3,837 matches
-
de ordin psiho logic, moral, socialeconomic și erotic. Compoziția acestui „romanoglindă“ (N. Mano lescu) urmează legile arhitectonicii clasice, bazate pe principiul simetriei, al circularității și pe cronologia seriei de evenimente. În chip simptomatic, primul capitol se numește Începutul (titlul inițial: Veselie), iar ultimul, Sfârșitul, sugerând ideea de incipit și final, dar și imaginea „unui corp sferoid“ (L. Rebreanu, Jurnal). Între cele două capitole, sunt urmărite destinele tragice ale eroilor, din perspectiva obiectivă a unui narator omni scient, dublată de perspectiva subiectivă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Natrum sulfuricum, Kalium carbonicum, Ammonium carbonicum, Magnesium carbonicum, Carbo vegetabilis,etc. Sanguin, denumiri sinonime - respirator (Sigaud, Chaillou, Mac Auliffe), toracic (Husson, Halle, Thomas). Caractere generale Hiperfuncțiune sanguină, dependență de dominanța respirației (Duprat). Tipul amatorului de mâncare bună, de plăceri și veselie, cu ușurință în toate (Duz). Caractere morfofiziologice (temperament și constituție) Constituția sanguină este caracterizată îndeosebi prin: a. Hipertrofia etajului mijlociu al feței, adică a etajului nazal sau respirator: nas lung sau lat. b. Hipertrofia toracelui: toracele este lung și lat
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
de primire a mesajului supraconștient de reconciliere, în locul mesajului subconștient, adică a obsesiei plîngerii și a revanșei. Transformarea aceasta sublimantă caracteristică bunătății, în lipsa bucuriei perfecte, convertește crisparea resentimentelor într-o stare mai mult sau mai puțin constantă de echilibru, de veselie. În timp ce bucuria este cauza-efect a armoniei interioare a individului, bunătatea este singura cauză-efect a relațiilor armonioase dintre oameni. Așa cum bucuria indică gradul de eliberare față de propria noastră motivație falsă, bunătatea rezultă și ea din gradul de eliberare în raport cu angoasa resimțită
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Popească li se părea multora și apucătura lui Ion Creangă de a vorbi-n pilde și de a-și da părerea cu oarecare încongiur și răzămându-se pe autoritatea altora. În toate împrejurările, și la câștig și la pagubă, și la veselie și la întristare, el scăpa cu o poveste, cu o anecdotă, ori cu un proverb. El nu cita din Sfânta Scriptură, ci se răzăma pe nesecatele comori de nțelepciune ale poporului”. (48, p. 128 ) Cum am putea să nu credem
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
omului; r. 24 25 : „Condacul umple sacul, și troparul hambarul, măi băiete!” ideea potrivit căreia îndeletnicirile preoților aduc mari câștiguri acestora; p. 206, r. 1 2 : „Când ne-a fi mai rău, tot așa să ne fie!” în momente de veselie și bucurie se dorește prelungirea și înmulțirea clipelor acestora, cel puțin la intensitatea trăită în acel moment; p. 207, r. 30 31 : „În care cămeșă s-a mâniet, într-aceea s-a dezmânie”oamenii din popor sustin concilierea rapidă, scurtarea
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
calităților oamenilor simpli, plini de bunătate și omenie, aceasta fiind o caracteristică generală a acestei categorii sociale; r. 9 10 : „spunea omului verde în ochi” sinceritatea este o dovadă de curaj și de maturitate; r. 24 27 : „ca să le ticneasă veselia, împărțeau bucățica de pâne cu orfanii, cu văduvele și cu alți nevoieși, cum apucase din părinți” pentru a te bucura de momentele bune, trebuie să ai și conștiința împăcată că bucuria ta nu înseamnă supărarea altora; atitudine luată ca un
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
stârnește dorințele, ispitește chiar bărbații cu familie; 98 p. 175, r. 12 13 : „Bată-l focu de urât! Urâtu-i posomorât.” lipsa calităților fizice atrage cu sine și o stare de spirit anostă, posomorâtă, spre deosebire de frumusețe, care merge în tandem cu veselia, cu jovialitatea. ROSTIRI, ZICĂTORI, CUVINTE p. 176, r. 17 : „Gura lui era clopot.” unele persoane, prin locvacitatea lor luată drept viciu, sunt cele ce dau de știre tuturor despre orice eveniment, transformându-se în mijloace de transmitere a informațiilor; p.
