3,801 matches
-
după ce a apărut articolul, dar e încă devreme pentru a ne da seama de efecte. Inima lui Phoebe bătea nebunește. S-a interesat cineva? spuse ea. — V-am sunat, spuse Roddy, ca să vă întreb dacă aveți ceva de făcut în weekend. Eu mă duc la vechea reședință a familiei și m-am gândit că poate v-ar face plăcere să mă însoțiți: pe urmă am putea să ne uităm pe îndelete la lucrările dumneavoastră. Aș putea să vin să vă iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
gândit că poate v-ar face plăcere să mă însoțiți: pe urmă am putea să ne uităm pe îndelete la lucrările dumneavoastră. Aș putea să vin să vă iau de la Leeds sâmbătă după-amiaza și plecăm de acolo. Phoebe chibzui. Un weekend întreg singură cu Roderick Winshaw? O masă cu el fusese mai mult decât de-ajuns. O îngrozea ideea. — Bine, spuse ea. Mi-ar face plăcere. 2 Roddy aruncă o privire spre terenul primăriei și se decise să nu-și parcheze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Dar nu cred că aș recomanda-o ca investiție în momentul ăsta. Ascultă, spuse el, fixând-o pe Phoebe cu o privire pe jumătate amuzată, pe jumătate mustrătoare, sper că n-ai de gând să-mi vorbești despre pictură tot weekendul. De asta am parte tot timpul la Londra. Dar despre altceva să vorbim? Despre orice. — Eu trăiesc prin artă, respir artă, spuse Phoebe. Ceea ce alți oameni numesc „lumea reală“ mi s-a părut întotdeauna palidă și inspidă în comparație cu arta. — Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Hollywood special pentru această ocazie. — Și ce-ar trebui să spun la toate astea? E clar că te-ai plictisit de acești oameni și preferi să-ți petreci timpul cu mine aici, la capătul pământului. — Nu neapărat. Îl consider un weekend de lucru. La urma urmelor, existența mea atârnă de cultivarea tinerilor talentați: și pe tine te consider talentată. Complimentul, se gândi el, era bine calculat și îi dădu curaj să adauge: Adică, draga mea, vreau să spun că mă aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
La urma urmelor, existența mea atârnă de cultivarea tinerilor talentați: și pe tine te consider talentată. Complimentul, se gândi el, era bine calculat și îi dădu curaj să adauge: Adică, draga mea, vreau să spun că mă aștept de la acest weekend la ceva puțin mai palpitant decât câteva ore petrecute în salon discutând despre influența lui Velasquez asupra lui Francis Bacon. Și apoi, înainte ca Phoebe să-i poată răspunde, zări ceva la orizontul îndepărtat. Iat-o! Iubita casă părintească. Prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
bine, rosti Roddy, strângându-i mâna și aproape frângându-și degetele prin această manevră. — Și nu cred că... îi sugeră Hilary, zărind-o pe Phoebe apărând din întuneric. — Phoebe Barton, spuse Roddy înaintând timid. Phoebe e invitata mea în acest weekend. E o tânără pictoriță foarte talentată. — Sunt convinsă. Hilary o cântări cu răceală. Toate sunt talentate. Ai venit pentru prima dată în casa groazei, draga mea? Phoebe simți că se aștepta un răspuns inteligent din partea ei, dar nu reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
culce cu el dacă Roddy făcea din asta o condiție categorică pentru promovarea lucrărilor ei, dar era bucuroasă că nu fusese obligată s-o facă. În schimb, ceva mult mai prețios și mai neașteptat începea să se contureze în acest weekend petrecut împreună: un sentiment de înțelegere reciprocă. Începu să simtă chiar - spre marea ei surprindere - că începea să aibă încredere în el. Și încălzită de acest sentiment, își îngădui o fantezie: aceeași fantezie la care toți artiștii, oricât de bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
gros de praf. Nu te-ai deranjat cam mult, doar pentru un futai rapid? Adică, nu știu care îți sunt standardele în acest domeniu, dar nu cred că a fost ceva deosebit. — O, dar am avut desigur și plăcerea companiei tale în weekend. Care nu trebuie trecută cu vederea. Sper că rămâi la dejun? Phoebe trase adânc aer în piept și înaintă spre el. — Ești un gunoi și o lepădătură! Comandă-mi un taxi. Acum! — Cum dorești. Să-i spun să aștepte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mare și bine luminată la etajul al doilea pentru a o folosi ca atelier. Ducea o existență solitară, dar i se îngăduia să-și invite prietenii să stea cu ea și să-și ia liber din când în când în weekend. Îi lipsea respectul de sine și sentimentul că este utilă din perioada cât lucrase ca asistentă medicală, dar se consola cu gândul că se va întoarce curând la meseria ei. Nu intenționa să-l părăsească pe Mortimer, care era tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
