4,042 matches
-
în minte. Înainte să mă pot concentra asupra lui, asupra motivului pentru care se întâmplase, asupra posibilei sale semnificații, o altă senzație își croi drum, depășind-o pe cea de surpriză, și se înstăpâni asupra atenției mele. Piciorul îmi era ud pe-o parte. M-am uitat în jur, încă puțin amețit, încă puțin șocat de vis. Am văzut un pahar răsturnat și apa vărsată îmbibându-mi jeanșii, formând o pată întunecată, înainte să formeze un lac lung și subțire pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în jur, încă puțin amețit, încă puțin șocat de vis. Am văzut un pahar răsturnat și apa vărsată îmbibându-mi jeanșii, formând o pată întunecată, înainte să formeze un lac lung și subțire pe podeaua de ciment. Piciorul îmi era ud pe o parte. Ca o explozie derulată invers, ultimele câteva ore se restrânseră rapid într-un singur punct distinct. Am luat paharul și m-am ridicat în picioare. Hârtiile și cuvintele dispăruseră. Acum era apă, doar jumătate de centimetru rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
îi plăcea vremea. Fidorous ședea în scaunul de pescar la pupa navei, undița și firul puternice, industriale, venind încet după noi. Găsise undeva o șapcă Park Rangers verde și și-o trăsese peste ochi, prefăcându-se că doarme. Hainele mele ude țopăiau la capătul firului său ca momeală, un ghemotoc de aproape-mine cu un cârlig mare și greu agățat în capăt, pregătit. Vechea mea haină vălurea, se legăna și se rostogolea în apa de-un albastru pur și mie îmi părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ochii de la mare, Fidorous ridică mâna într-un semn de fă liniște spre mine. — Ce e? am șoptit, întinzând gâtul. M-am ridicat încet în picioare și m-am uitat peste pupa, dar n-am văzut decât pagini albe și ude rostogolindu-se pe apă. Care-i problema? Mulineta doctorului prinse viață cu un păcănit rapid, eliberând repede firul brusc întins, care brăzdă apa ca un fir de tăiat brânza. — Ua! Fidorous se sprijini cu picioarele de marginea navei și trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
urmele butoiului, Scout la cârmă cu barca la viteză maximă, spărgând fiecare val și scoțând fum negru, ca o fabrică victoriană scăpată de sub control. Fidorous, tot la capătul trambulinei de la prora lui Orpheus, activa o telecomandă. Prăbușit pe punte și ud leoarcă, auzeam doar succesiunile de bipuri ale numerelor de telefon apelate și-un ton electronic de apelare - țrr-țrr, țrr-țrr - peste hârâitul furios al motorului și bufnetul valurilor. — Funcționează, strigă doctorul, fluturând din mână în vreme ce vântul și tangajul îi răscolea părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fac față, nu mai rezist să fiu eu. Mi-e dor de tine, Clio. Îmi pare tare, tare rău. 34 Ultima sforțare Alunecând, pierzându-mi dezechilibrul, m-am sforțat să mă ridic în picioare. Împleticindu-mă pe puntea înclinată și udă cu laptopul lui Nimeni la subsuoară, am strigat spre apa nemișcată. — Scout. Oceanul se întindea oriunde mă uitam. — Scout. Doctore Fidorous. Nimic. — Iisuse, m-am auzit spunând. Scout - și apoi, sprijinindu-mă de cabina povârnită, încet, cu fața udă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și udă cu laptopul lui Nimeni la subsuoară, am strigat spre apa nemișcată. — Scout. Oceanul se întindea oriunde mă uitam. — Scout. Doctore Fidorous. Nimic. — Iisuse, m-am auzit spunând. Scout - și apoi, sprijinindu-mă de cabina povârnită, încet, cu fața udă de lacrimi: Clio. Doar pârâitul navei Orpheus. Marea calmă furișându-se, revărsându-se încet peste punte în vălurele. Marea trăgând încet barca în adâncul ei, ca și când întregul ocean ar fi fost un gigantic animal unicelular, hrănindu-se cu ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la mine, tremurând. Fața lui mare mă imploră să-l iau din nou în brațe, dar nu se mișcă. Ce motan ascultător ești, am spus, dând să plec. Stai, să nu te miști de acolo. Am urcat din nou puntea udă și înclinată, bocancii scârțâindu-mi și alunecând pe scândurile jilave. Am ajuns la cabină și m-am aruncat prin ușă și pe scări în jos. Am ieșit cu o pungă de plastic conținând caietele cu Fragmentul becului și celelalte lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Ward scurgându-se pe el ca o cascadă de cuvinte. Mulțumesc. Am coborât ecranul aproape complet, am închis ochii și am înghițit. Apa înainta acum repede, atingându-mi talpa bocancilor și apoi urcându-mi-se spre