13,247 matches
-
infinit și nepieritor dar dispărând cu fiecare dintre noi când trecem apa Styx-ului, a cărei nimfă era fiica lui Oceanus și a lui Tethys. Poetul “ culegător al stelelor “ este o continuă preumblare prin concomitența trecutului și a viitorului. El umblă prin orizontul unui viitor deschis și al unui trecut irepetabil - iată esența “spiritului “ pe care îl descoperim în poezia Elisabetei Iosif. Mnemosina, muza memoriei, muza asimilării prin amintire, este totodată muza libertății spirituale: “ Zboară și acum spre Curtea regală a
POETICA TIMPULUI REAL DIN TRANSCENDENTUL IMAGINAR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361919_a_363248]
-
înghesuite într-un sertar supraaglomerat, în interiorul său fiind o dezordine de neînchipuit. Nici chiar o furnică nu și-ar mai fi găsit loc să se miște pe acolo. În cele din urmă îl descoperi și, ca de fiecare dată când umbla în sertarul cu pricina, era fericită. Îl numea în glumă "Tărâmul Încremenit". " Unde este lupa mea?", întreba tatăl pasionat de filatelie. "Caută în Tărâmul Încremenit!", râdea Alma, vioaie. "Știi unde este harta României?", întreba agitat fratele, Grig, dornic de drumeții
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
unele probleme, dar avea. Apa caldă și căldura au dispărut în iarna 1992-1993, iar azi oamenii se descurcă cum pot și cu căldura, și cu apa caldă. Sunt bătrâni în oraș care intră în apartamente doar noaptea, în restul zilei umblă pe la prieteni și cunoștințe pentru a nu îngheța de frig în acele ,,igluri'' moderne din beton. Dar mai sunt și bătrâni bolnavi care nu pot să se deplaseze, și tremură de frig, căci lemne nu au, iar curentul electric este
CE SE ÎNTÂMPLĂ LA MOLDOVA NOUĂ? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362000_a_363329]
-
meserie i se mai zice și maestru de parchet. Avea și o casă cam grea, vreo patru copii, nu prea reușiți. De cum apărură comuniștii în comună, s-a dat pe mâna lor, devenind și membru de partid. Acolo, pe unde umbla el la ședințe de partid, a fost instruit că nu există Dumnezeu, că omul se trage din maimuță. Avea dispute dese cu un vecin de-al lui, Alexa, cu care se ciondăneau mereu pe seama acestei filozofii, a omului provenit din
MAESTRU DE PARCHET de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361992_a_363321]
-
niciun copil n-avea coadă la naștere!” Să lăsăm filozofia și politica de-o parte. Hasiuc al nostru, cam bătrânel, mic de statură, slab, aproape surd, era agil ca argintul viu. Chiar el spunea că atunci când se vede prin pădure, umblă ca o veveriță. Toată ziua era plecat prin păduri, dar mai ales acolo la parchetul unde era maestru de exploatare. Când ajungea în parchet, știau muncitorii că a venit șeful. Cei vreo 40 de muncitori ascultau întocmai ce zicea el
MAESTRU DE PARCHET de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361992_a_363321]
-
de drujbistul care tăia. Veni vremea inventarului de bușteni din parchet. Operațiunea asta era foarte importantă, atât pentru maestru de parchet, cât și pentru muncitori. Atunci era ora adevărului, câtă treabă a făcut fiecare muncitor. Vreo două săptămâni am tot umblat zilnic prin parchet la inventariere, împreună cu un om, Feduca, neam cu Hasiuc. Acela o făcea pe-a șeful, mă trimitea să măsor în cele mai neplăcute cotloane. El stătea în picioare și doar scria în carnet. Țin minte, era ultima
MAESTRU DE PARCHET de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361992_a_363321]
-
