16,454 matches
-
un pîrlit de coreean și dacă nu făceam scandal și nu-i amenințam că plec imediat că astea nu sînt condiții pentru un artist și o să urle presa nici nu mă observau și după aia să te ții scuze și zîmbete și temenele de parcă erau toți oberchelneri și pînă la urmă mi-au dat și un premiu nu pentru că sînt bun pentru că sînt tare gogoși arta nu este o luptă de unul singur toți vîntură termenul ăsta fără noimă prin ziare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bicicleta“. În curte, toate își aveau locurile marcate cu pietre, ce, unde trebuia așezat, să nu ne pierdem timpul compunând cadrele. Asta ar fi fost o pierdere de vreme, iar cei mai mulți lăsau inconștienți fotografiatul pe ultima zi și, tot așteptând, zâmbetul s-ar fi crispat și atunci puteam să ne apucăm de retușat. Dar cel mai mult îmi plăcea să lucrez în atelier. Acolo sarcina mea erau reflectoarele, dar tot eu mânuiam și cele trei pânze uriașe, înfășurate pe niște rulouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Benjamin în formol. Da, o să fac rost de un borcan pentru el. Ghemuit în soluția aceea, sigur va arăta ca un creier negru. — Cât mai durează? mă interesez eu. E o chestie de minute? Un dublu sistem mă desparte de zâmbetul lui, dar i-l simt. — Bineînțeles, doamnă. E o chestie de numai câteva minute. Prea multe mă părăsesc dintr-odată. Încerc să le ghicesc pe nevăzute: un corp străin. Metale. Da, și acest Dumnezeu. Se pricepe, nu-l simți decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pe care le-a scos din pământ, iar fusta îi era plină frunze lipite. — Uite, a spus ea. M-am uitat la ea, ea s-a uitat înapoi la mine și mi-a zâmbit. Am răspuns și eu cu un zâmbet dar eram surprins de cum arăta. Părea să fi îmbătrânit în timpul zilei, chiar de când am văzut-o de dimineață. Știam că încă se mai uită la mine, așa că am privit afară, prin ușa din spate, la decorul întunecat dintre pini, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
într-o stare mizerabilă când m-am îmbrăcat și nu aveam chef să mă gândesc la ce o să port. —Ghinion în dragoste? a întrebat Lee. Am dat din umeri. Nu mai mult ca de obicei. Lee a zâmbit scurt, un zâmbet ce ascundea amuzamentul. — Mereu presupunem că ceilalți suferă din cauza unor probleme asemănătoare cu ale noastre, nu-i așa? a spus ea. Gândul că Lee este dezamăgită în dragoste îmi era la fel de străin ca și imaginea feței ei chinuită de emoții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
îmi era tare familiar. Mi-am adus aminte nenumăratele dăți în care o întrebasem ceva la care nu voia să răspundă și primeam înapoi doar acea ridicare și coborâre grațioasă a umerilor ei înguști. Gestul era acompaniat și de un zâmbet abia zărit, enigmatic, care lipsea de data asta. în schimb, colțurile gurii i-au căzut pentru moment. Ghinion e un fel personal și indulgent de a spune. Masochism ar fi un termen mai precis. Era ca și cum un părinte se confesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
te sun, am zis. Tot acolo stai? Da, da, să mă suni, a spus. Mi-ar plăcea mult să vin. Dar, Sam, adu-ți aminte ce ți-am spus - nu ai cu adevărat nevoie de mine. Mi-a zâmbit, cu zâmbetul ei minunat și plin de lumină. Nu ai nevoie de nimeni, decât de tine. * * * L-am găsit pe Dave în vârtejul din camera de dans, trăgând câteva linii de cocaină rămasă pe haine și, deși bine aranjat, continuă să danseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
binecuvântat. în timp ce descuia ușa am ajuns la câțiva pași în spatele lui și am început să cotrobăi prin geantă agitând cheile de la mașină ca să fac zgomot ca și când aș fi căutat și eu cheile. între timp, tânărul deschisese ușa aruncându-mi un zâmbet fugar. I-am zâmbit înapoi cu recunoștință. A ținut ușa întredeschisă. Ce gentleman. Aștepta liftul așa că am făcut stânga pe coridor, rămânând ascunsă până când am auzit că liftul începe să urce. M-am întors în hol și am luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