glezne; picioarele-mi erau ude și reci, iar eu tremuram din tot corpul. Haide, am icnit, sunt aici. Tu unde ești? Am ascultat pârâitul bărcii, clipocitul apei în urcare, propriile-mi suspine tremurate. Apa îmi acoperi tibiile. — Unde ești? Și-atunci... Țrr, țrr O masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din spate al pantalonilor scurți. Am atins-o din nou și, da, părea că micuțul dreptunghi de carton zumzăia. Am scos-o cu grijă din buzunar, sprijinindu-mă cu coatele de epavă ca să mă uit mai bine. Acum vederea era udă leoarcă, muiată și se rupea pe la margini, dar eu n-am observat asta. Ceva uimitor îmi reținu toată atenția: imaginea în alb-negru a casei mele se mișca. Sub privirile mele uluite, micuțul graur din pixeli se scutură și zbură de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ceea ce Digby dorise să fie, și anume un om Întreg. mintea lui reintrase În stăpînirea Întregului său trecut. Willi Hilfe scoase un fel de rîgÎială și porni repede spre o cabină W.C., cu mîna bandajată Întinsă Înainte. Alunecă pe pardoseala udă, dar se ridică numaidecît și Începu să zgîlțîie ușa cabinei. Nu reuși s-o deschidă, căci era, bineînțeles, Încuiată. Păru dezorientat, neștiind ce să facă: parcă simțea nevoia să se ascundă Îndărătul unei uși, În vreo văgăună... — Dă-mi, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe a mea la infinit” (Mihail Bakunin). În dreapta, pe un drum ce ducea probabil spre mare, două adolescente târau un rățoi din plastic. Mai jos de tricouri nu purtau nimic, japițele. Bruno le urmări din priviri; Îl ardea mădularul. Tricouri ude, Își zise el melancolic, da, e ceva. Apoi le văzu schimbând direcția: mergeau desigur la campingul de alături. Își parcă mașina și se Îndreptă spre o mică gheretă din lemn deasupra căreia, pe un panou, scria „BINE AȚI VENIT”. Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un ecou. Annabelle nu putea face dragoste, cicatricea era prea recentă și prea dureroasă; dar Îl strânse Îndelung În brațe. În tăcerea ce se lăsase, Îi auzea dinții scrâșnind. La un moment dat, mângâindu-l pe obraz, văzu că era ud de lacrimi. Ea Îi mângâie ușor sexul, era excitant și liniștitor totodată. Michel luă două comprimate de Mepronizin și reuși să adoarmă. Pe la trei noaptea, Annabelle se ridică din pat, Își puse un capot și coborî În bucătărie. Căutând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cearșaf, apoi, luându-și bicornul și periuța de dinți, ieși pe coridor. Afară, Îngrijitoarea Îl pocni absentă cu mopul peste botul lucios al cizmelor. Împăratul o ghilotină din ochi, imaginându-și cum capul strâns În bonetă se rostogolește pe podeaua udă, dar se lipi de zid când femeia Înălță către el o privire aspră. Drept, cu măreția autoimpusă a omului scund, care nu-și permite să irosească nici un milimetru din statură, Napoleon Bonaparte Își strecură mâna dreaptă Între reverele tunicii și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pieptul Înainte, ca la trecerea În revistă a gărzii, Înaintă spre capătul șirului. — Ce se-ntâmplă aici? Întrebă el scurt. Un bătrân bărbos tocmai ieșea pe ușile batante care despărțeau marea sală de așteptare de cabinele de baie. Avea părul ud, iar apa Îi curgea șiroaie pe trup, lipindu-i cămeșoiul de piele. În mâna pe care-o agita deasupra capului strângea un mic obiect galben și se pregătea să strige ceva, când degetele lui Napoleon i se Încleștară pe umăr
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mama focului, până când găsi o breșă În garda lui Van Gogh și-i aplică acestuia „schema Tyson“, olandezul alegându-se astfel cu o nouă ureche detașabilă. În zona scării de incendiu, Brando Îi dădu un brânci puternic lui Arhimede, care, ud leoarcă, alunecă și se prinse de balustradă, țipând: „Dați-mi un punct de sprijin! Urgent!“ Din păcate pentru el, numai Einstein se afla În zonă, iar acesta, ridicând din umeri, Îi răspunse: „Totu-i relativ, prietene“, astfel Încât grecul căzu de-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În picioare În dorința de-a se Îndrepta spre toaletă. Din nefericire, uitase că era Încins cu sabia, iar mânerul acesteia se propti În tăblia mesei, răsturnându-i lui Sigmund Freud ciorba direct În poală. The Sig contemplă calm harta udă de pe nădragi, care se extindea rapid, ca imperiul francez pe la 1809. În cantina Purgatoriului nu se auzea nici musca. De fapt, pentru a respecta adevărul istoric, se auzea una singură, care descria o spirală din ce În ce mai strânsă deasupra capului chel al
