8,137 matches
-
mestecă vreun pix. Acuma ținea între buze un creion. De la Aneriu am cerut câțiva oameni care să păzească școala în noaptea asta. E guraliv băiatul ăsta. Infantil cât încape, încăpățânat ca un porc, ceea ce și este, și foarte vulgar. Îl urăsc! Cu toate astea, pot să-l suport. Ar fi fost incredibil de egoist din partea sa să nu aprobe ceea ce i-am cerut. Cu George nu am vorbit. Cu toate astea, era foarte bucuros. Se amăgea că are un rol important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
abia acum m-aș fi născut și aș fi știut că sfârșitul e chiar lângă mine. Am mers pe scurtătură. Mâncarea, o cană cu ceai verde și câteva tartine cu praf de ton, a fost un deliciu. De obicei, eu urăsc praful de ton. Are un gust teribil. Până și somnul mi-a fost lung și odihnitor. L-am visat pe bătrânul din peșteră plimbându-se încolo și încoace pe istmul ce despărțea abisul. Era neliniștit. Ăsta e calmul, băiete. Acuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
e decât un pas. Trebuie acționat! Dar cum? Și dacă dau semnalul și încep singur răzvrătirea, ceilalți mă vor urma? De unde să știu? Cum pot fi sigur că nu voi fi singurul care se va opune? Știu că și ceilalți urăsc regimul prezent și vor să se răscoale, dar sunt mulți cei care dau din gură și, când vine vorba de a acționa, fug mișelește. Foarte mulți. Dar că mă urmează sau nu, că pornesc răscoala în liceu sau nu, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
descrie? Poți explica cum e să vezi membre ici și colo și sânge aruncat peste tot de parcă ar fi fost semințe? Poți descrie cum e să vezi un om dându-și ultima suflare? Chiar dacă ți-a fost dușman și îl urai? Cum poți? Îți e imposibil. Și te mai uiți și la cel care-ți cere să-i descrii ce-ai văzut... și îți vine să-i zici: "Ce dracu'? Crezi c-a fost un nenorocit de răsărit ca să fie frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nu? făcu el amuzat. Eram atât de confuz și de pierdut. Faptul că am ucis un om m-a afectat mai rapid și mai profund decât mă așteptam. Era un trădător! Fusese un om de nimic. Se purtase toată viața urât cu mine și acum vroia să mă vândă nu numai pe mine, dar și pe ceilalți colegi ai mei care au răspuns chemării la revoluție. Aproape o mie de suflete! Chiar nu era altă cale decât moartea? De ce? De ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
exterioară, încât ne-am dat prea târziu seama că nu avem ce face dacă nouă încep să ne placă anumiți tipi. N-aveam cum să păstrăm aparențele și să ne creștem și noi relațiile. A trebuit să ajungem să ne urâm pe noi înșine pentru că a trebuit să ne protejăm. Au existat momente când una a vrut să renunțe, pentru că nu mai putea, dar ne-am agățat una la alta, ne-am ținut aproape și am cultivat în continuare minciuna, indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ar fi să reflecteze la greșelile pe care le-a făcut și să se gândească mereu că el a fost cel care a ușurat decizia omenirii de a renunța la Uniuni și de a se întoarce la ceea ce el a urât cel mai mult. L-am condamnat să rămână izolat pe o insulă din Pacific de pe care se vede Palatul. Asta ar trebui să-i amintească în fiecare clipă poziția în care se află. Răzbunarea Marei Allston s-a terminat aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
doctor ca Maigret. Se dezbrăcaseră În aceeași Încăpere vopsită cu ripolin, se Întinseseră pe aceeași masă acoperită cu un cearceaf. — Ce m-ați Întrebat? Dacă o cunoșteați pe Hélène Lange. — Nu mi-ar folosi la nimic dacă aș nega. — O urați? Dacă ar fi putut, Maigret i-ar fi făcut semn colegului lui că apuca pe un drum greșit. Într-adevăr, bărbatul se uita la Lecoeur cu o uimire sinceră și, o clipă, acel personaj de șaizeci de ani se dovedi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
că apuca pe un drum greșit. Într-adevăr, bărbatul se uita la Lecoeur cu o uimire sinceră și, o clipă, acel personaj de șaizeci de ani se dovedi de o candoare aproape copilărească. — De ce? murmură el. De ce-aș fi urât-o? Întoarse capul spre Maigret, vrând parcă să-l ia drept martor. — Ați iubit-o? Atunci se petrecu o transformare neașteptată. Se Încruntă, Încercând să Înțeleagă. Ultimele două Întrebări Îl surprinseseră, ca și cum totul era reconsiderat. — Nu Înțeleg prea bine..., bâigui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
