3,795 matches
-
începu, înecându-se de fum: Au dat caii în bostănărie... Toată noaptea i-am alungat... Dar năboiau din toate părțile... Sunt turbați de sete, săracii... Au mușcat mulțime de pepeni, cu dinții lor mari... Prăpăd au făcut, nu alta! Pepenii vătămați cu dinții, ori pe cei zdrobiți de copite, i-am scos grămadă, la marginea bostănăriei. Se văd și de aici, după miezul lor roșu, concentrat într-o movilă mare... Ușurat de faptul că-și făcuse datoria, raportând despre cele petrecute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mie, așa, încălțat fiind, mi-a răzbătut prin talpa de cauciuc un cui dintr-o bârnă, pe care mă sprijinisem din întâmplare, spărgându-mi tare piciorul N-am avut cum să aflu în ce stare era cuiul care m-a vătămat: ori că era ruginit, ori că era mai nou și mai curat, dar am avut grijă să las sângele să curgă, preventiv, mai îndelungată vreme, astfel ca să nu mi se infecteze rana Într-un târziu, careva dintre căutători a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de la etajul șapte... Așa, fără vreun motiv evident. A înnebunit-o și pe ea cataclismul de la Cernobâl, ca și pe pisicile astea, care umblă după motani din noiembrie, cu luni de zile înainte de sezonul tradițional al acuplărilor din februarie-martie! Cernobâlul vatămă vietățile nu numai la unele părți ale organismului, cum ar fi aparatul digestiv. Le atinge și la sistemul nervos. Mai ales la creier, locul cel mai sensibil la radioactivitatea remanentă. Medicii ipocriți se fac că nu știu de unde apar asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cum i-a iertat dumnealui pe toți cei care îl băgaseră la închisoare. Îi furaseră ani și ani din viață doar pentru că voia să se facă dreptate. Îl puseseră să muncească într-o carieră de piatră, iar ochii lui fuseseră vătămați pentru totdeauna de praful de piatră. În cele din urmă, însă, când a ieșit din închisoare în ziua aceea emoționantă, luminoasă, n-a pomenit nimic de răzbunare sau pedepsirea celor vinovați. A spus că sunt lucruri mult mai importante de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cu tunul, nu ai cum să fii viteaz. Nu a fost luptă, a fost un masacru. Am avut convingerea că dacă nu voi ucide nici un om, voi scăpa cu viață. Mi-am pierdut un braț, semn că, fără voie, am vătămat totuși pe cineva. Am fost proclamat Erou pentru că din cei patruzeci de bărbați din Stațiune participanți la război, doar eu m-am întors. M-au sărbătorit zile-n șir. Tot șampanie mi-au turnat și-atunci: pentru asta, mereu, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
privește, un bivol cu cocoașă care zboară cu tata-n spinare! Ce-o fi asta? SMARANDA (iese din casă, se uită în sus): Iaca, numai pozna asta n-o mai văzusem! Intră iute-n casă, dragu' mamei, să nu te vateme cumva... Și stăpânește-i înăuntru și pe ceilalți. VASILICĂ: Alei, iaca vine-ncoace! (fuge în casă. Efect descendent) DĂNILĂ (din culise): Nu vă temeți, dragii tatei! Nu te speria, Smarandă, că eu îs! Intră urmat de Codârlic, acesta pune sacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Ta, iertare. A sosit sol de la slăvitul împărat, care a și intrat pe poarta cetății. Vine cu grabă și cu supărare: calul lui Brăduț-Voievod s-a speriat de-o dihanie și, sărind fără veste, voievodul a căzut și și-a vătămat un braț. S-au oprit, în drum, la baba Lina, să-i tragă brațul și să i-l pună în lopățele. Porunca spune să-i pregătim așternut și pahar întăritor. LIOARA: Iaca și necazul! Aleargă, fată, și adu cele trebuitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ea dintr-o parte. Iar se întoarce) ILINCA: Da' ce te uiți așa la mine? N-ai mai văzut femeie venind cu pânza de la albit? SISOE: Mai știu eu ce-am văzut și ce nu? Iară ochii, să știi, nu vatămă. Și nici păcat nu este să-ți bucuri privirea cu o minune a Domnului Dumnezeu, care nici nu mai e alta la fel pe pământ! ILINCA: Îi fi hălăduind pe pustii locuri, pe unde doar fiarele și jivinele îți pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
suitoare, să te înveșmântezi în mătasea grea a consoanelor, să-ți îndrepți spinarea pentru înălțimea unui singur cuvânt în care să încapi, cu toate impuritățile tale, cum încape pruncul în primul lui țipăt, și acel cuvânt să fie floare abia vătămată de iubire. zile de februarie zile de februarie, rindeluite egal de ninsoare și viscol, unde vă depozitați rășinile transparente? lumina vă crește tot cu un lujer, la capăt va suna suav, a prezicere, ca un ghiocel. zile de februarie, mirosind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
