3,971 matches
-
1995; Ieftinirea vieții. Medalioane de antropologie economică, Ed. Elion, București, 2000; Reformă națională și cooperare, Ed. Elion, București, 2001; Anarhie și disciplina forței, Ed. Elion, București, 2002. O posteritate în cincizeci de pagini În urmă cu mai mulți ani, când ucenicia mea filozofică nu se încheiase și când, prizonier al genurilor consacrate și al gravităților duse până la capăt, eram străin de surâsul cu care, periodic, se cuvine să ne despărțim de noi înșine, un prieten, deschis către toate zările spiritului și
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
legăturile care uneau Roma cu Berlinul și, astfel, a fost capabil să-și facă un prieten dintr-un posibil adversar: un veritabil aliat, devotat frate de arme*. Capitolul IV Corpul diplomatic " Nu există nici o meserie care să nu își aibă ucenicia ei și urcând de la cele mai precare condiții la cele mai avantajoase apare, pentru toate, un timp al practicii, dedicat exercițiului, momentul în care viitorii slujbași sunt pregătiți pentru profesiunea lor". (La Bruyère) I Democrația presupune existența permanentă a ambasadorilor
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
punctele de vedere se confundă. Toate drumurile care duc la aceste vârfuri se unesc. Fie că ți-ai servit țara în armată, în justiție sau în înalta administrație, ai putut dobândi "experiența" oamenilor și "sentimentul" binelui făcut statului. Din toate uceniciile muncii diplomatice, nu este alta care să conteze în aceeași măsură ca practica marilor afaceri. Corpul diplomatic trebuie să aibă spirit de "corp", adică de echipă, iar acest lucru este cât se poate de firesc. Ar fi însă supărător să
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
a regelui Franței, Ludovic al XV-lea, cu o influență covârșitoare în viața politică a țării. 58 Charles Gravier, conte de Vergennes (1719-1787). Om de stat și diplomat francez de o înaltă ținută și de un profesionalism desăvârșit. După o ucenicie diplomatică petrecută la ambasadele Franței din Lisabona și din München (1741-1754), Vergennes este numit ambasador al Franței la Constantinopol, misiune cu o durată de 14 ani (1754-1768). A fost apoi ambasadorul Franței la Stockholm, în ultimii ani de viață ai
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
adică fără elevi și fără urmași artistici direcți, el a știut să-și transforme singurătatea în singularitate. De altfel, accentele atît de personale din pictura sa nici nu puteau fi preluate, iar elementele exterioare, cele care alimentează, de cele mai multe ori, uceniciile, nici nu există. Rafinamentul cromatic și extrema delicatețe a compozițiilor, lirismul difuz și vibrațiile imponderabile însoțesc fiecare imagine, indiferent dacă ea este portret, peisaj ori natură statică. însă cea care ilustrează deplin calitățile atît de particulare ale acestei picturi este
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
plata diferențelor salariale din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat: M.O. nr. 189/28. 02. 2006. l Hotărârea nr. 234 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă: M.O. nr. 196/2. 03. 2006. din sălile tribunalului Batjocorite de părinți Judecătoria Timișoara a pronunțat sentința în cazul unui bărbat acuzat de fapte îngrozitoare. Este vorba de Vasile R. , de 47 de ani, din
Agenda2006-10-06-politia () [Corola-journal/Journalistic/284830_a_286159]
-
fi înscrisă la pct. 10 "Mențiuni privind completarea, modificarea, suspendarea sau anularea autorizației" din formularul de autorizație prevăzut în anexa nr. 4. ... (3) Persoanele fizice pot realiza, în condițiile stabilite de dispozițiile legale în vigoare, activități de formare profesională prin ucenicie la locul de muncă, dacă aceste activități au fost prevăzute în autorizația emisă. ... Articolul 8 (1) Autorizația pentru desfășurarea de către persoane fizice a unor activități economice în mod independent, precum și pentru înființarea și funcționarea de asociații familiale, denumită în continuare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/147891_a_149220]
-
față de elementele identitare, față de memoria unui trecut legat de tinerețea părinților sau a bunicilor. În ceea ce privește România, au apărut și aici cîteva romane, cîteva cărți dominate de această tematică. Chiar două din cărțile dumneavoastră - Tinerețe la Berlin și Pariser Lehrjahre (Anii uceniciei pariziene) se înscriu, parțial desigur, în fluxul reconstituirii trecutului, grație memoriei. În cele două cărți amintite, se disting și scurtcircuitările lumii occidentale cu acea Românie de altă dată... Cum vedeți dumneavoastră azi România? Aveți neîndoielnic mai multe imagini despre țara