un stat uriaș ca acesta, nu se poate schimba regimul republican cu unul monarhic fără vărsare de sânge! A trecut în mod vizibil la atac, observă principele. Din prudență, refuză să accepte provocarea, deși termenul monarhic l-a deranjat. E urât din partea ei să-l acuze că se comportă ca un rege. Tocmai pe el, care își dorește din tot sufletul ca republica, deși transformată, să trăiască mai departe atât cât este cu pu tință! Nu se consideră pe sine decât
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
boniei! Durerea sufletească și frica sunt uneori mai de efect decât acțiunile binefăcătoare. O vede chinuindu-se să vorbească convingător. Încearcă acum să apeleze la rațiunea lui, după ce-a dat greș cu simțurile. Cine e dușmanul pe care-l urăște atâta? — Un om izolat pe o moșie... nu, își ia repede vorba înapoi, într-un oraș oarecare... sau, și mai bine, pe o insulă pustie, unde n-are la dispoziție nici mulțimea servitorilor, nici bani... Fața îi înflorește într-un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rele: În ochii lor, nu valorezi nici cât o ceapă degerată... Despre cine e vorba? întreabă principele cu asprime în glas. — E un om familiarizat cu mistere pline de cruzime... Înalță brațele în sus: — Pe care Cei din Ceruri le urăsc... — Cine? Împărăteasa se eschivează din nou: — Un om care practică rituri funerare și se închină unor altare sinistre, pentru a dovedi că Pluto și umbrele de dedesubt există cu adevărat... Principele o ascultă în tăcere. Se îndreaptă apoi, târându-și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
grădină. Oftează adânc. Intrigantul are dreptate. Societatea îi cere lui, ca împărat, întâi de toate protecție militară și victorii răsunătoare asupra dușmanilor. Dar când zăngănitul armelor se stinge și ajunge în plan secund, i se pretinde să devină judecător suprem. Urăște acest rol, căci orice verdict favorabil uneia dintre părți în seamnă inevitabil respingere sau penalități pentru cealaltă. Adică noi nemul țumiți și dușmani. N-are însă încotro. În mintea maselor, nimic nu se potrivește mai bine cu maiestatea unui conducător
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Trec acum printre grupuri, grupuri de lecticari. Tăifăsuiesc între ei, după ce și-au adus stăpânii pe umeri sau pe brațe. Cei care nu-și permit sclavi care să-i poarte îi închiriază. Mai ales femeile, fie nobile, fie din popor, urăsc să înoate pe străzi prin glod. Strigă din nou după fată, care a rămas de data aceasta puțin în urmă. Îi cam fug ochii după bărbați, constată. Dar nu se supără. Este tânără, și apoi are la ce să se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
citit teama în ochi, oricât încearcă să și-o ascundă. De asta o și umilește cu atâta josnicie, ca să-i fie rușine să se plângă și nu care cumva să ajungă vreun zvon la urechile lui Tiberius. Știe că îl urăște necruțător. Da, Tiberius îl urăște pe Gallus. I-a arătat-o în public. Respirația i se accelerează. Să însemne că încă mai ține la ea? Iuno! mișcă în tăcere din buze. Nici nu știe ce s-o roage. Ba da
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încearcă să și-o ascundă. De asta o și umilește cu atâta josnicie, ca să-i fie rușine să se plângă și nu care cumva să ajungă vreun zvon la urechile lui Tiberius. Știe că îl urăște necruțător. Da, Tiberius îl urăște pe Gallus. I-a arătat-o în public. Respirația i se accelerează. Să însemne că încă mai ține la ea? Iuno! mișcă în tăcere din buze. Nici nu știe ce s-o roage. Ba da, să-i dea putere să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