creadă că dacă îmi oferă o băutură pe gratis mă obligă la ceva. Dar aveam alte gânduri în cap. Sau oricum, asta mi-am zis. Nu a luat-o rău. —OK. Ne mai vedem pe aici. Mi-a afișat un zâmbet drăguț și a plecat. Am urmărit-o mergând până în celălalt capăt al încăperii. Știa că o privesc. S-a alăturat grupului ei de prieteni; aveau o revistă deschisă pe masă și râdeau pe seama unui articol. Tunsoarea scurtă accentua forma elegantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
prezentat. A dat de câteva ori în tastatură vizibil dezamăgită când mi-a găsit programarea pe listă. Vrei să iei un loc? Am să o anunț pe doamna Archer că ești aici, a spus. A lăsat să-i scape un zâmbet profesionist afișându-și dantura albă ca pasta de dinți. Vocea ei era și mai artificială decât perlele din urechi. Pe o masuță de cafea din sticlă neagră erau câteva reviste, aranjate meticulos, atât de aliniate de parcă abia fuseseră scoase de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de vreo oră și eram deja epuizată. Nu mă gândisem niciodată că e atât de greu să întreții oamenii. PR-ul nu e de mine. Galeria Shelley Frank Fine Art era plină de oameni: îmbrăcați elegant, aranjați cu grijă, afișând zâmbete sociale și încercând să dea cât mai bine. Câțiva operatori pricepuți își făceau de lucru prin încăpere, vorbind cu lumea importantă și făcându-le cu mâna celor care ar putea fi importanți într-o zi. Restul invitaților se întrebau mâhniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
la o avanpremieră și ca rezultat se puteau vedea deja puncte roșii în dreptul a trei picturi Durrit și două Davenant. în curând Shelley își va permite alte câteva accesorii Chanel dacă treaba va continua așa. Aveam fața scârbită de atâta zâmbet. Nu reușesc să fiu prietenoasă decât cu ceva la bord și nu sunt deloc obișnuită să le zâmbesc străinilor. M-am înapoiat la bar, să iau o pauză. Harriet, colega de muncă, era deja acolo umplând pahare cu vin alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
tocmai m-a rugat să mă uit dacă a sosit șoferul. A, mulțumesc, dar este deja afară. Am văzut mașina. —Bine, am spus eu nepăsătoare, mă duc să văd dacă găsesc tablourile, atunci. —îți mulțumesc mult. Mi-a oferit un zâmbet neașteptat și s-a îndepărtat. M-am dus în biroul din spate ca să mă uit peste indexul cu numele artiștilor. Cardurile erau ținute în cutii albastre, cu titluri separate pentru fiecare artist; înăuntrul acestora fiecare operă avea propriul card cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
chipeși, o aură de bani și putere plutea deasupra lor. Catherine Hammond și-a ridicat gulerul de blană bleumarin ca să-și acopere gâtul, ținându-l cu o mână învelită în mănușa de piele întoarsă. Judith Frank mi-a afișat un zâmbet de la revedere. Familia Hammond nu m-a favorizat cu nimic. Plecarea lor părea să marcheze sfârșitul serii; restul invitaților se înghesuiau în a doua cameră, căutându-și hainele. Din celălalt colț al galeriei, Shelley mi-a făcut semn, indicându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fără să se uite înapoi. Am simțit-o ca pe o lovitură în stomac. Dar nu am lăsat să se vadă. Și era clar că nu aveam de gând să mă duc direct acasă. întorcându-mă înspre Baby cu un zâmbet larg, am spus: — Sigur! Sună bine! Suna de parcă încercam să mă conving pe mine de asta. 12tc "12" în fața clubului se formase deja o coadă de victime ale modei. Baby și-a dat părul pe spate cu atâta aroganță ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
lui Baby. Una din fetele crețe a spus ceva în urma noastră, dar am fluturat mâna nonșalant și am spus: —Jacques a spus că e OK, și am continuat să merg. Nu am fost urmăriți. La capătul scărilor am schimbat un zâmbet victorios cu însoțitorul meu și ne-am cumpărat amândoi bere, să sărbătorim succesul echipei noastre. Ne-am sprijinit de bar și am privit în jur, cum se umple încet clubul. Era un loc mic, căptușit cu material, ca interiorul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