Nicolaus Sombart ,,Mitul unei miraculoase Românii m-a însoțit de-a lungul tinereții" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15578_a_16903]
-
i-ar fi ascultat, Vassur ceru răstit: ― Doresc să știu care este poziția oficială a Abației în privința cererii Maiestății Sale Imperiale! Ridicând toiagul ca pe un sceptru, Abatele rosti solemn: ― Înainte de a ne onora obligațiile, trebuie să te previn că Ucenicia se dobândește abia după un studiu smerit și îndelungat al învățăturilor Sfântului Augustin cel Nou. Dar chiar și această trudnică muncă nu poate începe înainte ca frații-ostași să se lămurească dacă ești capabil să-i aperi atunci când îți va veni
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fi oricând argumente pentru care i-ar fi putut cere împăratului să nu se despartă de unul dintre cei cinci quinți ai săi. Adevăratul motiv era însă boala incurabilă a lui Rajji, maestrul de la care învățase, în ani grei de ucenicie, tot ceea ce trebuie să știe un quint. Dar tocmai maestrul său, aflând despre ce este vorba, îl îndemnase să plece. Dăduse ascultare ordinului și Rajji murise în timp ce el se afla departe, studiind rasa de extraterestri. Despărțirea de el era amintirea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Și nici nu ne bucurăm pentru ei. Dar asta ar trebui să-ți fie destul de familiar ție... Moartea nu are nici o importanță de vreme ce adevărata menire a omului e în Cetatea Cerească. Rim ridică dintr-o sprânceană. ― Tot Imperiul știe că ucenicia unui quint începe într-un magazin riussian de amintiri. ― Tot Imperiul știe doar ce vrem noi să știe. Adevărul e că nimeni nu poate prevedea ce va conține pregătirea unui quint. Nici măcar maestrul său. ― Da, dar se spune că... ridică
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ce face în timpul liber. Chiar dacă primeam vreo invitație, nu voiam să fac nimic. Burlăcia face ca stresul să se acumuleze. În slujba asta trebuie să ții minte ponturile pe care ți le dau superiorii în timpul practicii, e un fel de ucenicie și se declanșează stresul pe fond psihic. Vara făceam scufundări, conduceam. Puteam să-mi schimb starea de spirit. Pentru că m-am născut în Ōsaka, nu sunt obișnuit cu iernile aspre. La început mi-a fost greu să mă adaptez unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mă pensionez am fost timp de treizeci de ani jocheu în orașul meu natal. Prima oară am urcat pe cal la paisprezece ani. În șase ani și jumătate, cât am fost ucenic, m-am antrenat riguros. De obicei perioada de ucenicie durează cam cinci ani, dar eu am avut rezultate foarte bune și profesorul mi-a spus: «Tu încă ești tânăr și, pentru că ai talent, mai rămâi un pic pe aici și învață serios!» M-au instruit mai mult decât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
murdară. Strângeam bălegarul, făceam curat la cai... Ba una, ba alta...; ne foloseau până la epuizare. Treptat, ne-au lăsat să încălecăm pe cai. La hipodrom erau câțiva jochei excelenți, de la care am dobândit multe cunoștințe valoroase. Nu primeam salariu în timpul uceniciei. Doar muncă și hrană. Duceam o viață grea, fără bani. Ne dădeau doar minimul necesar zilnic. Nu aveam decât două cămăși. Însă asta e o poveste veche. Acum nu mai e așa. Dacă voiai să te faci jocheu, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mori suferind ca un martir. Astfel de informații fac din creson ceva remarcabil. E la fel ca peștele acela japonez, fugu, care înseamnă pentru sashimi ceea ce înseamnă ruleta rusească pentru jocurile de societate. Mă întorsei la repertoar. Mâncând, îmi uitasem ucenicia într-ale notelor muzicale. Trebui să reîncep să apăs pe taste, cu aerul unui debil mintal care a descoperit un joc nou. Brusc, telefonul sună. Panicat, n-am știut ce atitudine să adopt. Sfârșii prin a ridica receptorul pentru ca sunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
imperiul și noi stăm să ne întrebăm ce e cu ăia? Hai mai bine la o bere! Am sumedenie de astfel de amintiri, dar atmosfera era de fapt fabuloasă, iar spectacolul era o joacă de copii mari. Am făcut acolo ucenicie cât pentru trei vieți de actor - și astăzi mă surprind visând că mă aflu pe scenă, că râdem de ne sar capacele, că publicul râde cu noi, teatru în teatru, teatru din nevoia de a râde, teatru făcut ca să trăim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Fragilul ecran sticlos prin care Încercam să ne atingem, rămânând fiecare pe partea sa, s-a și spart la un moment dat, ca un pahar prețios, prea prețios și fragil, turmentat de o atingere imprudentă. Două pagini din Anii de ucenicie ai lui August Prostul dau seamă despre această paradoxală pățanie, literară și ea, cum se cuvenea. Fervoarea și insolența volumului nu exprimau doar sarcasmul autoinculpării, ci și sarcasmul critic la adresa mediului În care și eu, și Radu, și atâția alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
