13,235 matches
-
Rămase atunci că acolo se vor mai întâlni, Seară de seară unde s-au văzut se vor iubi, De parcă trase el un stor interior al inimii, Prelingândui-se ca pe un tot al limpezimii. Abia aștepta prietenilor să le dea de veste, Ca în ‘noaptea ielelor’ tot a fost de poveste, Dar cum era prea mult înnoptat, el n-a visat, Toată noaptea somnul colegilor a vegheat.. I-a întâmpinat abia dimineață să le spună, Dar oripilat făcea doar spume pe la gură
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350049_a_351378]
-
Nu e o altă țară mai străină, decât a mea, când dușmanii ne spun povești. Răsai, iernatic vis, pe cerul suferinței, când dorul nostru se mărește- Ne este atât de dor de Eminescu, ce alte doruri să ne cheme făr-de veste?.. LILIA MANOLE Referință Bibliografică: NE ESTE DOR DE EMINESCU / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1470, Anul V, 09 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lilia Manole : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
NE ESTE DOR DE EMINESCU de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350105_a_351434]
-
un obraz catifelat și-mi place, privesc doi ochi superbi și simt bucurie, țin în mâna mea o altă mână și-i netezesc asperitățile și cad în genunchi. Mă trezesc și este cumplit! Cum să uit că moartea vine fără veste? Și totuși... "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mântuiește-mă pe mine păcătosul" Referință Bibliografică: Când cumplitul devine lait motiv / Lilioara Macovei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1483, Anul V, 22 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lilioara
CÂND CUMPLITUL DEVINE LAIT MOTIV de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350137_a_351466]
-
soartă (nu-ncepe nu sfârșește pe frunțile crăiești!) în miez de fruct al vinii a biruit o poartă: de vrei frății cu mirul - spre crucea ta să crești ...e-o Gòlgotă senină pe umerii cerești iar dinspre mântuire foșnesc alese vești CÂND MĂ ÎNTÂLNESC CU LIMBA ROMÂNĂ când mă întâlnesc cu limba română - e ca și cum m-aș întâlni cu Dumnezeu: plâng precum munții în furtună - sufletul meu luminează până departe - în adâncul - la rădăcina fântânilor mă întâlnesc cu însăși Sărbătoarea îndemnul
POEMELE SFÂNTULUI VALAH (1) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350152_a_351481]
-
cărți a lui Cărtărescu apare un păianjen care își țese plasa, și sunt convins că nu e un simbol întâmplător, deși recunosc că nu am citit cartea. Nu am citit decât „Orbitor”. Cam acesta era cadrul în care am primit vestea care a căzut asupra mea ca un trăsnet: unchiul meu suferise un infarct și era internat la un spital din Capitală. M-am speriat, apoi m-am mai liniștit aflând că i-au fost puse două stenturi și că se
ACELAŞI OM, ALT PĂIANJEN de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350198_a_351527]
-
spital din Capitală. M-am speriat, apoi m-am mai liniștit aflând că i-au fost puse două stenturi și că se află într-o stare mai bună, dar nu a trecut mult timp și ne-a lovit o nouă veste: brusc, a făcut stop cardiac. Medicii încearcă să-l resusciteze. (Mama mea vorbea la telefon, iar eu stăteam cu mâna pe icoană, parcă încercând să previn o veste neplăcută). Atunci am înțeles că e cu adevărat grav. Mi-era și
ACELAŞI OM, ALT PĂIANJEN de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350198_a_351527]
-
dar nu a trecut mult timp și ne-a lovit o nouă veste: brusc, a făcut stop cardiac. Medicii încearcă să-l resusciteze. (Mama mea vorbea la telefon, iar eu stăteam cu mâna pe icoană, parcă încercând să previn o veste neplăcută). Atunci am înțeles că e cu adevărat grav. Mi-era și groază să mai aud tonul de apel al telefonului. Seara, m-am refugiat la mine în cameră și, deodată, am văzut pe perete un păianjen. Un păianjen care
ACELAŞI OM, ALT PĂIANJEN de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350198_a_351527]
-
putea să omor unul decât dacă ar trebui să-mi salvez viața). L-am prins cu o cutie de chibrituri goală și l-am dus pe balcon, să se plimbe acolo în voie. A doua zi de dimineață am primit vestea că unchiul meu a murit. * În fața acestei tragedii, am rămas mut. Nu-mi venea să cred că se întâmplase, și totuși era cert: nu se mai putea face nimic. Nu-l voi mai putea vedea niciodată, nu vom mai râde
ACELAŞI OM, ALT PĂIANJEN de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350198_a_351527]
-
