7,806 matches
-
favorizeaz] afecțiunile sociale și valideaz] Regulă de Aur? Sau este aceasta doar o prejudecat] cultural]? Ar putea fi g]sit] o moral] care s] fie reflecția în oglind] a propriei noastre moralit]ți și care s] considere virtuțiile noastre drept vicii, iar viciile drept virtuți, cerându-ne, în mare, s] nu le facem altora decât ceea ce ne dorim cel mai puțin nou] (sugestie pe care și Nietzsche dorea uneori s] o scoat] în evident])? Este adev]rât, desigur, c] între culturi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sociale și valideaz] Regulă de Aur? Sau este aceasta doar o prejudecat] cultural]? Ar putea fi g]sit] o moral] care s] fie reflecția în oglind] a propriei noastre moralit]ți și care s] considere virtuțiile noastre drept vicii, iar viciile drept virtuți, cerându-ne, în mare, s] nu le facem altora decât ceea ce ne dorim cel mai puțin nou] (sugestie pe care și Nietzsche dorea uneori s] o scoat] în evident])? Este adev]rât, desigur, c] între culturi exist] diferențe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
obiectivul își p]streaz] astfel, coerentă, iar absurdit]țile sunt evitate sau, în orice caz, ameliorate în ceea ce privește gradul lor, frecvență sau ambele. Multe valori sunt exprimate sub forma virtuților ce trebuie s] ne c]l]uzeasc] în viat] și a viciilor ce trebuie evitate. Se știe c] acestea sunt simplific]ri. Toți membrii tribului Shona sunt înv]tați c] trebuie s] spun] adev]rul și c] nu este bine s] minți. Dar nu toat] lumea are dreptul s] spun] adev]rul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
5 reprezint] conduită etic] (sșla); elementele de la 6 la 8, exercițiul mintal (sam³dhi), iar elementele 1 și 2, înțelepciunea (pa66a). Astfel, vorbim de un model de formare moral] alc]tuit din trei p]rți constând în practicarea virtuților și evitarea viciilor, practicarea meditației și dezvoltarea înțelepciunii. Prin intermediul C]r]rii în Opt Trepte omul are posibilitatea de a atinge idealul suprem de moral] a budismului. iii. Filosofia moral] a budismului În viziunea lui Buddha, elementul premerg]tor oric]rui sistem etic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
așa cum acestea ap]reau în lumea real]. Dar în opinia sa, faptele reale prezint] o semnificație aparte în virtutea doctrinei budiste, semnificație ce reiese din ins]și natura lucrurilor, nefiind impus] din exterior. v. Budismul că etic] a valorii și a viciului Ca sistem etic preocupat de dezvoltarea moral] a omului, budismul a studiat atât natură st]rilor de r]u, care întunec] mintea, precum și st]rile mentale s]n]toase, care lumineaz] mintea. Sutta menționeaz] mai multe vicii: pofta, l]comia
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
valorii și a viciului Ca sistem etic preocupat de dezvoltarea moral] a omului, budismul a studiat atât natură st]rilor de r]u, care întunec] mintea, precum și st]rile mentale s]n]toase, care lumineaz] mintea. Sutta menționeaz] mai multe vicii: pofta, l]comia, r]utatea, ura, ranchiuna, ipocrizia, disprețul, invidia, zgârcenia, tr]darea, inc]p]tanarea, mândria, aroganță, vanitatea și impetuozitatea. Cea mai cunoscut] și mai relevant] analiz] în acest sens o constituie ierarhia celor zece acțiuni negative, strâns legate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de sentimentele obișnuite pe care oamenii le au fâț] de semenii lor; altele se refer] la nevoia de organizare social], de existent] în cadrul unei comunit]ți; iar altele sunt indispensabile dezvolt]rii spirituale și st]pânirii de sine. Virtutea și viciul se refer] și la latura emoțional] a ființei umane. Pe lang] analiza detaliat] a st]rilor emoționale negative, cum ar fi mânia, r]utatea, pofta trupeasc], invidia și neliniștea, Buddha a acordat un loc important reacțiilor emoționale pozitive și creative
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
constituie condițiile indispensabile unei vieți decente și ale form]rii unei comunit]ți solide. Respectul pentru viat] și proprietate, adoptarea unui stil de viat] care s] resping] pl]cerile exagerate, anormale și d]un]toare individului, cinstea și evitarea unor vicii precum alcoolismul și dependența de droguri - toate acestea reprezint] principiile de bâz] ale societ]ții budiste. Chestiunile legate de aceste precepte au fost discutate atât în vremea lui Buddha, cât și ulterior. Noi ne vom opri doar la dou] aspecte
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
timpurilor lui Mesia și imposibil] în afara lor. Dezbin] familia, ignor] justiția și ar distruge stabilitatea social]. Mai mult decât atât, a fost ignorat] de c]tre toți, cu excepția preoților și a pustnicilor; și în umbră să, orice r]utate și viciu au înflorit. Cu cât este mai bun] etică iudaic], mai practic]! De pild], rabinii ar fi fost de acord cu Iisus cu privire la faptul c] „Sabatul a fost f]cut pentru om, iar nu omul pentru Sabat” (Mc. 2,27), ins
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
crește progresiv trecând printr-un proces de triere si eroare. Problema este c] Aristotel se oprește aici. Că și Platon, el descrie tipurile de comportament corect - că, de exemplu, în faimoasa „doctrin] despre r]u”, care localizeaz] fiecare „virtute” între „viciile” de exces și defect corespunz]toare. Curajul va ține de g]sirea echilibrului dintre fric] și încredere; moderația se afl] între indulgent] excesiv] și insensibilitatea complet] în fața pl]cerii; spiritul, între mojicie și o lips] total] a simțului umorului ș.
