Vârșeț, membru în
CARDU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286106_a_287435]
-
, Mihai (14.II.1945, București), poet și traducător. Este fiul Mariei (n. Zamfirescu) și al lui Ion Cantuniari, inginer. A absolvit Liceul „Matei Basarab” din București (1962), după care a urmat cursurile Facultății de Limbi Romanice, Clasice și Orientale, secția spaniolă, din cadrul Universității bucureștene (1962-1967). Corector la Editura
CANTUNIARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
asupra realului și al renunțării la expresia căutată în favoarea unui limbaj poetic mai frust și mai viguros: cuvintele devin „plante carnivore” care distrug învelișul superficial al existenței în încercarea de a ajunge la „esență”, la „miezul mineral” al lumii. Ca traducător, C. a transpus în românește poeme de César Vallejo, Fernando Pessoa și cele mai importante romane ale lui Mario Vargas Llosa, dovedindu-se a fi un talentat traducător al literaturii scrise în limba spaniolă. SCRIERI: Poezii, București, 1977; Ultramar, București
CANTUNIARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
încercarea de a ajunge la „esență”, la „miezul mineral” al lumii. Ca traducător, C. a transpus în românește poeme de César Vallejo, Fernando Pessoa și cele mai importante romane ale lui Mario Vargas Llosa, dovedindu-se a fi un talentat traducător al literaturii scrise în limba spaniolă. SCRIERI: Poezii, București, 1977; Ultramar, București, 1978; Nova, București, 1980; Plante carnivore, București, 1980; Amadeus, București, 1983; Cavalerul cu mâna pe piept, București, 1984. Traduceri: César Vallejo, Heralzii negri, pref. trad., București, 1979; Omar
CANTUNIARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
, Ioan D. (11.II.1841, Avdela, Grecia - 13.I.1921, Iași), folclorist și traducător. Fiu al unor țărani aromâni, C. urmează cursurile școlilor primare și secundare aromânești din Avdela, Gureanță și Vlaho-Clisura. Din 1856, studiază filologia la Atena, și după absolvire, vine în România. Obține un post de profesor la Gimnaziul Central din Iași
CARAGIANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286093_a_287422]
-
o oglindă fidelă a sufletului unui popor. Pentru cunoașterea lui, a propus alcătuirea unui corpus, în care să fie incluse toate textele aparținând folclorului literar, grupate pe localitățile din care au fost culese. Fără să fie deosebit de bogată, activitatea de traducător a lui C. este totuși substanțială. A tradus integral și a pregătit pentru tipar Iliada lui Homer, din care însă nu a apărut decât un fragment. Tipărite în 1879, Odyseea și Batrachomyomachia sunt tălmăcite pentru prima oară în întregime în
CARAGIANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286093_a_287422]
-
literară. În afara lui Al. Macedonski, mai scriau aici N. Vaschide, C. Scânteie, Gabriel Donna, I. Achimescu, B. Gr. Buzău, M. Bălănescu, C. Al. Ionescu-Caion, S. Sanielevici, V. Stroe și C. Săteanu. Din Heine și Lenau sunt traduse versuri, pe care traducătorii le semnează cu pseudonimele M. René, Mărunt și A. Sandu, iar M. Rusu traduce din Zola nuvela Pentru o noapte de dragoste. Nesemnate au rămas tălmăcirile din Nietzsche, Cehov, V. G. Korolenko și Maxim Gorki. Câteva idei interesante conține articolul
CARMEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286115_a_287444]
-
, Eugeniu (29.XI.1836, Craiova - 10.II.1910, București), ziarist, autor de versuri și traducător. Tatăl său se trăgea dintr-o familie de boieri bucureșteni, cu rădăcinile spiței coborâte spre 1600, în timp ce mama, o Slăvitească, provenea dintr-o veche familie din Oltenia. După studii urmate în particular la Craiova și un bacalaureat în litere obținut
CARADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286087_a_287416]
-
