4,112 matches
-
vacanță. Mă întreb și acum dacă fata aia s-a dus singură la poligon, să tragă de două ori cu pușca și să alerge de la un copac la altul sau doar a dat examenul și gata. Jubileu, zicem, și ne umflă râsul. Era cam singurul parfum românesc mai ca lumea. Apăruseră într-o vreme și unele de serie mică, în niște sticluțe foarte artistice. Dar, oricum, hainele miroseau frumos. Puneam săpun Lux sau Rexona printre ele. Sau săpunuri poloneze sau bulgărești
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
în ziua când a murit tata, mama mi-a zis: „E singurul bărbat pe care l-am iubit“). Prima femeie pe care am văzut-o goală a fost mama tatălui meu, pe un pat de spital din București, cu venele umflate de o dializă care nu folosea la nimic mi-a spus: „Bunica moare“. Primul sărut adevărat l-am văzut într-un film pe video, un video care făcea naveta între case de prieteni și agăța invariabil o casetă din trei
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
dovedească bărbăția. În lumea șoferilor culturali, prezența feminină se numește îndeobște muză și este idealizată, deci absentă - și totuși, atît de prezentă, cum ar zice cei înclinați spre reverie poetică ; iar publicul este și el o ea, față de care ne umflăm în pene și ne cocoșim cum știm noi mai bine.) Pentru a nu fi ipocrit, îmi voi asuma statutul de șofer și mă voi referi numai la mine. Cu alte cuvinte, voi evoca.“ / O bună introducere, cred, pentru textele din
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
dar nu mă apucasem încă de fumat și de celelalte chestii -, m-am întîlnit cu foștii mei colegi, care tocmai făcuseră o „întîlnire de adio“, la care pe mine, desigur, nu mă invitaseră. Tipii ieșeau de la o cofetărie, unde se umflaseră cu sava rine și fru cole și erau satisfăcuți. Cînd m-au văzut, au început să se mire cu toții. M-am dus la fata de care-mi plă cuse mie - și nu numai mie, era recunos cută ca o frumusețe
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
țigara și să-mi rumeg nefericirea. Amicii mă felicitau că scăpa sem doar cu atît. Putea să-mi mai frigă și cîteva labe. Cînd m-am întors de la locul de fumat, am trecut iar pe lîngă Grecu, care acum se umfla în pene în fața unor gagici cu șapca mea. Era sau nu momentul potrivit, dar eu mi-am luat inima în dinți și m-am dus la el. Nu l-am luat tare, nu l-am pocnit, ci, pur și simplu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
auzise că era vorba de un înecat și toți se uitau cu fețele îngrijorate într-acolo. Cîțiva foloseau și binocluri. Dănuț voise să se ducă și el, dar mama îi interzisese. Unii oameni care veneau de acolo spuneau că era umflat de apă și vînăt. Dănuț era îngrozit că bietul om avea să sufere același tratament ca și delfinul și ura din tot sufletul lumea aceea care se îngrămădea în jurul îne catului. Dănuț se distra foarte bine la mare. Construia castele
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
stătea o fată cu vreun an mai mică decît mine care era nebună. Tatăl nebunei, un om tăcut, era îmbrăcat tot timpul cu un pardesiu larg și negru pe care îl purta descheiat. Mergea cu pași mari, iar curentul îi umfla pardesiul, făcîn du-i-l să semene cu o mantie. Tatăl ne bu nei purta galoși de cauciuc și scuipa deseori pe stradă. Mama nebunei nu prea ieșea din casă. Auzisem de la maică-mea că fata lor făcea niște injecții
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
grupaseră în spatele lui și-i așteptau cu nerăbdare ordinele. Acum mai continua să strige doar așa, pentru vreun întîrziat. Pe lîngă el trecură două fete și una dintre ele o întrebă pe cealaltă : „Ce zbiară ăsta ca descreieratu’ ?“. Dănuț își umflă pieptul și mai tare și dădu o chemare finală, lungă și puternică. Ce știau ele ? Cînd se potoli, îl cuprinse rușinea : pierduse bătălia. Acum cel mai greu era să plece de- acolo, așa, ca prostul, sub privirile celor din jur
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
printre alții, pe stăpânul Dan Voiculescu? Sare să latre la ei și face o emisiune despre așa zișii „fluturași otrăviți“. Din păcate pentru el, are un lătrat de pe chinez care vrea să imite un SaintBernard. Și, în dorința de ași umfla cât mai convingător mușchii, face gafe peste gafe. Pe scurt, e doar un exemplar ridicol, nereușit. Dar la ce teai putea aștepta de la o clonă a unei alte clone? (2004) Aprigul gudurător De câțiva ani, mă tot întreb cum de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