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
zbuciume?” -dojenirea unei atitudini evazive, generatoare de suferință; prietenul încurajează idila, transformându-se în conciliator și mediator pentru ambii parteneri ai cuplului; r. 11 : „de-abia a treia zi ne-am zburătăcit, ca vrăbiile, fiecare pe la vatra lui” distracția și veselia între oameni dragi se realizează fără limite cronologice, ca în povești, durând trei zile și trei nopți. 14 Către NICOLAE GANE p. 195, r. 17 19 : „numai caracuda, urgisită de soartă, aleargă și ea după nevoile ei, mai ca tăunul
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
pref. Gica Iuteș, București, 1987; ed. București, 1994; Genoveva de Brabant, cu desene de Pascal, București, 1945; ed. Sibiu, 1993; Cartea bucuriei, București, 1945; Fel de fel de viețuitoare, București, 1945; Jar Voievod și Fulg Albastru, București, 1945; Joc și veselie, București, 1945; Maimuțica, cu desene de Pascal, București, 1945; Privește și citește, București, 1945; Haplea. Pățanii și năzdrăvănii, București, 1970; Haplea. Alte pățanii și năzdrăvănii, cu desene de Marin Iorda, București, 1971; Povești din tolba lui Moș Nae, Iași, 1993
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
atmosferă de bucurie și optimism. a) Alături de acești termeni, mai sunt alte două denumiri de sărbători agricole care nu mai erau celebrate în epoca istorică. În Jud 9,27 este citată o sărbătoare cu numele de hillûlîm, adică, „cântări de veselie” (cf. Lev 19,24), corelată de cultul lui Yhwh, ce constituia epilogul sărbătorii culegerii strugurilor, în momentul în care mustul deja fermentat își făcea simțit efectul de destindere. În Jud 21,19-23 mai apare o sărbătoare fără nume chemată „sărbătoarea
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
dedicat Cărții Esterei. d) Est 9,17 ș.u. ne informează că era celebrată cu mare bucurie și că era însoțită de banchete și daruri; în tradiția sinagogală, în timpul celebrării se citea Cartea Esterei. În general, sărbătoarea era caracterizată de veselie și zgomot în memoria primei persecuții, nereușite, antisemite din istorie. Această însușire, la care se adaugă o scăzută conotație teologică și sentimente naționaliste la tot pasul, a făcut în așa fel încât sărbătoarea s-a secularizat din ce în ce mai mult; astăzi, cu excepția
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Așa vorbește Elohim despre proorocii care rătăcesc poporul, care dacă au de mușcat ceva cu dinții vestesc pacea, iar dacă nu li se pune nimic în gură, vestesc războiul sfînt.” Un secol mai tîrziu, în scrierile lui Ieremia constatăm că veselia proorocirii a ajuns un circ public unde fel de fel de lichele dau cu gura ca să poată trăi bine prin minciună și viclenie: ,,23,15 De aceea așa vorbește Domnul oștirilor despre prooroci: iată, îi voi hrăni cu pelin, și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
dat de socoteală numai biruri și popreală. Obiceiul tăierii împrejur, ivriții l-au luat din Egipt, dar acolo erau circumciși doar preoții și numai după o îndelungată pregătire, terminată cu un sever examen al cunoștințelor, pe cînd la iudei era veselie mare la tot pîrlitul, ba chiar îi ,,fericeau” și pe cei care disprețuiau asemenea apucături. Ajungînd sub oblăduire siriană și auzind riga de năravurile josnice ale ivriților de a ,,colecta” de la masculicii Neamurilor cît mai multe prepuțuri, le-a oprit
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ceea ce i-a grăbit pe unii comentatori să-l promoveze ca... futurolog. Vremea noastră, a celor care am fost strămutați într-un alt secol și mileniu a fost intuită genial în dimensiunea ei înfricoșătoare și paralizantă. Noi am început cu veselie și sfîrșim cu mîhnire" mărturisea Caragiale despre propria sa generație, profețind apoi cu adîncă amărăciune despre a noastră: Nebunie va fi odinioară starea normală a minții omenești. Planeta noastră va fi un vast balamuc. Biata omenire! După atîta prostie, frumos
