KorAP: Find »[drukola/base=tresări & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...145 146 147 ...207 >

5,174 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

Se opri brusc la unul dintre ele: „GILDAS KERMEUR - RAPORT DE AUTOPSIE“. Îl scoase cu nerăbdare și se cufundă În lectură, vizibil uluită de ce descoperea citind. Ușa se deschise taman atunci, fără zgomot. - Flagrant delict! proclamă Fersen din prag. Marie tresări violent și lăsă imediat dosarul din mînă, apoi se ridică și Îl Înfruntă cu tupeu. - OK, m-ai prins. Îmi asum vina. Fără să-l scape din ochi, Îi Întinse mîinile ca pentru a-l lăsa să-i pună cătușele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
cuprinsă de panică, simțind tot mai clar vietățile care i se cățărau de-a lungul gambelor și Începu să urle de spaimă: o jumătate de duzină de crabi Își continuau urcușul pe haina ei! Unul Îi ajunse pe gît. Marie tresări violent, căci Își dădu seama, alungîndu-l, că zeci de crabi erau acum agățați de hainele ei, Încurcîndu-i-se În păr, căzîndu-i În decolteu, În cizmele de cauciuc, urcîndu-i-se pe coapse, pe fustă... Se zbătea ca Într-un coșmar, incapabilă să priceapă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
se frînse. - SÎnge? Așteaptă, nu te atinge de nimic, liniștește-te, liniștește-te, repetă ea, ca să Încerce să stăpînească neliniștea care o Îngheța și ca să nu mai sporească și ea panica fratelui ei. Un strigăt răgușit o făcu atunci să tresară. Milic. Îl văzu cum lasă să-i cadă coșurile și cum se clatină ca sub imperiul unei emoții violente, cu privirea ca hipnotizată, ațintită asupra conținutului unuia din bazinele pentru pește. Marie țipă: - Tată! Dădu fuga spre el, fără să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
măcar un singur gînd coerent. Luptă În zadar Împotriva amorțelii. Picioarele n-o mai susținură și, dînd drumul pietrei din mînă, se prăbuși pe dolmen. Strigătul care Îți Îngheța sîngele În vine se repercută deasupra landei și-l făcu să tresară pe Ryan, cufundat În scris În micul lui apartament din far. Se năpusti pe drumul de pază, Înarmat cu un binoclu cu vedere nocturnă pe care-l duse la ochi privind atent jur-Împrejur. Văzu situl scăldat brusc Într-o blîndă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Întunecat, skipperul nici măcar n-auzea cuvintele de Îmbărbătare pe care i le adresa sora lui: Marie avea Încă timp să vină, iar dacă nu avea să se Întîmple așa, trebuia s-o Înțeleagă, după fratele ei asasinat, Nicolas dispărut... Christian tresări auzind că se deschide ușa bistroului. Anne Îi citi pe chip decepția și obida văzînd vreo zece jandarmi care intrau cu zgomot În bar. Cei cîțiva localnici aflați de față se Întoarseră, concentrîndu-se asupra paharelor cu vin alb. Afacerea lua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
că Îi poate schimba cursul gîndurilor. - Vorbiți-mi despre apelul telefonic al lui Gildas la castel În noaptea În care a murit, la ora 1:30, ca să fiu mai precis. Rezultatul se dovedi eficace - Marie, care afla abia atunci informația, tresări de parcă ar fi Înțepat-o o muscă. Arthus reacționă și el, deși mai discret, dar nu-și pierdu cumpătul și se arătă Încă și mai categoric. - Eu am fost cel care a răspuns la telefon. Gildas era beat și atît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
pe umărul fiului ei. - Trebuie să pleci, și cît mai repede cu putință. Părăsește insula asta și ia-o și pe Marie cu tine. Dacă n-o faci pentru ea, fă-o pentru tine și pentru mine. Te rog... Jeanne tresări și amuți pe dată. Din prag, fiica ei o țintuia dur cu privirea. Se Întrebă de cît timp intrase. - Te rog, mamă, nu te Întrerupe din pricina mea... Vocea neutră a Mariei Îi frînse inima. - Nu judeca după cîteva vorbe pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
de hîrtie, Séphane Încercă să șteargă maioneza. Cu regret, era cea mai bună... Își Întrerupse gestul și descifră textul aureolat cu grăsime. - Nu se poate! Știți ceva? SÎngele care a curs pe menhir nu e cel al lui Nicolas! Lucas tresări. - Cum? - E sînge din grupa O negativ... Se uită din nou la sandvici, avu o mișcare de dezgust și-l azvîrli la coșul de gunoi, apoi se Încruntă. - Annick, nu are Marie grupa O negativ? Lucas rămase Încremenit. Fruntea secretarei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