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cum este precizat, conformitatea cu voință divin]. În primul caz, Abélard insist] c], în esență lor, acțiunile sunt neutre. Mai mult, el susține c] dorințele sau inclinațiile sunt asemenea: nici bune, nici rele. Obiectul evalu]rii morale este intenția agentului. Viciul nu este altceva decât consimt]mântul conștient de a p]c]tui, adic] de a acționa conștient de neascultarea poruncilor lui Dumnezeu. Dup] cum scrie el: „Defectul este, atunci când suntem... înclinați s] consimțim la ceva ce nu trebuie s] facem
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este, atunci când suntem... înclinați s] consimțim la ceva ce nu trebuie s] facem... Ce altceva este consimt]mântul acela decât a-L disprețui pe Dumnezeu și de a-I inc]lca Legile?”. În aceeași lucrare, el ilustreaz] modul în care viciul nu rezid] în dorinț], ci în consimt]mânt. Exemplul este cel al unui b]rbat care vede o femeie, iar „concupiscenta să se trezește; mintea să ispitit] de dorință carnal] și incitat] de dorință primar], dar care controleaz] aceast] tânjire
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
stie ce poruncește Dumnezeu, dac] El poruncește ceva, sau dac] exist] într-adev]r un Dumnezeu care s] emit] porunci. Cu sigurant], dac] o persoan] nu cunoaște aceste lucruri, ea nu poate fi p]c]toas] sau vicioas] (adic], plin] de vicii), având în vedere c], în acea circumstanț], o persoan] nu poate inc]lca, în mod conștient, o porunc] divin]. Identic, o persoan] nu poate fi virtuoas] f]r] a ști la ce își d] consimt]mântul. Iar dac] virtutea este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ființei umane este în armonie cu rațiunea, iar r]ul este dincolo de ordinea rațional]... Așadar, virtutea uman] care înnobileaz] omul și lucr]rile sale este în armonie cu natura uman] în m]sura în care se supune ordinii raționale; iar viciul este contrar naturii umane în m]sura în care este contrar ordinii raționale. (ST, I-II, q.7I, a.2c) În același fel, caracterul de drept al dreptului natural este o funcție a raționalit]ții sale. Dreptul, spune el, „este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
exclusivitate persoanei în cauz]. Mulți sunt ins] de p]rere c] preferință personal] înclin] mai mult spre iraționalitate decât spre tolerant]. v. Concluzii Am distins pan] acum cinci forme al egoismului. Formă aferent] bunului simț trateaz] egoismul că pe un viciu concretizat în urm]rirea binelui personal dincolo de limitele moral acceptabile. A doua form] - egoismul psihologic - este teoria care afirm] c] toți suntem egoiști, dac] nu în aparent] cel puțin în profunzime, întrucat comportamentul nostru, determinat de propriile convingeri și dorințe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
al unor„sfinți” sau al unor figuri „eroice”. Chiar dac] utilitarismul ofer] soluții unor chestiuni cum ar fi s]n]tatea public], teoria nu poate totuși explică „datele” care compun existența individului și nici actele de curaj, compasiunea, loialitatea sau viciul. Cazul Dorotheei ilustreaz] alte dou] aspecte ale teoriei virtuții. În primul rând, este vorba despre natura acestei valori, iar în acest sens ne putem pune dou] întreb]ri: „Exist] o tr]s]tur] esențial] pe care Dorothea s] o împart
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Exist] o tr]s]tur] esențial] pe care Dorothea s] o împart] și cu alți oameni? O virtute dominant]?”. Doctrina creștin] a sustinut adesea ideea c] umilință reprezint] una dintre cele mai mari virtuți, în timp ce mândria constituie cel mai mare viciu. În al doilea rând, virtuțile sau tr]s]turile de caracter pot fi analizate și atunci când se afl] în opoziție. Caracterul Dorotheei este marcat pe de o parte de ceea ce în Evul Mediu se chema „fidelitate”, „statornicie” în era victorian
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
moderne. Bună funcționare a acesteia depinde de respectarea unui num]r minim de drepturi și libert]ți. Motivele pentru care sunt interzise de exemplu furtul și efectuarea forțat] a histerectomiei (extirparea uterului) nu pot fi explicate în totalitate prin analizarea viciilor autorilor. Discuțiile trebuie s] se îndrepte mai degrab] spre motivele pentru care acest gen de fapte încalc] drepturile victimelor. În concluzie, exclusivismul constituie un eșec atunci când este vorba despre teoria virtuții, desi las] acesteia un larg domeniu de influent]. vii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