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
de zid. Iar dumnezeiescul Vasile a început a cânta: «Ridicați porțile voastre, ridicați-vă porțile cele veșnice și va intra Împăratul slavei». Și, intrând Vasile în biserică, cu toată mulțimea dreptcredincioșilor, și, săvârșind dumnezeiasca slujbă, a slobozit pe popor cu veselie. Iar mulțimea fără de număr de arieni, văzând acea minune, s-a lepădat de credința lor cea rea și la cei dreptcredincioși s-au adăugat. Și, aflând și împăratul, de o judecată dreaptă ca aceasta a Sfântului Vasile, și de minunea
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
în avantajul sau dezavantajul unei persoane sau al unui grup. Precizarea „și să determine finalmente atitudini/ acțiuni” diferențiază propaganda de artă. Actul artistic nu mizează pe o atitudine/acțiune ulterioară a receptorului ; se urmărește crearea unei stări emoționale, meditative, de veselie sau tristețe, deosebită de starea cotidiană a spectatorului, cititorului, ascultătorului. Acesta plătește pentru stare, o „consumă” și din ea poate rămâne în ființa respectivului spectator un reziduu activ ani de zile. Sau nu. Arta se poate situa sub semnul secolelor
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de fericirea Colectivizării, aparatul descoperă figura unei bătrâne îmbrăcate aproape ca o mireasă, pe care se fixează într-un prim-plan deja neobișnuit - erau foarte rare momentele în care aparatul se apropia de personaje. Expresia bătrânei „mirese” contrastează intens cu veselia generală ; teama, resemnarea, nostalgia unei lumi apuse, presimțirea răului ce va să vină compun un aer de neuitat acelui chip care nu poate salva nimic. Mitrea Cocor (1952) sau Colonia sovietică În Mitrea Cocor, propaganda comunistă în cinema capătă accente
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
gratii, Lumina de iulie, La vârsta dra‑ gostei, Tudor, Partea ta de vină, Un surâs în plină vară, Dragoste lungă de‑o seară, Pisica de mare (1963) ; Străinul, Comoara din Vadul Vechi (1964); Gaudeamus igitur, Pădurea spânzuraților, Runda 6, Cartierul veseliei (1965) ; Duminică la ora 6, Șah la rege, Procesul alb, Vremea zăpezilor, Tunelul (1966) ; Diminețile unui băiat cuminte, Dacii, Un film cu o fată fermecătoare, Maiorul și moartea, Castelanii, Meandre, Amprenta, Subteranul (1967) ; Gioconda fără surâs, Columna (1968) ; Căldura (1969
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
comuniștilor în ilegalitate se îmbogățește cu Furtuna (1960), A fost prietenul meu (1961), Străzile au amintiri (1962), Vară romantică (1962), Lupeni ’29 (1962), Cerul n‑are gratii (1963), Străinul (1964), La patru pași de infinit (1964), Runda 6 (1965), Cartierul veseliei (1965), Duminică la ora 6 (1966), Procesul alb (1966), Cerul începe la etajul III (1967). Tudor (1963) inaugurează superproducțiile cu subiect din istoria româ nilor, pe care regimul Dej se ferise a le promova în deceniul 6. Urmează Pădurea spânzuraților
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
îl invită pe Duma la o nuntă în sat. Acolo domnește Mărieș, un președinte de CAP șmecher, care se dă bine pe lângă Stoian, îl lingușește din greu, umblă cu plocoane ca să-și împingă afacerile, fumează trabuc ! Duma rămâne întunecat în mijlocul veseliei generale. Stoian bea ceva și încearcă să fie un bun mesean. Din câteva replici între mireasă și Manu de la Cadre, înțelegem că nunta reală avusese loc cu trei zile înainte, acum era un remake, un „spectacol folcloric” cerut de tov.