produs”, proclama volumul lui Radu Petrescu o „Cartă a drepturilor scriitorului” nu avusese efect liniștitor, deși subtextul ei, În România socialistă a anului 1979, nu era chiar neglijabil. La data aceea nu știam Însă nimic despre pățania veninoasă. Anii de ucenicie ai lui August Prostul apăruse la finele lui 1979, când eram În prima mea aventură occidentală. Nu i-l putusem trimite lui Radu decât după Întoarcere, În ianuarie 1980. Aveam să primesc, ca de obicei, o scrisoare de răspuns, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
În când, rumoarea bârfitoarelor care știam că nu mint decât pe jumătate. Mi se părea Însă mai importantă aventura noastră comună decât caricatura ei. În ce a constat, de fapt, „delimitarea”, deloc contrariată, pe care o formulasem În Anii de ucenicie...? Recunoscându-mi, cu modestie și amar, „risipirea”, implicarea În „destinul comun”, discretele „efecte de solidaritate”, mă delimitam, deși admirativ și cu destulă invidie, de „Înalta tehnică a distanțării”. De scenariul intangibilității, adică, urmat cu „rigoare iacobină”. Reiteram, cam apodictic, convingerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
domnu’ Norman Manea... Trebuia să ne mobilizăm atunci o altă energie, nu doar a scrisului. Să fi luptat.” Eram numai ochi și urechi. „Să fi luptat”? Asta spunea Radu Petrescu? Radu Petrescu!?... O referință, cumva, la disputa din Anii de ucenicie...? Vroia să semnaleze, cumva, că s-a mai gândit la acele pagini, la „contrarietatea” care Îl mâhnise? „Să fi luptat. Atunci a fost momentul nostru. Trebuia să le spunem acestor scriitori-gospodari: Domnule, nu dau mâna cu dumneata, nu ești competent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
după aceea, Într-o neuitată vizită la Pietroșița, În octombrie 1984, la o cină amicală, cu brânză și mămăligă, ceapă, măsline, fasole bătută cu usturoi, conserve de carne RDG, țuică și vin franțuzesc. „L-ați definit extraordinar În Anii de ucenicie... A avut o reacție fără măsură. Imposibil să-l potolesc, să-i demonstrez că era un elogiu, să-i recitesc măcar fraza. Câte n-a spus... nu se poate repeta. De altfel, În ultima perioadă, vorbea ca un birjar. Radu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ci Un Orfeu legendar fecundând; p. 67, antepenultimul rând: nu Expoziția aceasta cred că este, ci Expoziția aceasta se constituie ca. ș13ț București 20 februarie 1980 Mult stimate Domnule Norman Manea, Vă mulțumesc oarecum târziu pentru exemplarul din Anii de ucenicie ai lui August Prostul, dat fiind că am profitat pentru a reciti, de la Început până la sfârșit, cartea - pe care o aveam Încă de la apariție și o citisem cu interesul de totdeauna pentru scrierile Dumneavoastră. Trebuie să vă mulțumesc pentru onoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pentru a reciti, de la Început până la sfârșit, cartea - pe care o aveam Încă de la apariție și o citisem cu interesul de totdeauna pentru scrierile Dumneavoastră. Trebuie să vă mulțumesc pentru onoarea ce mi-ați făcut publicând În paginile Anilor de ucenicie... frumosul articol despre Matei Iliescu al meu. Sunteți un foarte comprehensiv cititor, analizele Dumneavoastră la Camil Petrescu, la Doamna Bengescu etc. aduc un timbru nou În lectură. Cea de a doua parte a cărții constituie, fără Îndoială, una dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Îl are cititorul, că ce nu a Înțeles el vor Înțelege alții, altă dată, sentiment care Îi și dă imaginea puterii de viață, În spațiu și timp, a textului citit. Însă poate că această parte a doua a Anilor de ucenicie este nu un studiu, o Cartă, ci un roman, În felul aceluia al lui Thomas Mann despre felul cum a scris Doctor Faustus. Dezbaterea este absorbită În poezie sau, cu un cuvânt care spune exact același lucru, În ficțiune. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pe care vreau să i-o consacru lui Nicki, mi s-au limpezit Între timp multe lucruri. Cred că În centrul interpretării mele o să așez conceptul artistului În chip de clovn, așa cum este el definit, mai Întâi, În Anii de ucenicie, iar, mai apoi, În On clowns. Plecând de la acest concept - și În măsura În care el implică un fenomen de marginalitate, socială și umană - Îmi va veni foarte lesne să discut opera lui Nicki În contextul mai larg al postmodernismului. Marele meu handicap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]