10,305 matches
-
Dar n-o să mă pârăști, fiindcă știu și eu unele lucruri pe care i le-aș putea dezvălui, iar tu ești prea egoistă. ROSALIND (ușor agasată): Fugi, fetițo! Cu cine ești logodită, cu lăptarul? Cu proprietarul prăvăliei de dulciuri? CECELIA: Umor ieftin. Pa, dragă. Ne vedem mai târziu. ROSALIND: O, neapărat! Ce m-aș face eu fără tine? (Exit CECELIA. ROSALIND Își finisează coafura și se ridică de pe scaun, fredonând. Se duce la oglindă și schițează pași de dans În fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
impresia că sporește de la o zi la alta. Au Început să discute despre o căsătorie În iulie... În iunie. Toată viața era transpusă În termenii iubirii lor, toată experiența, toate dorințele, toate ambițiile le-au fost anulate; la amândoi, simțul umorului s-a târât Într-un colț să doarmă, moleșit; legăturile amoroase anterioare li se păreau aventuri juvenile, oarecum comice și deloc de regretat. Pentru a doua oară În viață, Amory fusese total bulversat și acum se grăbea să Între În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
că Rupert Hughes se străduiește să ne propună o imagine reală și Închegată a vieții americane, dar la el stilul și perspectiva sunt barbare. Ernest Poole și Dorothy Canfield Încearcă, dar sunt handicapați de lipsa totală a oricărei urme de umor; cel puțin Însă Își burdușesc zdravăn opera, În loc să emită un discurs subțire. Orice autor ar trebui să-și scrie fiecare carte ca și cum ar urma să fie decapitat În ziua când o termină. - Nu e asta o double entente? - Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe noi viața, că doar suntem actori, nu? Așa am ajuns profesor și așa s-a consumat o altă întâlnire care avea să-mi schimbe viața. Da, cu certitudine, Szajna are ceva din aerul lui Cotescu, din gingășiile lui, din umorul lui spumos. Mi-a spus că are un proiect interesant: de a construi la Auschwitz o colină din pietrele de pe suflet pe care le-ar putea aduce fiecare vizitator. Eu am găsit proiectul mai mult decât extraordinar, dar, spunea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
filmul ăla emoționant despre Hans Christian Andersen. La scurtă vreme după aceea, actorul principal s‑a sinucis împreună cu soția și copiii, fiindcă această soție era evreică. Înainte de a muri a mai avut pentru ultima dată ocazia de a‑și demonstra umorul profund uman și constructiv. Umorul ăsta funcționează numai dacă vine din interior. Acest interior a fost sfârtecat de o otravă cu efect rapid. Unii mor mai discret și, poate, în chinuri și mai mari. Astfel i‑au fost distruse măruntaiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Christian Andersen. La scurtă vreme după aceea, actorul principal s‑a sinucis împreună cu soția și copiii, fiindcă această soție era evreică. Înainte de a muri a mai avut pentru ultima dată ocazia de a‑și demonstra umorul profund uman și constructiv. Umorul ăsta funcționează numai dacă vine din interior. Acest interior a fost sfârtecat de o otravă cu efect rapid. Unii mor mai discret și, poate, în chinuri și mai mari. Astfel i‑au fost distruse măruntaiele, iar povestitorul danez de basme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
despre plăceri, despre forța imaginativă a tragicului, despre cum pasul care te apropie de moarte te poate transforma, paradoxal, Într-o persoană plină de viață... Pe scurt, genul de nonsensuri pe care le spun eu de-obicei, dar presărate cu umor. Aa, dar nu face fața asta lungă, Keiko! Doar spuneai că-ți plac eseurile mele. Nu are nici un rost să te iei singur În râs, Înțeleg și eu atâta lucru, decât să faci asta mai bine nu te mai apuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
delfini sculptați pe brațe. Lângă ea se găsea o măsuță asortată, a cărei tăblie se sprijinea pe cozi de delfini. Delfinii reprezentau un efect comic întotdeauna popular printre confecționerii de mobilă germani, numai că eu, unul, văzusem o mostră de umor mai bun pe un timbru de trei pfenigi. Stăteam acolo de mai bine de cinci minute când tuciuria veni înapoi și-mi zise că Frau Lange vrea să mă vadă. Am mers pe un hol lung și întunecat, care găzduia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Aproape toți cei care șofează conduc mult prea repede, dar nimănui nu i-ar trece vreodată prin cap să treacă pe roșu. Au plămânii putrezi pentru că aerul nu e bun și pentru că fumează prea mult, și au un simț al umorului care pare plin de cruzime dacă nu-l înțelegi și chiar mai crud dacă-l pricepi. Își cumpără vitrine Biedermeier scumpe, la fel de solide ca blocurile de locuit, și apoi atârnă în interiorul ușilor de sticlă perdeluțe care să ascundă vederii tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