prea bine de ce unchiul meu își dedicase viața acestei mari pasiuni. (De altfel, cartea sa de memorii așa se intitula: „O viață, aceeași pasiune”). N-am să uit că exact cu o zi înainte o colegă de serviciu îmi dăduse vestea că a devenit bunică. Ne convine sau nu, aceasta e legea pe Pământ: unii vin, alții pleacă... Într-un carusel fără sfârșit, uneori vesel, alteori trist... Nu am putut accepta cu adevărat în totalitate faptul că nu mai era printre
ACELAŞI OM, ALT PĂIANJEN de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350198_a_351527]
-
atât de greu de suportat în inimă. Rațiunea spune că da, inima urlă că nu poate accepta. Cumva s-a echilibrat balanța pe moment și văd că e liniște pe podul dintre minte și inimă. Au făcut pace individele mele. Vestea de ieri seară mi-a dat parcă un șut revigorant în dos și pot merge mai departe trăgând în piept și aer fără geometriile halucinante pe care le avea până mai ieri. Parcă și mama s-a ridicat, are glasul
FRICĂ, FRUNZE, LINIŞTE, TOAMNĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350244_a_351573]
-
putere, totul în Palatul Violet prospera. De acum, nu îi mai rămânea decât un singur lucru: să cunoască iubirea alături de frumosul prinț Ter și să dăruiască familiei un moștenitor. * A trecut însă mult timp și prințesa nu mai primea nicio veste de la cel care se părea că era ursitul ei. Se plimba în continuare prin pădure, asculta susurul izvoarelor și privea cerul, dar nimic nu mai era ca înainte. Avea o premoniție că ceva nu era în regulă, dar nu avea
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
într-o bună zi, prințul Ter a cunoscut-o pe frumoasa Vana, de care s-a îndrăgostit imediat. Își călcă legământul față de Zala și îi propuse Vanei să-i devină soție. Și astfel ireparabilul s-a produs. Când a aflat vestea, tânăra prințesă Zala a vărsat lacrimi amare, apoi s-a închis în sine și nu a mai dorit să vorbească cu nimeni. Nopțile se zguduia de plâns și uda cearceafurile cu lacrimile sale, zilele le petrecea izolată în cameră. Profund
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
comită o crimă și să rămână desfigurată, judecând după antecedentele copilăriei și tinereții sale, nici de data aceasta lucrurile nu au mers conform planului. În a treia zi de la aflarea minunatei noutăți aduse de vrăjitoarea Hada, prințesa desfigurată a primit vești neașteptate de la Palatul Galben, unde locuia prințul Ter. Acesta, plângând-o încă pe Vana, voia să se sinucidă. Tristă, desfigurată, singură, Zala a fost cuprinsă de remușcări și a petrecut o noapte albă. În acea noapte a văzut, în încăpere
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
loc, cu exact două zile înainte ca aceasta să se urce în avion. Așa că, de-abia ajunsă dincolo de ocean, aeasta a și trimis o scrisoare prin care solicita de la organe, aprobarea și pentru soțul rămas în țară, pentru reîntregirea familiei. Vestea a căzut ca un trăsnet peste pașaportiști, s-a lăsat și cu anchetă, dar prinde orbul, scoate-i ochii. Tinerețe, explica el acum, nu tot ce zboară se mănâncă, nici un caz nu seamănă cu altul. America este departe de a
CINE IUBEŞTE, IARTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361757_a_363086]
-
aripi de înger. Covorul de nea se așterne uniform, pe case, pe străzi, pe copaci, pe plaja mării și pe digul din portul Tomis. Peisajul iernii este divin. În vârfuri de catarg ... poposesc pescărușii căutând compania marinarilor cărora le aduc vești de la iubite. Marinarii sunt albatroși ce poartă dorul patriei pe oceanele lumii... Se pare că suntem la Începutul Lumii ... Corabia seamănă cu cea a lui Noe. Pășesc pe covorul neatins al iernii de la cumpăna dintre ani. Totul e virgin... Zăpada
LA CUMPĂNA DINTRE ANI...2011-2012 de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361873_a_363202]
-
372 din 07 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului “Și-i vei pune numele Ioan!” Așa i-a spus îngerul, celui mut în ne-credința Cuvântului... IOAN! IO-AN! Dezleagă-mi, Doamne, limba, să pot grăi cu ea, nu am crezut când Vestea i-a spus deșărtăciunii, un Prunc la bătrânețe din Duh tu vei avea, azi Fiul meu se naște din pântecul minunii. Ca el Proroc în lume, Botezător nu îi, acela care strigă, cum în Scriptură scrie- să fie netezită în
IOAN... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361861_a_363190]
-
nu mă descuraja ci dimpotrivă mă ambiționa. Discutam mult despre cum ajunsese don Basilio la pușcărie! După intrarea în capcană, s-a trezit în mijlocul unor deținuți și nu prea știa ce va trebui să facă! Cum nu avea rude apropiate, vestea arestării și condamnării lui atât de rapide nu avea cui să fie comunicate. Turnătorul care i-a întins capcana nu avea să spună nimic. Vrăbiuța cu care fusese la restaurant însă a fost sfătuită de miliție să nu ,,ciripească” în
