KorAP: Find »[drukola/base=zbate & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...145 146 147 ...201 >

5,010 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

că arătau ca dumneavoastră? Păi știți cum era adus osânditul de la închisoare la eșafod? Păi, știți ce trăsură aurită avea? Păi, știți ce se adunau de dimineață și cum îl mai așteptau cu sufletul la gură? Și cum se mai zbătea mulțimea ca să-l privească măcar o dată în ochi ori să-i rupă măcar o fâșie de cămașă? Pentru că, domnule, pe vremea aceea osândiții aveau harul de a vindeca rănile. Da! Știți dumneavoastră să vindecați rănile? Știți? ARTUR (Înfricoșat.): Nu... GARDIANUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
să trăiască, să trăiască și să trăiască! Bestia! Vi se pare normal? Vi se pare frumos? Simțeam cum uneori părerea de rău se întinde până pe gâtul osânditului și mă temeam să nu-mi ricoșeze securea... Până și după tăiere se zbătea mai mult... Ce sacrilegiu, să-ți bați joc în felul ăsta de osândit, să-l împiedici să moară calm și liniștit! Vi se pare moral? Vi se pare frumos? Noroc de guvernator, care și-a dat seama din timp... Dumneavoastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
în carouri, pe care și-o ține strâns sub bărbie. Pretutindeni, pe lespezile peronului, printre traverse, pe șine, pe acoperișul gării, pe sub scaune și pe bănci, atârnând de ziduri și de ferestre - zeci de păsări moarte. Câteva păsări se mai zbat ușor. Grubi, cu o mătură, încearcă să le adune grămadă. Grubi mătură plictisit, înfrigurat, îmbrăcat într-o manta groasă și înfășurat cu un fular. E îmbătrânit și chinuit. Pe măsură ce mătură și se apropie de fotoliul-leagăn devine tot mai contrariat. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
astea... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Astea mor în fiecare zi? HAMALUL: Mor peste noapte. (Pauză; HAMALUL își continuă treaba; CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE se plimbă de-a lungul peronului și se uită la păsări; se apleacă, ridica una din păsările care se zbat și începe s-o încălzească în pumni, suflându-i aer cald.) HAMALUL (Amuzat.): Hă-hă! Degeaba. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Furios.): Ce știi tu? (Continuă să încălzească pasărea în palme.) HAMALUL (Plin de milă pentru pasăre și călător.): N-are zile, domnule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ține închis... Dar aseară... He, he... ce-a mai fost și aseară... (Bea.) Nu e om rău... domnule Kapunta. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Încercând să-și amintească): Aseară? Ce-a fost aseară? Aha... Vorbești de domnul acela gras care s-a zbătut și s-a trântit pe jos? De ce se trântește pe jos? Tot timpul se zbate așa și se trântește pe jos? HAMALUL: Nu, domnule. Domnul Kapunita nu scoate o vorbă. Ani de zile nu scoate o vorbă. Acum însă... că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
om rău... domnule Kapunta. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Încercând să-și amintească): Aseară? Ce-a fost aseară? Aha... Vorbești de domnul acela gras care s-a zbătut și s-a trântit pe jos? De ce se trântește pe jos? Tot timpul se zbate așa și se trântește pe jos? HAMALUL: Nu, domnule. Domnul Kapunita nu scoate o vorbă. Ani de zile nu scoate o vorbă. Acum însă... că ați venit dumneavoastră... (Bea.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce vrei să spui? HAMALUL: S-a bucurat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
o zi când o să-l visez din nou... Ehe... Ce vis! De altfel eu îl port tot timpul în mine simt cum se coace, e aici, e sigur aici... Puneți mâna pe gâtul meu, puneți mâna aici... Auziți cum se zbate? La mine visele se zbat mai întâi aici, în colțul gâtului... (Călătorul urmează pe Grubi în gesturile sale.) Chiar aici... Pe el, pe visul acela îl port de ani de zile... aici puneți mâna, aici... mai sus, apăsați mai tare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
visez din nou... Ehe... Ce vis! De altfel eu îl port tot timpul în mine simt cum se coace, e aici, e sigur aici... Puneți mâna pe gâtul meu, puneți mâna aici... Auziți cum se zbate? La mine visele se zbat mai întâi aici, în colțul gâtului... (Călătorul urmează pe Grubi în gesturile sale.) Chiar aici... Pe el, pe visul acela îl port de ani de zile... aici puneți mâna, aici... mai sus, apăsați mai tare, simțiți cum se zbate ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
se zbat mai întâi aici, în colțul gâtului... (Călătorul urmează pe Grubi în gesturile sale.) Chiar aici... Pe el, pe visul acela îl port de ani de zile... aici puneți mâna, aici... mai sus, apăsați mai tare, simțiți cum se zbate ceva cald, ceva ușor, așa, ca o aripă? Ei? E visul meu, se coace aici, se rotunjește, aștept numai să răzbată și să plesnească... De aceea încerc să dorm... mai tot timpul. Cum îmi termin treburile... mă culc. Cum am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
HAMALUL (Se ascunde sub bancă.): Nuuu... Nu... Alungați-o! Vrea să ne scoată ochii... Știu eu. Păsări din astea care caută apă... și ne sorb ochii... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Către IOANA.): Taci! Fii atentă! Simți cum plutește? Simți cum se zbat aripile, încet, încet... Simți? Aerul se moleșește, se lasă în jos, apoi se ridică... Nu-ți dai seama? IOANA (Cu fața în vânt.): Acum se ridică? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da... IOANA (Fericită.): Și acum se lasă în jos... Și acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
acum n-a mai stat ceasul gării.... CASIERUL: S-ar putea să fie... să fie... (Către ȘEFUL GĂRII.): Nu vedeți că apune soarele? IOANA: A bătut și vântul... HAMALUL: Au tremurat șinele, au tremurat câteva minute în șir... S-au zbătut... Se apleacă și pune urechea pe șine.) Auziți? Se zbat tot timpul... ȘEFUL GĂRII: Nu știu, nu știu... (Ceilalți îl privesc implorator pe ȘEFUL GĂRII așteptând să ia o hotărâre.) CASIERUL: Amintește-ți cum ți-au tremurat mâinile dintr-odată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
putea să fie... să fie... (Către ȘEFUL GĂRII.): Nu vedeți că apune soarele? IOANA: A bătut și vântul... HAMALUL: Au tremurat șinele, au tremurat câteva minute în șir... S-au zbătut... Se apleacă și pune urechea pe șine.) Auziți? Se zbat tot timpul... ȘEFUL GĂRII: Nu știu, nu știu... (Ceilalți îl privesc implorator pe ȘEFUL GĂRII așteptând să ia o hotărâre.) CASIERUL: Amintește-ți cum ți-au tremurat mâinile dintr-odată. Nu degeaba ți-au tremurat mâinile. Ție nu-ți tremură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
au tremurat mâinile. Ție nu-ți tremură mâinile... HAMALUL: Zău, sunt semne clare... Am auzit un fluierat lung și subțire... ȘEFUL GĂRII: Cate păsări ai adunat astăzi?... HAMALUL (Fericit.): Multe, foarte multe... Vă jur. Foarte multe și unele se mai zbăteau încă, nu voiau să moară... Da. De aia se zbăteau... Aveau o presimțire și nu voiau să moară... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și eu, și eu... Am auzit picături mari de apă căzând de la mare înălțime; pe tăișul cuțitului și despicându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
sunt semne clare... Am auzit un fluierat lung și subțire... ȘEFUL GĂRII: Cate păsări ai adunat astăzi?... HAMALUL (Fericit.): Multe, foarte multe... Vă jur. Foarte multe și unele se mai zbăteau încă, nu voiau să moară... Da. De aia se zbăteau... Aveau o presimțire și nu voiau să moară... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și eu, și eu... Am auzit picături mari de apă căzând de la mare înălțime; pe tăișul cuțitului și despicându-se în două... CASIERUL (Surescitat.): Domnule, nu mai încape nici o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