îl folosea ca dragoman. El face, pe ascuns, și oficiul de curier al pașoptiștilor exilați. Pe la 1855 scria la gazeta unionistă „Naționalul”, apoi la „Timpul” lui Gr. R. Bosssueceanu, unde își publică și primele cronici dramatice. Tot atunci începea, ca traducător, colaborarea cu trupele de teatru ale epocii. În anii premergători Unirii Principatelor, s-a manifestat ca militant unionist. După Unire, nemulțumit de politica lui Al. I. Cuza, C. ajunge repede unul dintre principalii membri ai opoziției și redactează violenta gazetă
CARADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286087_a_287416]
-
, Antioh (10.IX.1708, Istanbul - 11.IV.1744, Paris), poet și traducător. Este al patrulea fiu al lui Dimitrie Cantemir și al Casandrei, fiica lui Șerban Cantacuzino. Își începe instrucția în casa părintească (pe domeniile dăruite de Petru cel Mare ex-domnitorului moldovean) cu Anastasie Kondoidi (până când acest grec învățat, aflat de multă
CANTEMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286075_a_287404]
-
în casa părintească (pe domeniile dăruite de Petru cel Mare ex-domnitorului moldovean) cu Anastasie Kondoidi (până când acest grec învățat, aflat de multă vreme în preajma lui Dimitrie Cantemir, a fost luat în serviciul Curții Imperiale), J. V. Vockerodt, Ivan I. Iliinski (traducătorul în limba rusă al cărții Sistemul sau Intocmirea religiei muhammedane de Dimitrie Cantemir) și cu G. S. Bayer (Beyer). Frecventează, „cu dese întreruperi”, începând cu 1718, Academia la Moscova, apoi la Astrahan (1722-1723), precum și Academia de Științe din Petersburg (1725-1730
CANTEMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286075_a_287404]
-
CARAGIALE, Luca Ion (2.VII.1893, București - 7.VI.1921, București), poet și traducător. Fiu al lui Ion Luca Caragiale și al Alexandrinei (n. Burelly), C. își petrece o parte a copilăriei și adolescenței la Berlin, unde tatăl său se stabilise, împreună cu familia, în 1905. Își face studiile în particular, avându-l ca profesor
CARAGIALE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
1920). Compusă în colaborare cu Ioan D. Gherea, cartea, în care este greu de identificat participarea fiecăruia dintre cei doi coautori, încearcă o incursiune în universul fragil, sentimental al adolescenților, anunțând tipul de idilă din romanele lui Ionel Teodoreanu. Ca traducător, C. a dat versiuni românești (unele rămase în pagini de revistă) ale unor scrieri precum Balada de François Villon, Corbul și Viermele cuceritor de Edgar Allan Poe, romanul Pan de Knut Hamsun. SCRIERI: Nevinovățiile viclene (în colaborare cu Ioan D.
CARAGIALE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
ALEXANDRU, Ioan (25.XII.1941, Topa Mică, j. Cluj - 16.IX.2000, Bonn), poet, eseist și traducător. Fiu al Valeriei (n. Cozar) și al lui Ioan Șandor, țărani, A. urmează primii patru ani de școală în satul natal. A absolvit Liceul „G. Barițiu” din Cluj (1962); tot acolo a urmat, timp de doi ani, cursurile Facultății de
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
și să cânte cântece kleftice, se retrăgea la ea În dormitor. Ferecat În solitudinea paternității, Lefty Stephanides Încercă să găsească un mod mai sigur de a-și câștiga pâinea. Scrise o scrisoare editurii Atlantis din New York, oferindu-și serviciile de traducător, dar nu primi ca răspuns decât o scrisoare care Îi mulțumea pentru interesul acordat și un catalog. Îi dădu catalogul Desdemonei, care comandă o carte nouă de vise. Îmbrăcat În costumul albastru de protestant, Lefty vizită În persoană universitățile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