gen Academia vedetelor (și revistele cu vedete au început să scrie despre el) sau pe la talkshowuri. Cu ocazia acestora din urmă, neam dat seama că omul e destul de cumin țel, că nu vrea săi supere pe cei mari și căși umflă pieptul numai în fața plevuștii cu tarabe (ca și Bud Spencer, el îi bate numai pe cei debili - și oricum, trebuie să pară că bate, nu să o facă întradevăr). Pe de altă parte, tot cu ocazia talk showurilor, Piedone a
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
valurile și se apropie să-și spele mîna de nisip e un Început de dovadă. În fiecare dintre noi trăiește, probabil, mai mult sau mai puțin vag, ceva din sufletul lui Tezeu, gata să uite În schimbul unei corăbii cu pînzele umflate de vînt. Elada nu e chiar atît de departe cum o regretă nostalgiile neoclasice. Dar ce ar rezolva Întîrzierea pe coridoarele labirintului? Trăim Într-o lume În care totdeauna a trebuit să intervină o alegere. Îmi amintesc un roman În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
aș teme, aș fi rămas...) Plimbîndu-se pe puntea spălată de valuri, Tezeu ar putea striga acum oricui Îl acuză de infidelitate: cine se teme de singurătate n-are ce căuta Într-un labirint! Privind Însă cum se zbat pînzele corăbiei umflate de vînt, nu-l mai interesează altceva. Mă Întreb cît de utilă ar fi prezența Ariadnei pe coridoarele unui labirint ca acela imaginat de Borges, de forma unei biblioteci absurde, Biblioteca Babei (tot Borges Își Închipuia Paradisul ca o bibliotecă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
tu n-ai cum să simți acest lucru pentru că ție și stîncilor timpul vă e indiferent. Și ar mai trebui să adaug că marea m-a Învățat să-mi privesc destinul În fața și să cred În ceva. Uite, vîntul Îmi umflă din nou pînza corăbiei. Plec. Trebuie să mă smulg din brațele tale pînă nu e prea tîrziu. Nu-ți cer să-mi plîngi moartea care mă așteaptă pe insula mea, pentru că știu, Calypso, că voi, nimfele, ca și zeu, nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ca mine care ar sta aici pe țărmul acesta cu miros de alge și de gutui verzi. E important să nu ne pierdem dreptul la regret. Pe munți sufletul capătă o anumită familiaritate cu cerul, cu norii ce se tîrăsc umflați de ploaie peste păduri secetoase. Aici, valurile Îmi arată În fiecare zi pămîntul, nisipul, stîncile, arbuștii arși de soare și umbra pescarilor care descarcă bărcile pline de pește. Acest țărm aparent pustiu nu e nici pe departe un spațiu al
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Își cumpără și niște opinci, dar nu încălță decât una, nu de dragul de a nu fi în rând cu lumea, ci pentru că avea un picior înfășat, care îl durea destul de tare. Și în fiecare seară, deși mergea călare, piciorul era umflat; de aceea socotea că e trebuincios să poarte încălțăminte în acel picior. Armele lui Isus Cristos 17. Apoi și-a reluat drumul spre Monserrat, cugetând, cum avea obiceiul, la faptele de vitejie pe care avea să le facă din dragoste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Adică nu se întâmplă nimic. Locul din film este orașul unde nu se întâmplă nimic, cu atât mai puțin o revoluție. Iar filmul este povestea acestui nimic, adică a unei absențe. Jderescu asta face : ia un subiect cvasiinexistent și-l umflă până la dimensiunile unei dezbateri politice și, de fapt, existențiale. Porumboiu face exact invers : ia un subiect mare, greu și grav și-l privește prin celălalt capăt al binoclului, unde se vede mic, ușor și ridicol. Laconismul retoric din Căldură mare
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
tot spus în dreapta și-n stânga cât de viteaz a fost el la revoluție (care n-a fost) după statuia din fața Primăriei... Jderescu are și el bunăvoința de a căuta în dicționare citate din Platon și Heraclit, pentru a-și umfla (în pene) emisiunea ; micul lui monolog de la-nceput este irezistibil, irepresibil și dărâmător de comic nu doar pentru că spectatorul știe cum și-a pregătit Jderescu discursul (luându-și notițe) și nu numai pentru că Platon și Heraclit, în gura lui Jderescu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