din 29 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului desenegratuite.blogspot.com Mă întorc în mine în dimineți în care nu am aerul de ieri și de mâine. Știu că arborele nu are numai rădăcini, pentru că-i în firea vieții ca să nu umble creanga prin deșertul umbrelor fără nume prin lume. Străine, parcă-mi spune el, ascultă-mi sunetul rădăcinilor cum în pământ cresc prin cuvinte ce se rânduiesc, apoi curg aparent liniștite, înșăirate pe sârma vieții din mine. Cregile-mi sunt sculpturi pe
PĂDUREA VORBEŞTE CU MINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362037_a_363366]
-
în sângele trupului rana durerii. Unii dintre ei se cațără pe lumi care nu există și iau deșetăciunea drept cărare de viață, uitând că nimic nu-i veșnic. Și-au pus chipuri în lăcașuri de rugăciune, înlocuind stejarii neamului, rușine. Umblă pe trotuare cu fiare ucigașe, stingănd vlăstari de viață. In robe negre cu întuneric îmbrăcate, stau balanțe șchioape, oarbe și rupte, numai cu un braț lăsat în jos, cu greutatea nedreptății. In acea pădure sunt poeni, dar fără de lumină, căci
PĂDUREA VORBEŞTE CU MINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362037_a_363366]
-
la ea ce frumos dansează, desculță! Zise Președinta femeilor cu pălărie mov-deschis, arătându-i bastonul din lemn prețios de abanos negru cu măciulie de argint. Dacă n-am bătut-o când trebuia, acum a luat-o razna pe arătură și umbla Noaptea pieziș pe Brazdă lui Novac după cai verzi pe pereți, iar Ziua umblă că Fata-Morgană pe un Câmp Negru la cules de cucuruz din mătase de porumb, via OMG - Monsanto! Dar ce nebună frumoasă, dulce, tristă și fierbinte și
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 4 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362022_a_363351]
-
bastonul din lemn prețios de abanos negru cu măciulie de argint. Dacă n-am bătut-o când trebuia, acum a luat-o razna pe arătură și umbla Noaptea pieziș pe Brazdă lui Novac după cai verzi pe pereți, iar Ziua umblă că Fata-Morgană pe un Câmp Negru la cules de cucuruz din mătase de porumb, via OMG - Monsanto! Dar ce nebună frumoasă, dulce, tristă și fierbinte și rea și cuminte! Să-ți pui singură Ochelari de Caii negrii ai iubirii peste
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 4 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362022_a_363351]
-
cufundă din noi în meditația lui. - Tu trebuie să fii un adept al lui Confucius, cu gândul departe de rânduielile lumii acesteia și dacă ai putea, la ora mesei ai fi în stare să-ți iei farfurioara cu care să umbli prin vecini după un strop de mâncare. Ce-o fi, numai să-ți amăgești foamea. Renunță la dorințe, ca să te ferești de dezamăgiri. Supărarea mea este așa de mică la scara universului încât nici nu se vede și, nici măcar nu
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (28) de ION UNTARU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365803_a_367132]
-
care nu ne aparținea niciunuia dintre noi, dar vorbind în limba comună în care ni s-au zămislit rădăcinile, cele „Treizeci și trei de zile de fericire.” „Pelerinajul la Compostela e, pentru mulți dintre cei care îl fac, o călătorie misterioasă. Dacă umbli la dezlegare, vraja se risipește.” am fost avertizată încă de la început. Și nu am umblat. Nu pentru că nu doream să nu îi ies din vorbă, ci pentru că nu mi-a lăsat răgazul potrivit. Ajunsesem deja în Gara Montparnasse unde făceam
TREIZECI ȘI TREI DE ZILE DE FERICIRE AUTOR ION DUMITRAȘCU, SAU CALEA SPRE UN PRIETEN de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365885_a_367214]
-