că nu izbutise să se controleze În port și că uitase de prudența cu care pînă atunci Își Înconjurase iubirea adulteră, În primul rînd pentru a-l ocroti pe el. - Chiar credeai că vei putea să-mi ascunzi asta? Gwen tresări, căutînd În zadar cum să se justifice fără a-l jigni, cînd văzu pagina Întîi din Télégramme pe care Ronan i-o flutura pe la nas. Așadar la acea teribilă știre făcea el aluzie, și nu la legătura ei. Deși era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
cel de haine. Bucătăria fusese curățată cu grijă, aparatele, frigiderul și congelatorul, fuseseră conștiincios debranșate. Doar un sac mare marinăresc, pus pe jos, arăta că plecarea lui Ryan nu era poate definitivă. Marie urcă rapid pînă la poteca vameșilor și tresări remarcînd o vedetă ancorată la vreo zece metri de podul de piatră. Îl văzu pe Ryan care arunca un sac În micul cockpit, apoi coborî Într-o barcă pe care o Îndreptă spre piciorul farului. Ascunsă privirii lui, tînăra femeie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
nicăieri, tranșă ea punînd mîna pe holster. Ryan dădu din umeri, cu o expresie dezolată. - Dacă faci asta, ai să mă obligi să vorbesc de rolul pe care l-a jucat mama ta În toată povestea asta... Fiica lui Jeanne tresări violent, inima Îi bătu mai tare. - Explică-te! - Să cădem la Învoială: vii cu mine la bordul vasului, eu Îți explic totul, dar În schimb mă lași să fug. TÎnăra femeie se forță să-și stăpînească emoțiile care o asaltau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
fermă apăsare pe umăr era mai degrabă un mod de a o rechema la decență decît un gest de compasiune, Gwen Își zăgăzui emoția și se mulțumi să pună cu o mînă tremurătoare pe sicriu o jerbă de flori. Toți tresăriră cu putere cînd ferestrele se deschiseră brusc, Împinse parcă de o rafală violentă. VÎntul Începu să se Învîrtejească prin Încăpere ca o tornadă, stingînd lumînările, măturînd totul În trecere, smulgînd florile din coroane, ieșind apoi așa cum intrase, luînd petalele florilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-o. *** Gwen mergea repede pe potecuța pe care ceața Începea s-o Învăluie și privea uneori În urma ei, cu senzația limpede că este urmărită, dar nu vedea decît landa și ferigile Înecate În penumbra vătuită. Un trosnet o făcu să tresară iarăși. Scotoci cu privirea Împrejurimile, În van. Grăbi pasul, chinuită de o neliniște difuză care sporea. Foșnete furișe. Pași rapizi. Respirația cuiva? Părăsi poteca, o tăie de-a curmezișul landei, Începu să alerge, indiferentă la ramurile care Îi biciuiau obrazul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
scopurile, nu-i așa? Ei bine, o să afli murdarul tău adevăr! Da, eram pe faleză În noaptea aia, cu frații tăi, cu Yves și cu Christian. Deși era pregătită să-l audă, numele logodnicului ei o făcu pe Marie să tresară. Gwen, nelăsîndu-se păcălită, insistă: - Doare, firește! Eroul tău e la fel de răspunzător ca noi toți, poate și mai mult Încă. Privirea i se umbri cînd revăzu În minte imaginile din noaptea de atunci, care Îi schimbase viața. - Alergam În zigzag pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
furibunzi. Așadar știa! Desigur că știa, și-i trecu prin minte gîndul că ea fusese cea care trimisese scrisoarea anonimă la castel. - Dacă Îți Închipui că am să te las să Înhați jumătate din moștenirea mea, Îți spun că visezi! Tresări recunoscînd brusc bicicleta lăsată de Juliette. - Fata mea n-are ce să caute la tine acasă! zbieră el. Gwen Își oferi răgazul de a savura efectul Înainte de a-i trînti că prețioasa lui Juliette, la urma urmei verișoară primară cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
spre fereastra de la care ea Îi observa. Era o privire aproape animalică, scînteind de ură. Își zise că toți se metamorfozaseră la Lands’en, ca și cum, Întorcîndu-se pe insulă, ea trezise, precum o zînă malefică, partea cea mai Întunecată a fiecăruia. Tresări simțind mîna lui Lucas strecurîndu-i-se În plete. Se desprinse, făcu un efort să zîmbească, Își luă jacheta și se Îndreptă spre ușă. - Pe mîine... Lucas dădu simplu din cap, reprimîndu-și sentimentul de frustrare; Îi respecta nevoia de singurătate, oboseala morală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
că avea să-i mai dea o lovitură. - Nenăscută Încă, Îi dădeai deja de furcă... Totuși, frații tăi au așteptat, dar cînd au avut cu adevărat nevoie, și-au primit și ei partea, și Christian tot așa... Marie nici măcar nu tresări, dar, Înlăuntrul ei, simți că parcă ar fi căzut Într-un gol de aer care Îi făcu greață. Lucas Îi aruncă o privire neliniștită și interveni rapid. - Mi-i poți descrie mai exact pe naufragiați? - Cei doi tineri erau roșcovani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