picioarele și privea cu ochi hulpavi în adâncul ei. De parcă căuta cine știe ce comori în vintrele ei. Își petrecu două degete în deschizătura cârlionțată. Apoi încercă să treacă toată mâna, răsucind-o, scormonind, scotocind, cotrobăind, colcăind tot mai adânc. Fata se zbătea, lovind-o, trăgând-o de plete pe maică-sa, devenită dintr-o dată o atât de aprigă, hapsână și criminală moașă. Urla înnebunită de durere. - Io ți-l scot, fă, acușica, pă moment, în ziua asta de s-a născut Sfântul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
ți-l scot! Și să i-l duci ăluia de-a intrat unde nici nu gândeam. La pachet ți-l dau să i-l duci, să vezi numa’! Fărmăcata își vârâse tot pumnul în deschizătura fetei. Mantinela nu se mai zbătea. Leșinase. Mai apucă să vada cum pasărea aceea albă vine iar, se așează chiar pe burta ei și prinde a țipa din nou „Pardalian!“ Speriat de țipetele celor două femei, apăru și Girevengu, tatăl. Șevrolet, ăla micu, cu un ciolan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
dese, revărsate pe fruntea proeminentă. Ochii îi străluceau de parcă uitase să stingă lumina în plină zi. Pe cap avea un fes tricotat, verzuliu. Se juca cu cesulețul-breloc atârnat de plafonieră. Îi dădea un bobârnac ușor și urmărea cum cesulețul se zbate, dând parcă să atingă parbrizul. Mormăi amuzat, pe jumătate întors spre șoferul care îl urmărea nehotărât ce să-i facă: - Până trece coloana. Apoi pornim. Coloana se scurgea, într-adevăr, în capătul străzii. Femeia coborâtă din taxi. Încerca și ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
râcâie pământul, ajung la Stelian, îl mângâie drăgăstos, el se foiește nedumerit, apoi simte cum degetele ei de vițe și odgoane vegetale strâng gâtul lui Stelică, îl încolăcesc tot mai apăsat, tot mai strâns, el abia mai răsuflă, horcăie, se zbate dar nu mai este scăpare, se sfârșește sub sugrumarea ei, târzie sugrumare, așa cum dăduse să o facă de demult, de când îl prinsese cu securista aia de Aspasia chiar la el în garsoniera de la primărie, îl trimisesră primar aici, după ce îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
să-i vadă vreodată, „marmoreeni precum nălucile în scăldușă.“ O privea nesătul, o vedea și n-o vedea, rupea hulpav din ea doar desenul coapselor pierdute în linii încă nenăscute, doar umbrele din moleciunea mitrei tresăltând, ca și cum o porumbă se zbătea în vintrele nepovestitei, țipătul paserii ascunse urcând până în răcoarea buzelor întredeschise, lucii de o rouă atunci venită din pajiștile necălcate de altă urmă decât trecerea razei de lună în dusul ei spre moartea din zori, urcau spre nările tremurânde, ca și cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
un aer cald trecea pe lângă mine, se zvârcolea aerul ăla de parcă avea trup, sau vroia să prindă trup, se chinuia să iasă din aerul ăla cald un trup, vedeam cum un trup prinde să iasă, dar îl ținea ceva, se zbătea să iasă, se-nvârtea după fuiorul ăla de aer, mă uitam curioasă, aproape uitasem de tragedia care se întâmplase, nici nu mai era careva în jurul meu, doar fuiorul ăla ca un vârtej de aer cald, încolăcit pe un trup care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
iasă, se-nvârtea după fuiorul ăla de aer, mă uitam curioasă, aproape uitasem de tragedia care se întâmplase, nici nu mai era careva în jurul meu, doar fuiorul ăla ca un vârtej de aer cald, încolăcit pe un trup care se zbătea să se desprindă și atunci m-am ridicat și am dat să prind fuiorul ăla de aer, să-l desfac, să-l sfâșii, să despic aerul să văd cine se chinuie să iasă, dar n-am putut să mă ridic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
vântului. Rămăsese cu câteva pietricele în pumnul strâns. Când se așezaseră pe banca din fața fostei căpitănii, încă le mai ținea în mână. Le frământa, le strângea între degete, înfiorată de înțepături, un fel de mici mușcături ale unei dușmănoase vietăți zbătându-se să-i intre în carne, să se cuibărească în ea, găsindu-și culcuș în căușul palmei. Urmărea și el cățelandrii, absent, amuzat de hârjoana lor cu apa. Din când în când privea, la fel de amuzat, în jur. Din vechiul port