s-au zămislit rădăcinile, cele „Treizeci și trei de zile de fericire.” „Pelerinajul la Compostela e, pentru mulți dintre cei care îl fac, o călătorie misterioasă. Dacă umbli la dezlegare, vraja se risipește.” am fost avertizată încă de la început. Și nu am umblat. Nu pentru că nu doream să nu îi ies din vorbă, ci pentru că nu mi-a lăsat răgazul potrivit. Ajunsesem deja în Gara Montparnasse unde făceam cunoștință cu primii pelerini, o familie din Coreea de Sud, îl întâlnisem în tren pe Willy și
TREIZECI ȘI TREI DE ZILE DE FERICIRE AUTOR ION DUMITRAȘCU, SAU CALEA SPRE UN PRIETEN de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365885_a_367214]
-
trăiască în tihnă și binecuvântare dată de Sus. Doar că, Artemie mai avea o plăcere de care nu se putea lăsa, orice s-ar fi întâmplat. Îi plăcea să hoinărească la vânătoare prin pădurile și poienile întinse din ținut, să umble zile întregi prin păduri, fie vara, fie iarna, când zăpezile erau mai mici, și nu-i era frică de nimic, având cu el un arc de vânătoare și o tolbă plină de săgeți. Era îndemânatic la vânătoare, nefiind dată ca
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
mănânci vânat, îi spuse Artemie, mângâind părul băiai al fetiței sale dragi. În vara care urmă, cei din casa lui Stepanovic se apucară să extindă ogorul. Semănară mai mult grâu, orz și secară, lărgiră și grădina cu zarzavaturi. Artemie, în loc să umble la vânătoare prin păduri, muncea cu sârg la coasă și la greblă, ori să adune cât mai mult fân și otavă pentru vite și îngrijind culturile de lângă casă. Dumnezeu făcu ca în anul acela să rodească toate, încât hambarul și
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
nu erau înstăriți. Se gândea la bieții copilași, cu câtă bucurie ar mânca ei, sărăcuții, ceva bun de sărbători. Așa că îi dădu de veste lui Artemie al ei, că îl așteaptă un drum lung de făcut. Era primăvară, se putea umbla deja prin pădure, căci zăpada cea grea se topise, fiind numai bine de pornit la drum. Avusese grijă să pună în desagă multe bunătăți: copturi proaspete din cuptor, unse cu unt și cu miere de albine, o cofiță plină cu
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > MEREU AL DOMNULUI Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului tremură scaunul gândul cercevelele invizibile de la ferestre zgândăre visele totul se mișcă și tu dormi și taci și umbli nevăzut printre cadranele solare ale timpilor nedescoperiți ești imposibil de găsit în locurile obișnuite și dacă pregătești un pas spre ele sigur apare altceva și zbori odată cu pescărușii odată cu pasul tigrului alb din sfera gândurilor tale al infinitului laborios instrumentat
MEREU AL DOMNULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365962_a_367291]
-
fără grabă spre casă. Abia ce intră spășit în odaie, că mama se bucură mult de întoarcerea băiatului ei din drum lung, rostindu-i cuvinte dragi: - Ai și venit, băiatul mamei? Hai, ia povestește, cum a fost, pe unde ai umblat!... - Cum să fie?Bine! zise băiatul cam cu jumătate de gură - Ai fost la Putna? Ai găsit-o pe vrăjitoare? - Da, am găsit-o ... - Ei, povestește, cum a fost? A pus câlți de cânepă și boțul de ceară în cratița
LA VRĂJITOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365943_a_367272]
-
din ce las eu? / Neliniștea, iluziile, renunțarea? / Toate acestea nu valorează un leu, / Singura mea avere a fost însingurarea.” (Mihai Niculiță - „Testament”) Creația poetică a CAMELIEI IONIȚĂ MIKESCH stă sub semnul originalității, rafinamentul și eleganța versurilor tensionează și relaxează deopotrivă: „Umblă depărtarea îmbătă-n stele / o vioară-mi cântă doina la ureche / caută să-nfrângă lacrima-n cișmele / să găsească strunii, în arcuș, pereche” („Camelia Ioniță Mikesch - „ Lemnul în vioară plânge ca o stea”) ANCA FLORENTINA POPESCU trăiește ispititor momentele din