accident. — A tras de opt ori În tine și te-a nimerit de două, ăsta-i un accident? — Sí, señor, spuse mexicanul, pe care-l chema Cayetano Ruiz. — E un accident că a reușit să mă nimerească, cabrón, Îi spuse traducătorului. — Ce zice? Întrebă detectivul uitându-se la traducător. — Zice c-a fost un accident. — Spune-i că, dacă tot moare, ar fi mai bine să spună adevărul, spuse detectivul. — Eei, făcu Cayetano. Da’ zi-i că mi-e foarte rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și te-a nimerit de două, ăsta-i un accident? — Sí, señor, spuse mexicanul, pe care-l chema Cayetano Ruiz. — E un accident că a reușit să mă nimerească, cabrón, Îi spuse traducătorului. — Ce zice? Întrebă detectivul uitându-se la traducător. — Zice c-a fost un accident. — Spune-i că, dacă tot moare, ar fi mai bine să spună adevărul, spuse detectivul. — Eei, făcu Cayetano. Da’ zi-i că mi-e foarte rău și că n-aș vrea să vorbesc atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
accident. — Spune-i că, dacă tot moare, ar fi mai bine să spună adevărul, spuse detectivul. — Eei, făcu Cayetano. Da’ zi-i că mi-e foarte rău și că n-aș vrea să vorbesc atât. — Zice că spune adevărul, spuse traducătorul. Apoi, vorbind În șoaptă cu detectivul, adăugă: — Nu știe cine Împușcat. L-au Împușcat pe la spate. Da, Înțeleg, spuse detectivul, da’ cum de-au ajuns ambele gloanțe În față? — Poate că se-nvârtea, spuse traducătorul. — Ascultă-mă, spuse detectivul fluturându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Zice că spune adevărul, spuse traducătorul. Apoi, vorbind În șoaptă cu detectivul, adăugă: — Nu știe cine Împușcat. L-au Împușcat pe la spate. Da, Înțeleg, spuse detectivul, da’ cum de-au ajuns ambele gloanțe În față? — Poate că se-nvârtea, spuse traducătorul. — Ascultă-mă, spuse detectivul fluturându-și degetul pe sub nasul lui Cayetano, care se profila galben ca ceara pe fața sa de muribund, pe care doar ochii Îi mai erau vii, ca ai unui șoim. Mă doare undeva de cine te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
doar ochii Îi mai erau vii, ca ai unui șoim. Mă doare undeva de cine te-a Împușcat, da’ trebuie să rezolv treaba asta. Nu vrei ca cel care te-a Împușcat să fie pedepsit? Zi-i asta, Îi spuse traducătorului. — Zice să-i spui cine te-a Împușcat. — Mandarlo al carajo, spuse Cayetano obosit. — Zice că nu a apucat să-l vadă pe tip. Vă zic, l-au Împușcat pe la spate. — Întreabă-l cine l-a Împușcat pe rus. — Bietu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cine e și mai Împușcă pe cineva. Poate Împușcă o femeie sau un copil. Nu-l poți lăsa să scape. Spune-i tu, Îi spuse domnului Frazer. N-am Încredere În traducătoru’ ăsta nenorocit. — Sunt un tip de Încredere, spuse traducătorul. — Ascultă, amigo, spuse domnul Frazer. Polițistul spune că nu suntem În Chicago, ci În Hailey, Montana. Tu nu ești un bandit și ce se-ntâmplă n-are nici o legătură cu ce vezi În filme. — Îl cred, spuse Cayetano Încet. Ya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și-ar dori să-i pui Întrebările astea mai târziu, spuse domnul Frazer. — Probabil că mai târziu o să fie mort. — Da, e foarte posibil. — De aia vreau să-l Întreb acum. — L-a Împușcat pe la spate, vă zic eu, spuse traducătorul. — Of, la dracu’, spuse detectivul și-și băgă carnețelul În buzunar. Afară, pe coridor, detectivul și traducătorul stăteau În picioare lângă scaunul cu rotile al domnului Frazer. — Bănuiesc că și dumneata crezi că l-a Împușcat cineva pe la spate, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o să fie mort. — Da, e foarte posibil. — De aia vreau să-l Întreb acum. — L-a Împușcat pe la spate, vă zic eu, spuse traducătorul. — Of, la dracu’, spuse detectivul și-și băgă carnețelul În buzunar. Afară, pe coridor, detectivul și traducătorul stăteau În picioare lângă scaunul cu rotile al domnului Frazer. — Bănuiesc că și dumneata crezi că l-a Împușcat cineva pe la spate, nu-i așa? — Da, spuse Frazer. L-a Împușcat pe la spate. Ce te interesează atâta? — Nu te supăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]