prin preajmă. Văzusem destule la parter. Ce se gândiseră ei, că dacă tot îmi dăduseră o cameră atât de mică, măcar să-mi dea o soră medicală foarte grasă, în compensație. — La ce oră se deschide barul? am întrebat-o. Simțul umorului nu-i era deloc mai prejos decât frumusețea: — Aici e interzis alcoolul, îmi răspunse ea trăgându-mi dintre buze țigara încă neaprinsă. Iar fumatul este strict intrezis. Îndată vine și Dr. Meyer să vă vadă. — Ce e el, echipajul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în sucul de fructe. — La ce bun? Înăuntrul meu deja înoată o întreagă farmacie. Nu văd cum un alt preparat ar putea face vreo diferență. — Ați fi surprins. Era o blondă din Frankfurt, înaltă, atletică, cu un simț nervos al umorului și cu un zâmbet forțat care indicau o lipsă de încredere în propria-i persoană. Ceea ce era ciudat, dat fiind faptul că era cât se poate de atrăgătoare. — O întreagă farmacie, mă luă ea în râs. Niște vitamine acolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Wilhelmstrasse, nr. 102. Korsch izbucni în râs. — Mulțumesc, i-am spus omului. Ai fost de mare ajutor. Nu înțeleg ce-i așa amuzant, mormăi omul în drum spre ieșire. I-am zâmbit lui Korsch: — Se pare că cineva are simțul umorului. Aveți de gând să menționați asta în raport, domnule? rânji el. — E o dovadă materială, nu-i așa? Numai că generalului n-o să-i placă. — N-o să-și mai încapă în piele, mă gândesc. Numai că vezi tu, criminalul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
un exorcism. Am avut - și mai am - prejudecata că un scriitor trebuie săncerce să scape nu numai de demonul defectelor, ci și de cel al calităților sale prea evidente. În cazul meu - iertată-mi fie lipsa de modestie - de demonul umorului. Timp de mai mulți ani, m-am luptat cu el în revista „Știință și tehnică”, sub pseudonimul Ars Amatoria (numele grupului literar din care fac parte), publicând aceste două seriale pseudo S.F. ce și-au câștigat un anumit public, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ani-lumină”. Privesc cu nostalgie și uimire paginile volumului de față; mă mir și eu câte „șopârle” au putut să scape șerpuind printre rânduri și-mi fac o datorie de onoare de a mulțumi pentru postura aproape involuntară de „dizident prin umor” redactorului-șef al „Științei și tehnicii”, Ioan Eremia Albescu, care, de fiecare dată când am vrut să renunț, m-a tras de mânecă înapoi la masa de scris. Cartea se adresează cu precădere marelui public cultivat. Din acest colț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
această primă frază și a doua? E căutarea unei Grecii mai directe, mai puțin filologice. E vorba desigur de o Grecie, simplă ipoteză morală, din care derivă o normă de civilizație și creație. Credeam a fi recunoscut în pitorescul și umorul balcanic o ultimă Grecie. O ordine asemănătoare celei de dinaintea miraculoasei lăsări pe aceste locuri a zăpezii roșii, - dreapta, justițiara turcime. Aceste preocupări coincid cu apariția temei fundamentale - solemnă, neașteptată - vizitând întîia dată versurile mele și marcîndu-le: Moartea și Somnul (Nastratin
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
felul său de a fi și de a se raporta la semenii săi, la fiecare în parte într-un mod deosebit și unic, fiind foarte respectuos, accesibil și deschis, chiar natura, spiritual și, de ce nu, și cu acut simț al umorului, sănătos și autentic, toate acestea ducând la descoperirea în persoana sa a eticii bunului simț, pe care a cultivat-o de-a lungul întregii sale vieți și care astăzi o întâlnești tot mai rar!... Părintele Gavriil Stoica a mai avut
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT GAVRIIL STOICA CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 956 din 13 august [Corola-blog/BlogPost/364324_a_365653]
-
și cât se poate de uman în toate deciziile pe care le lua, mai cu seamă în problemele bisericești, spirituale și duhovnicești. Era cu o vitalitate remarcabilă pentru vârsta pe care oricum nu și-o trăda, cu un simț al umorului măsurat - așa l-au cunoscut și așa îl vor purta permanent în inimă pe Părintele Gavriil toți cei care au trecut pragul mănăstirii Zamfira. Fie din paginile revistelor “Lumea Monahilor” și “Lumea Credinței” ori a altor reviste bisericești, fie din
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT GAVRIIL STOICA CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 956 din 13 august [Corola-blog/BlogPost/364324_a_365653]
-
Ridentem dicere verum (Să spui adevărul râzând) (Horațiu- Satire-I. 1. 24) Poet și epigramist, membru al Societății Culturale „Anton Pann” din Rm. Vâlcea, membru al Clubului Umoriștilor Vâlceni, Teodor Barbu, premiat pentru epigramă și fabulă la Festivalul Național de Umor, - „Oltenii și restul lumii” în 1995 și în 2001, Slatina-Olt, publică la Editura Kitcom- Verguleasa, jud. Olt, în 2012 volumul „Ace pentru cojoace-epigrame, fabule și catrene” Coperta, grafica și designul, care sugerează cu talent conținutul volumului, aparțin lui George Tulea
