23,058 matches
-
este de părere că proasta productivitate stă la baza remunerațiilor mici pe care le primesc românii. Stăm foarte slab la productivitate, din cauza asta avem și salariile mai mici. Ține în primul rând de management. Noi avem o dificultate mare. Am umplut țara de școli de management, dar nu avem management", a declarat consilierul guvernatorului BNR, conform realitatea.net. Vezi și: Vasilescu (BNR): Isărescu nu este arbitrul conflictului Ponta-Băsescu
Vasilescu (BNR) dezvăluie De Ce au românii salarii mici by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/50436_a_51761]
-
blestemat și l-ar fi ocărât pe cântăreț, iar până la urmă s-ar fi găsit cineva să-i deșerte o găleată cu apă în cap. Pe câtă vreme aici cerul este nemărginit și deschis și oricât de tare ai striga nu poți umple toată acea imensitate. Nu degeaba cântărețul, odată ajuns în capul străzii, ridica glasul. Cu siguranță că se gândise la asta toată ziua, la târg, la cafenea, în centrul orașului, și așteptase cu nerăbdare momentul când va putea să zbiere cât
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
intime. Eseistul își verifică trăirile comparîndu-le cu ale altora. În trei sferturi volumul e alcătuit din citate urmate de scolii personale, autorului putîndu-i-se reproșa alura de digeste, de pandecte obținute prin juxtapunere de paragrafe străine, mărimea spațiului pe care îl umple cu cuvintele altora fiind agasantă. Cititorul ține în mîini un compendiu de gînduri provenite de la zeci și zeci de autori, fără ca un liant de fundal să lege bucățile alese. „Aș mai putea fi întrebat: dumneata nu trăiești, doar citești? Răspunsul
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
de acest doliu. „Scrisul, notează imprudent autoarea articolului, are drept rol să-i resusciteze pe cei morți”. Și încă, referindu-se la sinuciderea Virginiei Woolf, care s-a lăsat să se ducă la fundul apei unui râu, după ce și-a umplut buzunarul cu pietre: „Sinuciderea reprezintă pentru un scriitor ceea ce supradoza reprezintă pentru un rocker”. De ce ar trebui ca artistul să fie un anormal? De ce numai suferința ar produce artă? Am auzit și noi vorba că popoarele (dar și indivizii) fericite
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4681_a_6006]
-
Nicolae Grigorescu din Cîmpina”. Articolul este semnat de Laurențiu Fulga. Cu cîțiva ani înainte deci ca modelul asiatic să inspire dorințe megalomanice liderilor români, iată că într-o revistă literară un scriitor semnează exact acel tip de articol care va umple paginile presei românești în ultimele două decenii comuniste. Apare chiar și fraza devenită celebră în comentariile de televiziune și în toate articolele-reportaj de vizită de lucru: „conducătorilor de partid și de stat le-au ieșit în întîmpinare, la porțile orașelor
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4682_a_6007]
-
a făcut un gest spre masa din bucătărie, iar el s-a așezat, punându-și cu delicatețe servieta între picioare, de parcă s-ar fi aflat înăuntru un animăluț viu. Din felul cum o urmărea cu privirea pe Lotte, care a umplut ceainicul uzat cu apă și l-a pus pe aragaz, mi-am putut da seama că nu se așteptase să ajungă atât de departe. Probabil că sperase să plece cel mult cu un autograf pe o carte. Iar acum era
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
cu același roșu aprins, „Trăiască 1 Mai”. Îndemnul cu litere minuscule, care există pe toate publicațiile românești din timpul regimului comunist, „Proletari din toate țările, uniți-vă!”, este acum parcă mai vizibil ca niciodată. În interiorul acestui număr, nu doar roșul umple paginile de bucurie, dar și textele în sine par copleșite de primăvară. Pentru prima dată, o senzație de autenticitate domină, dacă s-ar putea face un grafic al nivelului de fericire autentică pe care îl degajă articolele prezente în Gazeta
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4722_a_6047]
-
invită doar vreo trei fete, între care și Marta, pe fața căreia Apostol vede „o mândrie și o bucurie rău ascunsă”. Dorința, atâta câtă este, pare dictată numai de sentimentul rivalității - un savant dozaj de gelozie și mimetism, menit să umple de otravă sufletul lui Bologa, pe zi ce trece: „Se simțea nenorocit și-l băteau gânduri de moarte. Se compara cu locotenentul în inima Martei și era sigur că Marta alege uniforma strălucitoare, pintenii... Și el care, ca fiu de
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
Și cine s-ar mai fi omorât să scrie sute de cărți despre asasinarea lui Kennedy, dacă nu s-ar fi lansat ideea că Oswald n-a fost singurul implicat? Mai de curând, procesul lui Strauss- Kahn de la New York a umplut presa și netul de comentarii referitoare la posibilitatea ca totul să fi fost o înscenare menită a-l scoate din cursa pentru președinția Franței. O revistă foarte serioasă, „New York Review of Books”, publică în numărul din decembrie un text al
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4977_a_6302]
-
Am trădat cumva profilul revistei? Nicidecum. O facem tot din rațiuni literare. Această zăpă- ceală, această lipsă de raționalitate, această ignoranță fudulă sunt o meteahnă veche a noastră. Caragiale a descris totul de mult, magistral. Oricum, cetățeanul care ne-a umplut ecranele televizoarelor sâmbătă seara și care-l confunda pe medicul Arafat cu pașnicul orășel de la Dunăre sau, poate, cu materialul de reparat navele (câlți, cârpe îmbibate cu catran, cu care se astupă spărturile la bordaje și la pun- țile de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4979_a_6304]
-
o priză excelentă la poezia lui Eminescu.) Revenind la întrebarea de la- nceput. E Negrici, cel din Simulacrele normalității, publicist? Mă cam îndoiesc. Publiciștii autentici scot, dintr-o jumătate de idee, trei articole. Eugen Negrici, din trei idei strălucite, abia umple o pagină de revistă. Dar ce pagină!