meseria ei. Nu intenționa să-l părăsească pe Mortimer, care era tot mai dependent de ea. Dar devenise evident că următoarea lui boală gravă va fi și ultima. Din câte știa, Roddy habar n-avea că ea lucra acolo; după weekendul petrecut împreună, mai fusese o singură dată la Winshaw Towers. Când a sosit din nou ziua de naștere a lui Mortimer, Roddy și-a făcut datoria de fiu trimițându-i o felicitare și o invitație la ultimul vernisaj private al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
coadă de bou uscată, praf de ceapă, condimente, arome; coloranți E150, E 124, E 102; caseină, acidifiant E460; emulgatori E 471, E472 (b); antioxidant E320. Odată, când aveam vreo douăzeci și cinci de ani, am venit acasă să-mi vizitez părinții în weekend. Au fost multe asemenea weekenduri în perioada studenției, dar acesta mi-a rămas în minte pentru că atunci am observat pentru prima oară cât de radical li se schimbaseră obiceiurile alimentare față de perioada copilăriei mele. Schimbarea începuse probabil când eu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de ceapă, condimente, arome; coloranți E150, E 124, E 102; caseină, acidifiant E460; emulgatori E 471, E472 (b); antioxidant E320. Odată, când aveam vreo douăzeci și cinci de ani, am venit acasă să-mi vizitez părinții în weekend. Au fost multe asemenea weekenduri în perioada studenției, dar acesta mi-a rămas în minte pentru că atunci am observat pentru prima oară cât de radical li se schimbaseră obiceiurile alimentare față de perioada copilăriei mele. Schimbarea începuse probabil când eu aveam unsprezece ani și au hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
congelator instalat în garaj. Tata nu se plângea deloc, ba dimpotrivă, începuse să-i placă acest gen de hrană, în parte pentru că semăna cu ceea ce mânca el zilnic la cantina de la serviciu împreună cu colegii. Îmi amintesc că venind acasă în weekendul acela, am descoperit înghesuite în congelator peste douăzeci de caserole cu una dintre cele mai letale invenții ale Grupului Brunwin: hamburger fritter cu cartofi prăjiți. Nu aveai altceva de făcut decât să introduci toată tava în cuptor și voilà, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Parlamentari laburiști și tabloide ridicaseră din sprâncene, scandalizate în fața dezvăluirilor tranzacțiilor de câteva milioane de lire sterline care se realizaseră făcând semn cu ochiul, din fotoliile cluburilor de gentlemani, pe pistele de golf duminică-dimineața sau la vânătoarea de potârnichi din weekend. Deși toate băncile comerciale imlpicate fuseseră achitate de acuzația că acționaseră “în urma dezvăluirii improprii de informații“ despre rata dobânzilor băncii, o dâră distinctă de scandal rămăsese în aer, și era adevărat că un număr imens de acțiuni fusese lansat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe care alesesem s-o descriu s-a ivit fără prea mare dificultate. Când mă întâlnisem cu Findlay la galeria Narcissus, auzisem întâmplător o bârfă despre Roddy Winshaw, care sedusese mai demult o tânără pictoriță pe care o invitase în weekend în Yorkshire și întrucât nu știam nimic despre împrejurările respective și hotărâsem că pentru această carte granița dintre ficțiune și realitate nu era una pe care eram interesat s-o urmăresc, incidentul părea punctul ideal de plecare. Dar lucram la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
totul despre gust, desigur, spuse Phoebe. Remarca a fost însoțită de o privire cât se poate de semnificativă, care-l făcu să arate cu degetul spre ea și să bălmăjească furios: Știi ceva? Ai avut mare tupeu să vii aici. Weekendul pe care l-ai petrecut la reședința familiei a fost suficient de lung ca să-ți înfigi ghearele în tatăl meu. Câți bani ai stors de la el, aș vrea să știu. Și mai clar, de ce a murit? Nimeni nu pare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sprijinit de balustradă. — Cred că soțul lui Hilary ar fi pus piciorul în prag, șopti Phoebe. Ultimul ei pilot era un specimen ca un zeu. Au venit o dată aici și s-au hârjonit goi pe peluza de croquet, aproape tot weekendul. Nu-l văd pe ăsta făcând același lucru. — Atâta timp cât știe să piloteze un avion, nu mă interesează ce face, spuse Michael. Să mă ducă în siguranță acasă după-amiază. La mai puțin de o oră, Michael își făcuse bagajele și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