vulnerabil, infantil și sentimental. Acuplarea aceea de pomină, când o râcâise pe Carol până ajunsese la orgasm, îl speriase teribil. Beat fiind, gemetele și țipetele ei îl șocaseră, făcându-l să creadă că acele trei mișcări o răniseră, că îi vătămaseră interiorul moale. Senzația aceasta se acutizase și se asociase impresiei că micul său penis e un instrument contondent, de pedeapsă sau de corecție. Dan dăduse înapoi, și această repulsie era secretul din spatele circumstanțelor reale. Vezi tu, relația lui cu Carol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să cred. Eram un pictor al imaginației. În mintea mea am pictat cu multă măiestrie și efort aș putea spune, tabloul ,, Dorințele mele” și apoi, l-am descris cu ușurință pe o foaie. Mă uitam la foaia albă cum era vătămată de propoziții, înțepată cu pixul la scrierea expresiilor. Mă uitam încă uimită la ea și-mi dădeam seama ca acea foaie este o mină. Dar nu o mina obișnuită. O mina în care nestematele erau cuvintele și propozițiile mele, iar
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cer. Singure, furnicile vibrează calm aerul în surdină, concretizând tăcerea. Ceva mă gâdilă în palmă. O deschid și privesc la furnicoiul uriaș, cavalerul vătaf, ce continuă să se joace în palma mea cu nepăsare, fără teama că l-aș putea vătăma. Apoi face o săritură și-și reia poziția de supraveghetor al convoiului furnicar. Tăcerea devine din ce în ce mai acută și îmi înfundă urechile, simt totuși o vibrație puternică în tot capul, ce e, în fapt, telefonul care sună. Îi vorbesc pe tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
bazată pe concurența reală, fiecare va putea să-și aleagă singur drumul pe care-l va urma în viață și tipul de activitate care-i convine. Nu vor mai exista nici un fel de constrîngeri venite din partea autorităților statului menite să vatăme libertatea de gîndire, de mișcare și de exprimare a indivizilor. Piața muncii va deveni în sfîrșit liberă, și în funcție de cererea și oferta care vor exista, muncitorii vor putea opta pentru mai bine ori de cîte ori li se va ivi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
formule cu privire la practică sau desfătare sunt Întotdeauna cu doua tăișuri, deoarece Întrebarea se pune nu atât dacă ele ar putea să Îmbogățească experiența normală a acelui lucru abstract, bărbatul sau femeia de rând, cât convingerea că ele trebuie cumva să vatăme cealaltă componentă esențială a procesului, contribuția artistului În această privință - experimentatorul individual, „omul verde“ ascuns printre frunzele ființei sale unice și o-singură-dată-trăitoare. A spune oamenilor de ce, cum și când ar trebui să simtă cutare sau cutare lucru - fie că ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
înainte de prăpăd. Nu, în aceste ținuturi nu-l mai atrăgea pe Auta nimic. Ar mai fi vrut poate doar să mai calce o dată pe nisipurile copilăriei lui, însă arșița cumplită de-acolo, de care chiar el se dezvățase, ar fi vătămat sănătatea celorlalți. Zborul din urmă se făcu deasupra Mării Atlantice, cu câteva ocoluri împrejurul Muntelui Vulturilor unde fusese odată Piscul Sfânt, și apoi luntrea se îndreptă spre răsărit. Și astfel se sfârși cel din urmă drum pământean. După o zi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
valul cald al dorinței sexuale. Bărbatul se repezise către ea și o apucase de una din lateralele chiloțeilor, reușind în felul ăsta să-i și rupă. Asta a făcut-o să-și amintească faptul că odată cu chiloțeii și ea fusese vătămată. Ducând o mână între fese, femeia s-a crispat ușor atunci când degetele au atins o linie dureroasă, care cobora către coccis. Arsură de diamant, cum se numea în termeni medicali. Oricum, după părerea lui Alison, desuurile gândite ca să instige cuplurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