ACE PENTRU COJOACE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364384_a_365713]
-
volumul „Ace pentru cojoace-epigrame, fabule și catrene” Coperta, grafica și designul, care sugerează cu talent conținutul volumului, aparțin lui George Tulea și Rodicăi Matei. Volumul este prefațat de prof. Emil Istocescu, eseu care introduce pe cititor în universul creatorului de umor, Teodor Barbu, care vibrează pe alte tonuri, decât poetul grav, abisal, de un lirism inefabil, din volumul „Retorica balansoarului”, publicat în august 2012, la aceeași editură. Poetul își grupează creațiile de factură umoristic-satirică în trei capitole: 1-Epigrame, catrene, șarje amicale
ACE PENTRU COJOACE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364384_a_365713]
-
ele // 24 de măsele // (Inventarul olteanului); „Cobilița lor drăguță // Si cățeaua sub căruță // Tot stârnesc prin lume haz // Dar pe ei îi doare-n praz ! ? // ( Îngăduință oltenească ) Această înfățișare directă sau aluzivă nu este prezentată cu austeritate moralizatoare, ci cu umor. Autorul nu dorește să indispună ci să amuze; nu dorește să stârnească încruntări ci să producă zâmbete. Concentrarea prin cuvinte cu sens figurat, tehnica de ritm și versificație, care duc la mica explozie de umor, fac din epigramele lui Teodor
ACE PENTRU COJOACE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364384_a_365713]
-
cu austeritate moralizatoare, ci cu umor. Autorul nu dorește să indispună ci să amuze; nu dorește să stârnească încruntări ci să producă zâmbete. Concentrarea prin cuvinte cu sens figurat, tehnica de ritm și versificație, care duc la mica explozie de umor, fac din epigramele lui Teodor Barbu fine producții ale spiritului destinate să descrețească frunțile și să provoace o delectare intelectuală. Epigrama, și la Teodor Barbu nu își făurește substanța din ficțiune, ci ea se ancorează pe anumite manifestări concrete ale
ACE PENTRU COJOACE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364384_a_365713]
-
făurește substanța din ficțiune, ci ea se ancorează pe anumite manifestări concrete ale unor persoane identificabile: D-lui M. Bulugea, epigramistul N Ursei, umoristul Al. Mircescu, Dlui Nic.Moisiu, epigramistul Alecu Sanda, prof. Emil Istocescu. Aceste manifestări sunt înfățișate cu umor, scoțându-se în evidență ridicolul, absurdul sau doar comicul lor: „Poza asta legendară // Între cele două fete // Aș numi-o, bunăoară // Două vrăbii și-un erete” (Apostilă pe o poză color cu Emil Istocescu între două fete-1977) Dacă pentru amicii
ACE PENTRU COJOACE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364384_a_365713]
-
regăsi în timp la Esop, Racine, La Fonaine, I.L.Caragiale, considerați clasici, creația literară a lui Teodor Barbu are tangențe cu clasicismul * Inchei citând din prefața prof. E. Istocescu, citat care definește exact personalitatea scriitorului Teodor Barbu: „Reconfortant, împănat cu umor de calitate și împletit cu note satirice, volumul de față încântă și satisface aspirațiile de frumusețe morală și estetică ale cititorului. Este meritul autorului care ne-a oferit aceste pagini antologice” Prof. D. Păsat August 2013 Referință Bibliografică: Teodor Barbu
ACE PENTRU COJOACE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364384_a_365713]
-
unei frământări eterne despre timp, - care „acordă și dezacordă pofta de luciditate”(M.Cozma) - au purces la o discuție maieutică veritabilă, căutând justificarea unor opinii personale prin întrebări și răspunsuri preluate și răstălmăcite. Botoșăneanul Vasile Popovici excelează prin ironia și umorul magistrului care, ca și în „Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea...”al lui Dimitrie Cantemir, discută cu discipolul său - Maria Cozma - problematica serioasă despre timp văzut din perspectivă filosofică și fiecare uzează de argumentele unor titani ai filosofiei - precum Platon
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
pohta de a trăi, de a mai trăi o zi, cât să ne ajungă pentru a face o cruce și o rugăciune, înainte de integrarea în absolut, ori cine știe, Doamne iartă-mă, în ce ne mai integrăm?!”. Paginile savuroase de umor îl pot pune alături pe Vasile Popovici de nemuritorul Creangă, sfidând timpul prin eternitatea scrisului bine făcut: „Te vezi trăind în rai, peste tine învelit cu un cămeșoi lung până la oul piciorului, cu un cărțoi în mână, din care citești
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]