neconceput să lăsăm să se știe că fiul meu era un laș care refuza să lupte. În realitate, Erwan a fost ucis prostește la Dublin Într-un accident de mașină. Menționarea capitalei irlandeze Îi făcu pe cei doi polițiști să tresară. - La Dublin? Ce făcea În Irlanda? - Habar n-am. Eram certați definitiv. Lucas și Marie simțiseră la unison aceeași mîncărime, dovadă a excitației care pusese stăpînire pe ei, semn că se aflau pe o pistă interesantă. Comandantul continuă foarte repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
lui Tom Sullivan, era sora lui mai mică. Sora lor mai mică. - Ryan m-a mințit așadar o dată În plus, murmură ea dezamăgită. De ce? - Pentru a ascunde adevăratul mobil. Un mobil mult mai puternic decît banii. Dragostea și răzbunarea. Marie tresări. Era soția lui Sean, se adorau... Despre el vorbise Ryan atunci, firește, altfel de ce și-ar fi dat osteneala să adauge precizarea aceea? - Știam eu că era vorba de altceva decît de bani. Avu o privire visătoare. - Probabil că a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Poliția e aici, tată. Totul o să fie În ordine de-acum. PM Fac. o mutră neliniștită În direcția noilor sosiți. - Continuă să nu scoată o vorbă. Totuși mă aude, sînt sigur. Marie luă fotografia pe care i-o Întindea Armelle, tresări văzînd portretul și i-o dădu apoi lui Lucas. - Am avut aceeași reacție ca dumneata, Marie, Îngăimă Armelle. E ceva lipsit de orice noimă. N-am făcut niciodată poze cu Ryan și cu tata... - CÎt timp a rămas goală camera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
cu ochii Închiși, vocea lui se făcu mai limpede, deși mereu la fel de copilăroasă. - Gwen! Mi-e frică... Pierric nu mai era În camera de spital. Era În bătaia furtunii, avea șase ani, se refugiase lîngă tumulus, stătea tupilat sub ploaie, tresărea la fiecare fulger care lumina marea spumegîndă și dezlănțuită, la fiecare bubuit de tunet care izbucnea, apoi se rostogolea mai departe vuind. Tremura strîngînd la piept o legătură de cîrpe și nu-și lua ochii de la dolmen. Ca și cum ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
și mai tare goana, cu respirația tăiată, ajunse În sfîrșit la monolit: singura persoană de pe insulă care ar fi putut dispărea În felul acela sub dolmen era Ryan. Se strecură sub mastodontul de piatră cînd o voce o făcu să tresară. - Ce faci aici? Surprinsă, se Întoarse spre Lucas, care stătea aplecat deasupra ei. - Știai că eram aici? După cele două cute mici care se săpau Între sprîncenele lui, văzu că era prost dispus. - Înregistrările video au Încetat să mai transmită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
cu toate simțurile În alertă: o casetă audio era pusă la vedere pe locul de la volan. Făcu ochii roată În jur, dar nu văzu nimic anormal. Marie șovăi, apoi duse mașina Într-un loc liniștit, puse caseta În aparat și tresări auzind glasul lui Ryan, - Vorbește-mi despre naufragiu... - O noapte oribilă... răspundea glasul lui Christian. Valuri Înalte de șapte metri, vînturi cu viteza de peste cincizeci de noduri, aveam să pierd, nu suport să pierd, de asta mi-am organizat dispariția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
lipsea la fel de mult cît Îi lipsea ea lui? Cuprins de o speranță nebunească, se ridică și se apropie de ea. Se aștepta la orice, dar nu la ceea ce ea Îi murmură. - Știai În legătură cu copilul, dar n-ai spus nimic... El tresări. Cine naiba Îi putuse povesti așa ceva? Pierric? Auzise spunîndu-se că acum vorbea iarăși, dar că Își pierduse memoria... - Bebelușul acela avea doar cîteva ore de viață, Christian, continuă ea cu voce sugrumată. Alergai pe faleză cînd te-a strigat Pierric

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
strigat Pierric. Era ascuns după tumulus, te-a rugat să-i duci de acolo, pe el și pe copilaș, dar tu l-ai lăsat de unul singur. - El ți-a spus asta? - Nu. O știu pentru că eram acolo. Îl văzu tresărind și Înghiți În sec Înainte de a adăuga: - Bebelușul acela eram eu, Christian. O privi neîncrezător. Dar privirea verde nu mințea. Simți scurt că rațiunea Îl lasă baltă. - Nu eram decît un copil... - Pierric avea doar șase ani și mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]