locul de muncă? V-au răpit din averile voastre sau v-au despărțit familia? Sau v-a părăsit Dumnezeu și nu mai simțiți mila și ajutorul Lui? - Nu, nimic din acestea, părinte, slavă Domnului! Ei ne defăimează numele și ne vatămă onoarea în fața oamenilor. Ne clevetesc și răspândesc mereu neadevăruri despre faptele și caracterul nostru, despre familia noastră. Mă doare și sufăr mult din această cauză. Am încercat să îmi apăr onoarea și numele de ei, să le dovedesc că nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se întâmplă are un scop știut de Dumnezeu. Primește-le pe toate și smerește-te căci, inima înfrântă și smerită, Dumnezeu nu o va urgisi. Dacă sufletul tău este sănătos și curat înaintea lui Dumnezeu, cu nimic nu-l pot vătăma minciunile omenești, nici cele drăcești. Omul rămâne ceea ce este, nu ceea ce spun oamenii despre el. Prin ceea ce spune despre alții, omul dă mărturie despre sine însuși. Nu te mâhni și nu te consuma apărându-ți cinstea de cei fără de cinste
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nebuni. 155 Cine tace în mijlocul strigărilor, acela mai înțelept. 156 Și tăcerea un răspuns la vreme cuviincioasă. 157 Tăcerea-i graiul cel mai dulce, între cei ce se iubesc când rămân amuțiți. 158 Trei prea mult și trei prea puțin vatămă pe om: prea mult să vorbească prea puțin să știe, prea mult să cheltuiască și puțin să aibă, prea mult preț să ceară și puțin să facă. VĂDUVĂ 159 Vai de văduva aceea ce fără bărbat se chinuiește-n pat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și o cădere nervoasă. În timp ce începea să se însănătoșească, a decis că singura cale pentru a-și recăpăta sănătatea era să se întoarcă în trecut și să își ceară umil iertare de la toți cei pe care îi nedreptățise sau îi vătămase vreodată. Dorea să se curețe de vinovăția care cocea pe dinăuntrul lui, să își ușureze conștiința și să o ia de la început. Drumul acesta l-a dus, bineînțeles, către sătucul de munte austriac. Toți foștii lui elevi erau acum oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
sunt față de tine? 6. Dacă păcătuiești, ce rău îi faci Lui? Și cînd păcatele ți se înmulțesc, ce-i faci Lui? 7. Dacă ești drept, ce-I dai Lui? Ce primește El din mîna ta? 8. Răutatea ta nu poate vătăma decît semenului tău, dreptatea ta nu folosește decît fiului omului. 9. Oamenii strigă împotriva mulțimii apăsătorilor, se plîng de silnicia multora; 10. dar nici unul nu zice: Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu, care ne insuflă cîntări de veselie noaptea, 11. care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
și‑i face cinste cu o prăjitură Sacher cu multă frișcă și un pahar de vin. Mai târziu o cafeluță. Fata chicotește zgomotos. Ei, frumoasă domnișoară, ce‑ar fi dacă noi doi?... (mai bine‑n doi decât singur!), chiar dacă sunt vătămat, încă mai sunt bărbat, fie și‑ntr‑un picior. Hi‑hi‑hi și ha‑ha‑ha. Fata vine la masa lui tati, care mai plătește două porții de lichior, sărut drăgăstos, lichior de ouă cu zmeură și frișcă. Sunt scumpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
contează ce faci, ci cum faci. Rainer spune că o crimă, un jaf nu sunt o nebunie, ci consecința logică, atunci când duci o existență fără o bază materială sigură. Hans spune că‑i o nebunie, nu‑i permis să‑ți vatămi semenii intenționat. Sophie răspunde că, dacă a înțeles ea bine, e permis s‑o faci doar de dragul de‑a comite un act de violență. Mă rog, banii sunt, desigur, o chestiune secundară. O crimă nu‑i nimic altceva decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dirijează totul cu sensibilitate. Crezi cumva că mie chiar nu mi‑e silă de nimic? Dar am citit la Bataille ce se poate face cu pula unui asemenea om, insistă sora încăpățânată și începe deja să scormonească. Măcar să i‑o vătămăm într‑atât încât să n‑o mai poată folosi o vreme. Iar soția o să aibă și ea de suferit din cauza faptei unor necunoscuți. Avem banii, acum hai să ne cărăm și să nu ne expunem vreunui pericol, riscând necugetat. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
copii devenim atît de morți, Încît nu mai are nici un rost să Încercăm să avem sentimente sau orice altceva, gripă, de pildă. Pe de altă parte, groaza absolută și pînă-n ultima clipă a lui Eugen Ionescu În fața morții zgîlțîie și vatămă rău speranța În veșnicie chiar și a geniilor. Se pune Întrebarea ce este veșnicia, dacă nu se pune Întrebarea ce sînt geniile. Fără noi. Pe spinarea cărora stau ei și sug sîngele poporului creator din liga a doua. Nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]