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
privire care ar fi putut dezmembra și o comodă Ludovic al XVI-lea - nu Însă și pe succesorul acestuia la tron -, apoi zise amenințător: — Ședința asta a fost gratis. Următoarea Însă o să te coste scump. Napoleon rămase descumpănit, În fața mesei ude și a privirilor celorlalți europeni, apoi Își compuse o ținută marțială și ieși, Îndreptându-se spre closet. Câteva precizări, cred, se impun. Până și o compunere de clasa a doua trebuie să cuprindă câteva elemente fixe, cum ar fi data
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
rouă În căușul unei frunze. De câteva ori, Fauvé a reușit să ajungă În siajul Alfinei și atunci aproape că i-a simțit mireasma sălbatică, dar când să muște din bara cromată, ea s-a scuturat imediat, ca un cățelandru ud, țâșnind Înainte. Au smuls cearșafuri de pe sârme, au traversat miriști care le-au julit anvelopele, și-au oblojit tălpile arse prin râul din care au ridicat enorme jerbe de stropi, au distrus o plantație de lobodă, au stârnit animalele de pe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
era imensă, iar reîntruparea lor se arăta incredibil de precisă, ținând cont de toate izvoarele istorice existente, ba chiar, În unele cazuri, și de documente apocrife. Nu fac parte dintre cei care Încep să se bâlbâie când două fotomodele decoltate, ude leoarcă din cauza ploii, Îi acostează pe stradă dârdâind, Întrebând de un apartament discret unde și-ar putea usca hăinuțele; arta rezistenței În fața seducției feminine nu-mi era așadar străină, dar, mângâind pletele Întunecate ca păcatul ale Cleopatrei virtuale, am Înțeles
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fi fost, ne-a trezit doar pe mine și pe Olaf. Ușa s-a Întredeschis, tăcută ca un căscat. Ceilalți dormeau. De afară, dinspre baia centrală, veneau zgomote vesele: chicoteli cristaline, mici plesnituri de prosoape, șfichiuieli ale dușurilor pe pielea udă. Am coborât din paturi și ne-am apropiat de prag, ușor aplecați nu atât de povara anilor, cât de cea a tainei Împărtășite, pe care-o simțeam a fi spre dezlegare. Când am ieșit pe coridor, parcă aveam treisprezece ani
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Îndreaptă simultan lanternele spre noi. Încremenesc cu privirea spre scenă, atentă să nu mă dau de gol. Începe soloul de clarinet, iar pe urmă cel de oboi. Ceva clipocește dedesubt și mă descalț discret, pipăind podeaua cu vârfurile degetelor. E udă. Lanternele supraveghetorilor Încep din nou să se-agite și cei doi se Îndepărtează, astfel că sala rămâne cufundată În lumina difuză, gălbuie, a lămpilor de veghe. Privesc În jos. Pe podea, firele de apă subțiri și tremurătoare se unesc Într-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care să moară. Când izbucnește valul viorilor, al cornurilor și al contrabasurilor, receptorul devine din ce În ce mai greu. Nu-l mai pot ține și-l las Încet În furcă. Parc-au trecut ore sau ani, dar au fost numai clipe. Podeaua e udă, apa care s-a scurs a format deja o băltoacă. Telefonul Începe să sune din nou, iar spinarea neagră-i tremură, ca și cum ar urla În somn, străpuns de-un coșmar. Din spatele celeilalte uși a camerei se aud pași. Ridic privirea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
numit dorință și moare strivit. 28 martie. Nu se Întâmplă nimic deosebit. 29 martie. La fel, pace și liniște În toată lumea. Nici măcar Berlusconi nu face vreo boroboață. 30 martie, ora 13:55. Planeta Începe să se scuture ca un cățel ud. În aproape toată lumea se produc seisme de intensități diferite. E zguduită până și Scoția, care nu mai avusese de-a face cu un cutremur de atâta timp, Încât oamenii nici nu mai știau cum se scria corect cuvântul. Raport oficial
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe peluza din fața Casei Albe. Iarba ia foc, ceea ce stârnește mânia ecologiștilor. Aceștia pun mâna pe furtunurile pompierilor veniți să stingă incendiul și le fugăresc cu jeturi de apă pe feministe. Întreaga manifestație se transformă Într-un concurs de tricouri ude. 9 iunie. Un cap la care sunt atașați doi viței se naște În Iordania. Ascultată invers, melodia lui Benone Sinulescu, Mândra-i sus În deal la coasă, se dovedește a conține mesaje sataniste. Angelina Jolie Îl adoptă pe Woody Allen
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]