Pagini și pagini by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4998_a_6323]
-
urârilor transmise prin telefoane și e-mail. Formulele de felicitare nu permit, oricum, prea multă variație: „Fie că spiritul Crăciunului să ne mângâie inima, să ne descrețească frunțile”; „Fie că spiritul Crăciunului să vă lumineze gândul...”; „Lăsați spiritul Crăciunului să va umple inimile și casele”; „Sărbători Fericite pline de spiritul Crăciunului” etc. Unul dintre canalele principale de repetare și devalorizare a sintagmei a fost cel al publicității: într-un an în care desacralizarea a atins niveluri surprinzătoare, prin transformarea colindelor în iritante
Spiritul... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5003_a_6328]
-
fel de a citi un roman conduce la aprecieri foarte riscante. Informat în privința biografiei lui Bellow, postfațatorul consideră, de exemplu, că Chick, naratorul, este unul din acei bărbați vîrstnici pe care căsătoria cu o femeie mult mai tânără l-a umplut de fiere. Chick nu răspunde însă portretului: e un bărbat agreabil și deloc acrit. Felul, apoi, în care apare Ravelstein în roman nu e nici caricatural, nici nu suferă de emfază parodică. E un personaj extraordinar de complex și de
Ravelstein și bietul Ioanide by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4396_a_5721]
-
zilei: fructe, alune, migdale și nuci. Nu mânca până ai burta plină Nivelul glicemiei în sânge, de care depinde energia ta zilnică poate scădea brusc și după o masă copioasă. Încearcă să mănânci doar cât îți trebuie, fără să-ți umpli burta, indiferent dacă mănânci salată de legume sau altă gustare cu conținut redus de calorii. Programează cel puțin o masă de verdețuri pe zi Asigură necesarul zilnic de vitamine și minerale cu cel puțin o masă de verdețuri. Poți mânca
Postul Paștelui: Sfaturi pentru păstrarea energiei () [Corola-journal/Journalistic/44053_a_45378]
-
un aer grav și solemn descrierii de călătorie și totodată creează un efect umoristic. În Pe drumuri de munte apar destule citate din autorii clasici, iar reminescențele livrești evidențiază contrastul hazliu cu câte un model ilustru. Deviza băutorilor care își umplu mereu paharul bis repetita Deo placent (25) este construită pe tiparul expresiei horațiene din Arta poetică, 365 proclamând ideea dăinuirii operelor valoroase (haec deciens repetita placebit). Încântarea de a descoperi o poiată plină cu fân capătă pregnanță prin folosirea unui
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
cu acuitate viața, ți-o potențează, îi dă sens, seriozitate, intensitate. Moartea nu-i o sperietoare, ci o prezență foarte fină, misterioasă, alunecoasă, ubicuă”. La Ștefan Manasia, echilibrul lumii mici, „subcelulare”, poate fi contrapunctul simfonic al golului („istoric”): „creierul se umpluse de noapte / ca o amforă veche”. La Doina Ioanid, Poemele de trecere povestesc simplu și poticnit întâlnirea cu moartea și trudnica ei învățare. La Medeea Iancu, moartea medicalizată e tradusă în delicate metafore ale copilăriei (vezi Divina tragedie): „moartea-i
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
care îi aduseseră o faimă rea României după ce, în primele zile postdecembriste, trezise un mare val de simpatie. Ceea ce își dorise Ion Pop, să creeze culturii române măcar câteva punți de afirmare, nu prea i-a reușit și faptul îl umple de mâhnire. Sunt și multe alte puncte de interes pe care le oferă aceste interviuri. Ion Pop e un frecventator al mediilor literare din Cluj și din București, puse câteodată în antiteză, primul, în mare vorbind, mai auster, mai sobru
Melancolia echilibrului by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4423_a_5748]
-
rană, soarele se naște în zori ca un făt însîngerat de dinții mării, rana gurii mușcă rana mărului, rana limbii se asociază cu apa rănită, pe urmele poetului se ațin numeroase jivine care vor să-l sfîșie spre a- și umple burțile: „Prin rana sufletului se scurge,/ vai,/ fără întoarcere/ trupul” (Vînătoarea). Organicitatea carnală se extinde peste tot. Sînt descoperite „resturile de la conceperea ideii/ bucăți de piatră și bucăți de carne/ resturi de la crearea morții” (Paznicul ploii). Abstracțiile dobîndesc un înveliș