amândouă eforturi disperate să rămână serioase. Calpurnius Piso este atât de uimit de remarca neașteptată a bătrânului, încât nu-și mai găsește replica. Nimeni nu l-a mai au zit vreodată lăudând pe cineva. Trăiește în sărăcie și proastă reputație, urându-i pe toți și urât de toți. Să fi început să se înmoaie la bătrânețe? Numai Vipsania nu e șocată. Dintotdeauna i-a apreciat sarcasmul. Îi mulțumește pentru cuvintele frumoase cu lacrimi în ochi. Se uită apoi după Herius. Și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care o scutură pe mama sa, Tiberius Nero își dă seama că săgeata otrăvită și-a atins ținta. Ea nu a fost în stare să-i dăruiască un prunc lui Augustus. Agrippina se pune pe bocit: — Și pe mine mă urăști pentru că sunt născută din cerescul lui sânge... Cei prezenți se foiesc neliniștiți. Nici unul nu are curajul să se uite la cele două femei. Toți stau cu privirile pironite în jos. Nu și Livia. Vorbele Agrippinei smulg din inima ei ascunsă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pentru că sunt expertă în folosirea cuvintelor, dacă spun asta. Iubesc limba engleză, ador să mă joc cu cuvintele, să privesc cum se îmbină frazele ca piesele unui puzzle. Însă din nefericire, talentul meu este se risipește aici, la Kilburn Herald. Urăsc slujba asta. Când întâlnesc lume nouă care mă întreabă cu ce mă ocup, țin capul sus și spun că sunt jurnalistă, după care încerc să schimb subiectul, pentru că în mod inevitabil, următoarea întrebare este „unde lucrezi?“. Las capul în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dar asta nu împiedică o fată să vizese, nu-i așa? Azi însă, în ziua cursului, ziua în care va învăța cum să exploreze World Wide Web, are loc o deviere de la această rutină - lucru pe care Jemima Jones îl urăște. Nici un sandviș cu șuncă în dimineața asta, pentru că acel curs se ține în West End, la mulți kilometri depărtare de chioșcul ei obișnuit. Dar cel puțin nu va trebui să meargă de una singură acolo, pentru că Geraldine o va lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cartonate. Nu, îmi spun eu, asta chiar ar fi o extravaganță, iar azi este ziua coperților din hârtie, deci mă duc la altă masă. Coperți, atâtea coperți, atâtea poze diferite, încântătoare; deși, metaforic vorbind, acesta e lucrul pe care-l urăsc cel mai tare, când vine vorba de literatură: întotdeauna judec cărțile după coperți. Mai întâi, coperta îmi atrage privirile, după care citesc ce scrie pe spatele cărții, și abia în cele din urmă prima pagină. Aleg o carte, un nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fericită, atât de optimistă, și acum am prins rădăcini în locul ăsta, încercând din greu să-mi suprim un val crescând de greață. Acolo e Ben. Ben, dragostea vieții mele, cu o femeie; iar ea e frumoasă și slabă și o urăsc pe ea și-l iubesc pe el. Îl iubesc, îl iubesc, îl iubesc. Nu mă mai pot mișca, dar trebuie s-o fac, pentru că nu vreau ca el să mă vadă. În timp ce mă întorc și o iau din loc, norul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
imediat ce o văd, și mai știe că oamenii fac același lucru și cu Ben. Femeile singure de vârstă potrivită fac unul din două lucruri atunci când îl văd pe Ben. Ori îl doresc brusc, ori aleg a doua variantă și îl urăsc dacă bănuiesc că Ben este genul de bărbat pe care nici nu pot spera să-l aibă, îl urăsc pentru că este arogant, orgolios și-și dă importanță. Dar noi știm că nu-i adevărat, pentru am ajuns să-l știm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fac unul din două lucruri atunci când îl văd pe Ben. Ori îl doresc brusc, ori aleg a doua variantă și îl urăsc dacă bănuiesc că Ben este genul de bărbat pe care nici nu pot spera să-l aibă, îl urăsc pentru că este arogant, orgolios și-și dă importanță. Dar noi știm că nu-i adevărat, pentru am ajuns să-l știm un pic pe Ben; iar Jemima știe și ea că nu-i adevărat, pentru că a privit dincolo de gropițele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
prin da sau nu, incredibil de intimidată acest ziarist înalt, arătos și bun de gură. De fapt, nu ar fi contat nici dacă Ben ar fi fost scund, gras sau cu chelie, ea tot ar fi fost intimidată, și-i urăște pe toți ziariștii. Dar până la urmă, farmecul lui a învins, și Ben a reușit să plece de acolo cu o poveste. Ar fi putut să se întoarcă la birou, dar din fericire a ales să transmită totul prin telefon pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]