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
sus pe prispa mama tace se rupe valul de maluri ploaia-i rece și rapace, ceru-i cenușiu și negru iarăși stâncile-s puștii marea, se rupe de-antregul peste malurile puștii, toarnă ploaia cu găleată vânturile bat tăios printre nori umblă săgeată fulgerând de sus în jos, croncăne păsări de noapte prin poduri părăsite cimitirele sunt toate plumburii și părăsite. dincolo ne-au rămas apele ne mai rătăcim prin gânduri să fabricăm vise, hoinărim perturbați de cascadele întunericului și ascultăm cântecul
POEZII DE STEJAREL IONESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 985 din 11 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365999_a_367328]
-
rup iar haturile toate încălțări de paie nețărmurate, se rupe iar în tinda o rază de la lună iar maica de pe laița e busuioc la grinda, copita-i bate în ușă, un cal din herghelie, o umbră, ce-i desculța și umblă prin cenușă, privește noaptea-i grie dar cine să mă aștepte, sunt gol și umbra-i vie, pustie ca un vânt migrează întunecime, și rupe din pământ, pământ cu ochiu-i sfânt. Stejărel Ionescu Referință Bibliografica: Poezii de Stejărel Ionescu / Al
POEZII DE STEJAREL IONESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 985 din 11 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365999_a_367328]
-
rabbia dallo scooter che Ronza come un grillo con le elitre consumate dalla stradă. EXPERIMENTAL Dacă degetele mele nu ar avea bătături de creion, Aș reuși să redau locul acesta perfect sincronizat Cu sonatele lui Chopen. O saptămână întreaga am umblat în paltonul vechi Și am uitat să-i deschid ușa postașului. Luni dimineața devreme, La marginea bucății de pâine unsa cu unt S-au adunat vecin fiilămânzi. Cuvintele mele nenăscute Se auzeau țipând din sala de travaliu. Apoi, mi-am
MONADE (4) – POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366001_a_367330]
-
buze-mi pun petale-n jar de mac, O rochie de verde, ca o boare Apoi mă-nmiresmez cu liliac. Și-oi dănțui desculța toată vara Dezlănțuită-n viața că un dor Ce se-ntețește când se-arată seară Și umblă trubadur pe sub pridvor. Citește mai mult Nu mă privi febril cu-așa mirare.E vară! Deci m-am dezbrăcat. Bizar?Am pus pe umeraș tot timpul careL-am dat tribut clepsidrei-vechi tiran.Șuviță alb-am strâns într-o mănușăși-am dat
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
c-o floare,Pe buze-mi pun petale-n jar de mac,O rochie de verde, ca o boareApoi mă-nmiresmez cu liliac.Și-oi dănțui desculța toată varaDezlănțuită-n viața că un dorCe se-ntețește când se-arată searași umblă trubadur pe sub pridvor.... XVI. VICTIMA COLATERALA, de Adriana Neacșu, publicat în Ediția nr. 595 din 17 august 2012. "Casă părinteasca nu se vinde" Spune clar poetul lăcrimând, Însă fără prea multe cuvinte Chiar părinții deseori o vând. Tu îți faci
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
trece prin coapsele mele ca un vis și șoldul cu unduiri de mătase se lasă dulce peste lacrimi eu însumi spălat și curățat de zgură mă întreb sub ce totem și lupte m-am născut ca o rană vie de umblu după harfe pierdute prin nisipul anticului egipt prin sarcofagele vremii se lasă lumina peste clopotele de la notre-dame de paris obosite de-atâta trudă arama lor plânge iluziile din per la chez mai tainice decât taina se-aud leturghii negre și
LECŢIE NEÎNVĂŢATĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366063_a_367392]