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
1980) 192, 248 Buzduganul cu trei peceți (1977) 192, 197-198, 224, 226 C Calculatorul mărturisește (1982) 234, 247 Cale liberă (1987) 234, 244 Camera albă (1964) 162 Canarul și viscolul (1970) 111, 139, 193, 240 Capcana (1974) 191, 193 Cartierul veseliei (1965) 111, 115 Casa de la miezul nopții (1976) 196 Casa dintre câmpuri (1980) 192, 235, 255-256, 285 Casablanca (1942) 105-106 Castelanii (1967) 111-112 Castelul condamnaților (1969) 193 Căința (Monanieba) (1984) 254 Călăuza (Stalker) (1979) 265 Căldura (1969) 111 Cătușe roșii
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
vremii, atmosfera acestora reflectându-se adeseori în operele lor. Perioada cea mai frumoasă a vieții scriitorului italian este cea petrecută, de la vârsta de paisprezece ani până la douăzeci și opt, în regatul Napolelui, un fel de locus amoenus, îmbibat de o eleganță aristocratică, veselie, exuberanță, dar și un vădit interes pentru cultură. Orașul acesta a fost primul imbold, dar și prima sursă de inspirație pentru scriitorul italian. Aici a putut cunoaște operele anticilor latini, studiind în grandioasa bibliotecă a regelui Robert de Anjou. L-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
timp al căutării, însă sarcina nu este una ușoară, deoarece vizează esența feminității, deci a inefabilului. Diversitatea părerilor celor chestionați devine o mărturie a complexității ființei umane și a relativismului cunoașterii: femeile se pare că și-ar dori bogăția, rangul, veselia, veșmântul scump, iubitu-n așternut, măgulirea, libertatea de acțiune, dovada de încredere etc.416 Întoarcerea spre palat, după timpul afectat căutării, ar fi putut să se soluționeze cu un eșec, dacă tânărul nu ar fi întâlnit pe cale bătrâna hidoasă, dar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
celor din cinul monahal se îndreaptă spre femeile căsătorite, atentând, în acest caz, și la unitatea și sacralitatea instituției familiei, pe care acceptă să o mineze în vederea propriilor interese. Exemplele sunt numeroase și stârnesc de fiecare dată o undă de veselie. În povestirea a patra a zilei a treia, călugărul Don Felice (al cărui nume este sugestiv, anticipând „fericirea” pe care o va gusta alături de femeia dorită, profitând de naivitatea soțului ) nu are nimic din aspectul unui ascet: „frumos și tânăr
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
public porunci augustiniene precum interdicția de a sta prea mult în mijlocul mirenilor. Nimic din înfățișarea lui nu trădează abstinență, post, rugăciune, smerenie („Era acel călugăr om frumos/ și nu pierit la chip ca o stafie”555), ci, dimpotrivă, plăcerea, îndestularea, veselia („Era plinuț la trup, ca un clondir/ Ochi înfocați și jucăuși, măi-măi”556), are ceva din statura și comportamentul unui nobil, proprietar al unui domeniu, emancipat, ridiculizând preceptele și convingerile învechite: „și se ținea în pas cu vremea nouă/ Nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]