capabil de crim], dar și plânge soarta celor uciși f]r] a avea nici o vin]. ix. Caracterul, sinele și societatea Acțiunea nu se produce într-un vid politic. Teoria virtuții studiaz] și modul în care sunt încurajate diferite virtuți și vicii în cadrul unor structuri sociale distincte. Analiza situației cu care se confrunt] personajul Dorothea Brooke se poate realiza la un nivel global, apreciind dac] alternativele limitate pe care societatea victorian] i le-a oferit acesteia au fost echitabile sau nu. Unele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
realiza la un nivel global, apreciind dac] alternativele limitate pe care societatea victorian] i le-a oferit acesteia au fost echitabile sau nu. Unele aspecte similare au fost preluate și de c]tre reprezentanții feminismului modern în discutarea virtuților și viciilor feminine. Feminiștii din trecut au pledat în favoarea unui ideal androgin, promovând virtuțile umane, în general, si nu cele specifice genului (masculine sau feminine). Studiile recente asupra feminismului resping ideea idealului androgin, constatând c] anumite virtuți (afecțiunea, compasiunea) sunt specifice mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în formarea caracterului, leg]tură dintre caracter și maniere, dintre caracter și prietenie precum și analiza unor tr]s]turi personale, cum ar fi puterea de a ierta, loialitatea, rușinea, vina și regretul. În plus, ea este preocupat] și de analiză viciilor universale, printre care dependența de droguri, setea de bani și c]utarea performanței sexuale; se adaug], de asemenea, beția, l]comia și setea de putere. Date fiind toate aceste preocup]ri, se așteapt] că în urm]torul deceniu s] fie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
atunci când insist] c] nu este posibil (mai ales pentru un principe) s] respecte toate virtuțile „deoarece condiția uman] nu permite asta” (1513, p. 52). De aceea, „f]când ceea ce este bine” în politic] va însemna uneori, de fapt, cultivarea unui viciu uman. (Deși Machiavelli renunț] uneori la aceast] poziție sever], vorbind despre ceea ce „pare s] fie un viciu”, vezi p. 53, The Prince). Considerații similare se aplic], poate mai riguros, în tratarea ariei problemei noastre în termenii moralei rolurilor. Viața nim
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
uman] nu permite asta” (1513, p. 52). De aceea, „f]când ceea ce este bine” în politic] va însemna uneori, de fapt, cultivarea unui viciu uman. (Deși Machiavelli renunț] uneori la aceast] poziție sever], vorbind despre ceea ce „pare s] fie un viciu”, vezi p. 53, The Prince). Considerații similare se aplic], poate mai riguros, în tratarea ariei problemei noastre în termenii moralei rolurilor. Viața nim]nui nu este eclipsat] de rolul altcuiva și se pare c] nu exist] nici o garanție asupra faptului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu de rațiune”: Luați orice acțiune care este recunoscut] ca fiind vicioas]: crimă cu premeditare, de exemplu. Examinați-o din toate punctele de vedere și uitați-v] dac] puteți g]și acel fapt sau existent] real] pe care o numiți viciu... N-o s]-l g]siți pan] în momentul în care o s] v] întoarceți reflecția spre propriul suflet și o s] g]siți un sentiment de dezaprobare, care o s] se nasc] în voi, fâț] de aceast] acțiune. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ceea ce este recunoscut că virtute într-o societate sau tradiție religioas] este foarte probabil s] fie recunoscut că o virtute în celelalte; desigur, seturile de virtuți elogiate într-o tradiție major] nu alc]tuiesc niciodat] o parte substanțial] a seturilor viciilor unei alte tradiții majore. (Excepțiile tind s] fie de scurt] durat], fiind vorba despre anumite societ]ți aflate în declin sau autodistrugere.) Mai mult, în interiorul fiec]rei tradiții pot fi observate aceleași curente oscilatoare: exist] perioade în care accentul este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]