Un manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4589_a_5914]
-
desenează în volute retractile, amăgitor și nestatornic ca însăși existența: „ca un bolid/ prin spații goale/ un gând perfid/ îmi dă târcoale// plutind prin vid/ în rotocoale/ eu îl desfid/ că-mi dă târcoale// să-mi pună-n blid/ să umple oale/ un gând timid/ îmi dă târcoale// stângaci, livid/ cu vorbă moale/ dar nu-i deschid/ să-mi dea târcoale/ de nopți avid/ să-l scriu pe coli/ un gând stupid/ îmi dă târcoale” (Un gând). Starea de alienare, de
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
cultura populară a râsului, de-canonizarea genurilor înalte, concomitent cu canonizarea celor umile, proces urmat de o recanonizare a genurilor de-canonizate anterior etc., analizele formează un corpus fascinant: în Legendele lui Gustavo Adolfo Bécquer se identifică fantasticul romantic, care umple locul lăsat de transcendența izgonită; în proza lui Márquez, vechile mitologii mexicane nahuatl potențează elementele „angoasei fantastice”; după cum o lectură în cheie gnostică a unui roman de Seferis duce la uimitoare concluzii sau o analiză comparată a prozelor lui Carlos
Hermeneutică postmodernă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4616_a_5941]
-
ani. Să schimb pe ici pe colo câte ceva și să vin repede înapoi. E un joc interesant să te gândești mereu ce-ai fi făcut atunci dacă aveai curajul și experiența de acum. Uneori însă poate fi periculos. Te poate umple de frustrări. Așa că mai bine să trăim prezentul și să sperăm că viitorul va fi bun pentru noi și cei dragi. Fericirea are gust de... Echilibru între împlinirile din viața personală și cea profesională. Vreau neapărat să spun că atmosfera
Radu Tudor, destăinuiri într-o zi specială: Am câteva datorii... by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/46216_a_47541]
-
său fiind contondent în expresie și caustic în tentă psihică. Un înveninat al cărui ștaif spiritual se revarsă într-un pitoresc argou oltenesc. Iată cum sună, în varianta lui Pandrea, o meditație asupra sensului vieții: „Materialistul vulgar spune: să-ți umpli și să-ți deșerți zilnic mațul gros, să-ți storci lichidul seminal regulat și cît te țin curelele. Idealistul vaporos proclamă: să alergi după năluci cu denominațiuni glorioase. Religiosul zice: am venit să împlinesc voia lui Dumnezeu. Mandarinul suspină: sensul
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
ca în monografia exaltată a lui Iulian Băicuș, Max Blecher - un arlechin pe marginea neantului -, simpatia față de scriitorul interbelic a rămas, din păcate, strict declarativă. Astfel încât volumul lui Doris Mironescu, Viața lui M. Blecher. Împotriva biografiei , vine la țanc. El umple un gol atât în istoria receptării prozatorului, cât și în istoria genului biografic în sine. Cine - și de pe ce poziții - se mai încumetă să scrie o biografie după ce moartea autorului a fost proclamată zgomotos de atâtea ori? Tânărul universitar ieșean
Resurecția biografiei by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4627_a_5952]
-
carte n- ar trebui să fie publicată: Cuvântul curcubeu nu apare în ea pe nicăieri, Și cu atât mai puțin cuvântul durere, Cuvântul torcuato 2. În schimb mese și scaune da, apar cu grămada, Sicrie! unelte de birou! Ceea ce mă umple de orgoliu Fiindcă, așa cum văd eu lucrurile, cerul cade bucăți întruna. Muritorii care or fi citit acel Tractatus al lui Wittgenstein Se pot considera norocoși Pentru că este o operă greu de găsit: Dar sunt ani buni de când Cercul de la Viena
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
din plictiseală - dintr-o lovitură m-am trezit că-s două. Iată-mă aici printre altele, perfect aliniate pe-o lespede funerară. M-a cules de pe jos unu’ care a uitat să-și aducă piatra cu el. Dar cine-și umple buzunarele cu pietre când pleacă la drum? Ei vin de departe, vizitatorii. (Piatra) „Dă-i ’nainte, dă-i ’nainte, nu teopri! Dă-i ’nainte, fă din noapte zi. Niciodată, niciodată nu te-opri!” (Grădinarul) „Moare lent, puțin câte puțin, știți
Kadiș by Dana Ranga () [Corola-journal/Journalistic/4657_a_5982]