piele, încărcat până la refuz cu energie violentă ca o pisică sălbatică și grațios pe măsură. Blugii au alunecat ca o piele de șarpe jupuită, cureaua scoțând un clinchet când a atins podeaua. Am simțit cum pe buze îmi încolțește un zâmbet triumfător. L-a observat și el și și-a încruntat privirea. S-a aruncat asupra mea, mi-a apucat din nou mâinile ducându-le deasupra capului. Nu m-am împotrivit. —Ești o curvă în toată regula, a spus, șoptindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mă refer. — Da, da, domnișoară. Sau dacă nu este, îi puteți lăsa un mesaj secretarei. Omul cel gras se târa acum spre lifturi. Din fericire nu mai aștepta nimeni; avea nevoie de unul gol. Reg, celălalt paznic, și-a șters zâmbetul servil de pe față și l-a înlocuit cu expresia unui buldog constipat. Am presupus că aceasta era expresia lui naturală. Se îndrepta magistral către noi, cu mâinile la spate. Din fericire biroul de la recepție era imens, iar Reg era mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
degrabă ai fi vrut să vorbim despre ce a zis Claire duminică despre tine. Că Lee a făcut parte din comitetul care a refuzat grantul pentru proiectul la care lucrai. Lăsându-se în scaun pe spate, Paul a afișat un zâmbet radios. —Ești extrem de suspicioasă, Sam, doar nu crezi că m-am certat cu Lee în legătură cu asta, nu? Sunt șapte oameni în acel comitet. Votul unei singure persoane nu contează așa de mult și nici nu știu cum a votat. M-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pică pe Lee chiar dacă ar fi știut că a votat împotrivă. Cu toate astea, mai aveam o săgeată de aruncat. Atunci de ce te-ai mai deranjat să mă cauți la muncă? Paul a zâmbit din nou, de data asta un zâmbet isteț: Pentru că am știut cât de mult te-a afectat moartea lui Lee. Am înțeles - erați prietene. Știu că ești foarte sensibilă și m-am gândit că ar fi o idee bună să stau de vorbă cu tine fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ori. Se ridicase în picioare. Vrei să treci la subiect? a spus. —Păi, asta e. Probabil lucrezi pentru Clifford. Catherine îl avea pe Walter. Și ăștia doi sunt mereu în competiție, Clifford și Catherine. Nat a zâmbit. Era unul din zâmbetele care îi arăta dinții și nu avea pic de amuzament în el, ci doar un rânjet. —Ești isteață, nu? Sau cel puțin așa crede fratele meu. E paranoic din cauza ta. A zis cuvântul frate pe un ton batjocoritor, ca și cum își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Lee și-a asumat niște riscuri, am scos în evidență. Acela că nu-ți vei părăsi bărbatul. Asta i-ar fi frânt inima. S-a înroșit brusc. Pentru moment am crezut că e de rușine, dar am observat lumina ochilor, zâmbetul și mi-am dat seama că era încântată de faptul că Lee a ținut atât de mult la ea; că ar fi fost distrusă dacă Catherine ar fi părăsit-o și ar fi rămas cu soțul ei. îmi displăcea Catherine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
adapteze la lumea celor mari, la dimensiunile obișnuite. De exemplu, doi kilometri erau mereu cinci pentru un pitic. Ca să nu mai vorbim despre ce e mai îngrozitor: privirile celor normali. Toți se holbau la el, ca apoi să apară acel zâmbet răutăcios, mai ales când Dudu trebuia să se înalțe ca un copil, pe vârful picioarelor, ca să ajungă la clanța ușilor. Aceste gânduri îl frământau chiar în prezent, acum când se găsea în fața unei porți, încercând zadarnic să ajungă până la butonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
sutele de figuranți care-i trecuseră prin fața ochilor de-a lungul anilor. Cu toate că tatăl Ninei nu era în toane bune - se vedea după felul în care își ridica și lăsa ochelarii, privindu-l pe Dudu surprins -, până la urmă schiță un zâmbet ușor care-i lumină toată fața. Din motive necunoscute, un pitic îi trezea mereu simpatia. Încurajat de zâmbetul spontan, Dudu scoase un pachet de țigări și-l servi pe domnul Fischer. După aceea aprinse și el o țigară, cum obișnuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
toane bune - se vedea după felul în care își ridica și lăsa ochelarii, privindu-l pe Dudu surprins -, până la urmă schiță un zâmbet ușor care-i lumină toată fața. Din motive necunoscute, un pitic îi trezea mereu simpatia. Încurajat de zâmbetul spontan, Dudu scoase un pachet de țigări și-l servi pe domnul Fischer. După aceea aprinse și el o țigară, cum obișnuiesc să facă bărbații ca să creeze un spațiu de fum între ei, să le fie comunicarea și mai vagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]