scapi și nu poți, ai familie, și te duci c-așa fac toți oamenii, nu are importanță că nu vrei, din instinct și din toate puterile, te duci și clachezi. Însă-mi este tot mai greu să fiu scriitor de weekend, cum am fost atîția ani, acum simt nevoia duminicală de-a mă odihni, ca Dumnezeu după ce-a redactat În numai șase zile această enormă saga cu oameni și păduri, vreau să fiu spectator, să-mi privesc nevasta, copilul, pușca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să Îi spăl vasele, să Îi golesc scrumierele și să cumpăr cutii de Înghețată Häagen-Dasz ca să nu mă deteste, dar mi se părea corect să o scutesc din când În când de veșnica mea prezență, așa că stăteam la Alex În timpul weekendurilor. Ceea ce Însemna că toate hainele mele pentru plimbările duminicale și trusa de machiaj erau la el acasă, În Brooklyn, laptop-ul și ținutele vestimentare desperecheate - acasă la Lily, În Harlem, iar restul - la ai mei, În Avon. Nu aveam un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
tura de noapte, aceasta Îi dăduse vechea ei mașină s-o aibă În oraș. Dar el nu avea nevoie de mașină până marți, iar eu urma să mă Întorc până atunci. Avusesem oricum de gând să mă duc acasă În weekend, și acum măcar aveam și eu o veste bună să le dau alor mei. Sigur, nici o problemă. E parcată două străzi mai jos, pe Grand Street. Cheile sunt pe masa din bucătărie. Sună-mă când ajungi, bine? — O să te sun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
un exemplar din revista Women’s Wear Daily și aveam eu un exemplar chiar aici. A confirmat deja că l-a primit, așa că nu-ți face griji. Am vrut doar să-ți dau de știre. În fine, Îți urez un weekend plăcut. Vorbim mai târziu. Pa!“ Mi-a salvat viața. Fata asta era o adevărată sfântă. Greu de crezut că nu o cunoșteam decât de o săptămână - și nici măcar În carne și oase, ci numai prin telefon - pentru că aveam impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
aș fi cu adevărat recunoscătoare, i-am spus Juliei. Și dacă redactorul-șef Își face apariția cât de curând, te rog, spune-i să mă sune. Era Într-o vineri dimineață, era mijlocul lui decembrie, și dulcea, dulcea libertate a weekendului era la doar zece ore depărtare. Tocmai mă străduisem să o conving pe Julia-cea-necunoscătoare-Într-ale-modei de la Scholastic că Miranda Priestly chiar era o persoană importantă, pentru care merita să Încalci câteva reguli și elemente de logică. Treaba asta se dovedise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Ei bine, domnul T. e Încântat că totul merge bine. Bravo ție, tâmpitule, dar chiar ești Încântat? — Minunat, domnule Tomlinson. Distracție plăcută la prânz, i-am tăiat-o eu Înainte ca el să mă Întrebe, inevitabil, ce planuri am pentru weekend, după care am Închis telefonul. M-am lăsat pe spate În scaun și mi-am rotit privirea prin birou. Emily era adâncită În studierea uneia dintre facturile Mirandei, În valoare de douăzeci de mii de dolari, de pe cardul de credit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
bine Îngrijite Încruntate de extrema concentrare. Proiectul Harry Potter se Înălța amenințător la orizont și trebuia să trec imediat la acțiune dacă voiam să apuc s-o șterg de aici pe ziua de azi. Lily și cu mine plănuisem un weekend consacrat exclusiv vizionării de filme. Eu eram extenuată din cauza serviciului, iar ea, stresată din cauza orelor de curs, așa că ne promiseserăm reciproc să subzistăm două zile exclusiv cu bere și Doritos. Nici un fel de Snackwells. Nici un Cola light. Și absolut nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
treabă la bun sfârșit, dar ne completam bine una pe cealaltă. Și mi-era dor de ea. Pentru că, ea fiind În anul Întâi la doctorat, iar eu fiind, practic, o sclavă, nu ne prea văzusem În ultima vreme. Abia așteptam weekendul. Simțeam cum zilele de muncă de paisprezece ore Îmi apasă picioarele, brațele, spinarea. Ochelarii Înlocuiseră lentilele de contact pe care le purtasem un deceniu Înainte de a veni aici, pentru că ochii Îmi erau prea uscați și prea obosiți ca să le mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]