La Jilava (Fortul 13 Jilava, fost depozit de muniții devenit închisoare subterană, la 10 metri sub nivelul solu lui, de unde și permanenta umezeală care i-a dat numele), suferința cardiacă, bronșita și mai ales hidropizia au devenit acute; i se umfla corpul, tușea foarte mult și delira. Monica Lovinescu a aflat ulterior aceste lucruri de la codeținutele Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu; tot ele i-au mai spus că, în timpul delirului, mama ei vorbea în franceză, dădea dispoziții să i se facă bagajele și se
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
transformată din matasa de la Cairo); astă-seară mi-am pus foile bleumarin, pe care le-am strâmtat, bluza de surah bleumarin, scampolo bleu și jacheta mea de lână bleumarine și totuși mi-a fost frig și vântul mi-a sumes și umflat foile. Odaia mea e mai adăpostită, dar vântul șueră și marea își trimite spumele, auditiv, până la mine. E luminoasă și plăcută odaia operației mele sufletești. De la tine, tot n’am primit scrisoare... Ce greu vin veștile, când le aștepți cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Sper doar că am luat tot ce trebuie. N-am găsit nici o minge gonflabilă în tot magazinul ăsta nenorocit, așa că până la urmă am înșfăcat și eu o canoe gonflabilă și l-am făcut pe bărbatul de acolo să mi-o umfle. Acum o am sub un braț, în timp ce în celălalt am un pouf cu Teletubbies și un coș Moses plin ochi, și cinci șacose îmi atârnă bălăbănindu-se de încheieturi. Mă uit la ceas - și, spre groaza mea, văd că au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
metaforă a „sugrumării” românilor de către „o rasă infamă de răufăcători”. Încercând să-i convingă pe cititorii aceleiași publicații (Apărarea Națională) că „expulzarea jidanilor [din România] se impune În mod imperios”, Nicolae Paulescu scria În 1923 că „puii de jidani”, „lipitori umflate de sânge românesc”, vor ca „românii să moară pe tăcute (ca În omorul ritual)” <endnote id="(66 și 188, p. 181)"/>. Aceeași metaforă, centrată pe imaginea evreului ucigaș și hemofag, se regăsește frecvent În marșurile legionarilor români, foarte populare În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fie cu animale necrofage („hienele morții”, „șacali”, „stoluri de corbi”), fie cu animale carnasiere (lupi, rechini, crocodili, căpcăuni, „năpârci cu colți tociți de ură”, „bestii hâde” etc.) sau hemofage : „balaur sau șarpe băutor de sânge românesc”, „păianjen”, „ploșnițe” și „lipitori umflate de sânge românesc” (dr. N. Paulescu, 1923 ; cf. 188, p. 181 ; vezi și 718), ca În această strofă din Imnul Legiunii Arhanghelului Mihail : „La luptă frați creștini ne cheamă țara,/ S-o curățim de-atâtea lipitori,/ Abuzul se Întinde În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de mii de soldați ruși. Autorul mai semnalase și „...agitația unor comercianți care au fost trimiși judecății pentru neafișare de prețuri sau afișare puțin vizibilă”. Nu era vorba decât despre specula ce Începuse să muște adânc din buzunarele cetățenilor flămânzi, umflându-le saltelele cu bani celor cu un oarecare fond de mărfuri deficitare, În speță comercianților de origine evreiască. Terdiman se lăudase cu „...combaterea acestor nemulțumiri ce nu au fost Îndreptate contra Guvernului ci contra unor persoane din administrația locală și
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
În oraș și județ; prelucrarea referatului tov. Gheorghiu Dej; descoperirea nedemnilor și publicarea lor În ziarul Unirea”, ș.a. Își mai propusese, de asemenea, și „...ședințe săptămânale cu secțiile” care, după cum se știe, nici măcar nu fuseseră activate. Tot la secțiunea „gogoși umflate cu pompa” fusese și ambiția scrisă de a organiza „...ședințe cu membrii de Partid” care, neserioșii, nici măcar nu se osteneau să renunțe preț de câteva ore la gheșefturile lor ca să vină la ele. Ce profit putea să-i aducă comerciantului
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
jos, sau Îl Împingeau, În timp ce-i fixau picioarele; astfel, deținutul se prăbușea În cap. Bătaia la testicule. Această tortură consta În prinderea glandelor Între degete, după care erau bătute cu un bețigaș sau cu o andrea de Împletit până se umflau. În acest fel, cel torturat nu mai putea umbla și avea dureri Înfiorătoare. Bătaia cu sacul de nisip. Deținutul era legat cu mâinile deasupra capului. Imobilizat În această poziție, era bătut cu un sac de nisip, care avea o greutate
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]