DON BASILIO STUDENT LA ,,DREPT COMUN ! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361878_a_363207]
-
istoriei noastre zbuciumate. Se sting, dar nu mor, ci vor dăinui în conștiințele noastre și a celor ce vor veni după noi. Ei sunt stâlpii de susținere a neamului Și iată că 2012 a micșorat numărul celor cinci veterani. O veste tristă a umplut de durere Domneștiul. Clopotele bisericii „Buna-Vestire” aruncă peste întregul sat vălul cernit al morții celui mai vârstnic fiu al său, care pe 4 ianuarie împlinise 102 ani. S-a stins nenea Nică Boșcănici, de ziua lui, de
ADIO VETERANI de ION C. HIRU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361896_a_363225]
-
spunea de-acum prietenul spiritual Artur, să reunesc în această organizație scriitoriceasca pe toți acei ce ne aflăm în taină Timpului Nemărginit,proveniți din România Profundă și ne luați în seamă de oficioșii scriitori îngrămădiți pe ciolanul bugetului de stat. Vestea înființării Ligii Scriitorilor l-a bucurat pe prietenul Artur Silveștri care cu generozitate a postat în paginile revistelor sale de pe internet tot ce venea din partea organizației noastre.Datorită operei și a personalității sale, la propunerea mea, Comitetul Director al Ligii
ARTUR SILVESTRI-SIMBOL PESTE VEŞNICIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361895_a_363224]
-
o lasă în urma răsucirilor. dansează. pădure de mesteceni mă-nconjoară intru în lumea de gânduri alburii. pădure de mesteceni mă-nconjoară. în palmă doar privesc și-mi crește un poem... adorm încet. doar patimi mă doboară. ascult cum vântul stinge vești și zumzetul orașului dispare. doar printre ramuri goale mă petreci. crengi albe mă ating... pădure de mesteceni mă-nconjoară. de undeva, de sus, se cern povești. ninsoarea-mi e albastră iar pe tâmple. zvâcnește umbra dintr-un pas umil... o
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
curtea I.A.S. -ului când portarul a venit într-un suflet la ușa biroului și a anunțat tragedia. Noaptea, mama ei se stinsese... Nu a mai apucat să iasă din comă cu toate eforturile medicilor din cadrul spitalului. Când a auzit vestea, Săndica a suferit un șoc puternic. A leșinat și dacă nu era portarul lângă ea să o prindă în brațe, putea să se lovească în cădere și să se accidenteze foarte grav. A stropit-o cu apă de la chiuvetă și
DESTINE PARALELE CAP.IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361921_a_363250]
-
subordonații săi, lucru ce nu obișnuia să-l facă niciodată, a simțit ca o lovitură cu ceva ascuțit în piept, o presimțire sumbră că ceva nu este în regulă în acea zi. - Tovarășa ingineră, sunt nevoit să-ți dau o veste îngrijorătoare. Să sperăm că nu-i atât de gravă precum pare. - Mama? Ce-a pățit mama? Presupuse imediat fata. - Da, despre ea este vorba. Am primit un telefon de la poșta din Ciocănești, ca să te duci la spitalul din Călărași, la
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
sperăm că va ieși din comă. - Cum zici tu. Doream doar să fiu lângă tine. - Mulțumesc. Ținem legătura. Acum nu mă pot controla și îmi este greu să vorbesc la telefon. Dă-mi puțin timp să-mi revin. - Desigur. Aștept vești mai bune. Voi fi zilnic după cursuri acasă să putem vorbi la telefon dacă dorești. - Da, te voi suna. - Nu uita cât de mult te iubesc... Săndica. Durerile și necazurile tale sunt și ale mele, să nu uiți acest lucru
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
să-ți spun decât că trebuie să fi puternică. Vei trece și peste acestea cum ai trecut și peste altele. - Mulțumesc Mircea. Mai vorbim. Te sărut cu drag. - Și eu. Se auzi clinchetul telefonului închis de către iubită la celălalt capăt. Vestea cu accidentul vascular al mamei, a căzut ca un trăsnet. A rămas marcat de tragedia din familia iubitei. Urmările acestui accident sunt de lungă durată și starea de sănătate greu de recuperat. Parcă nu mai avea chef să-și continue
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > SCRISOARE DESCHISĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 527 din 10 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Stimată doamnă, pic de somn Și veștile mă întristează Că vine iar același domn Și-mi bate-n ușă la amiază Lăsați-mi draperia trasă Și storurile fără fantă Că vin tristeți care m-apasă Cu energie radiantă; Și nu-nțeleg ce tot îmi spune, Adesea bate
SCRISOARE DESCHISĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362009_a_363338]