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551

își orna discursul și felul inocent de a povesti m-au excitat și m-au umilit în același timp. Îmi vorbea despre libertate și impulsurile inimii, iar eu voiam s-o strâng de gât și s-o fut în timp ce se zbate, dar mi-am dat seama că e o imagine clișeu, așa că nu m-am mai gândit la nimic. M-am așezat pe un scaun și m-am uitat la ea. Avea un corp format parcă numai din bile. Bila capului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
momentul. Puteam să vorbesc și să arunc cangea, fiindcă nu pescuiam cu un cârlig subțire, ci cu harponul, cu un mănunchi de cârlige otrăvite, răneam din pura plăcere de a vedea sângele țâșnind, voiam s-o văd lipsită de apărare, zbătându-se, dându-și ultima suflare. I-am spus că nu e om a cărui viață să fie hărăzită fericirii, că și în sufletul celor mai optimiști sunt genuni, și pe pereții acestor genuni se plimbă scorpioni, un strat uriaș de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

o voce pierdută. Aveam senzația că mă scufundam rapid într-o mare neînțelegere, agățându-mă cu disperare de orice m-ar fi ajutat să nu mă afund și mai mult. Pentru prima dată înțelegeam ce voia să spună expresia „te zbați ca musca între geamuri“. — Știu că n-am prea avut grijă, zise el, și te-am făcut să crezi că sunt gay. Dar ești atât de sigură pe tine încât n-am rezistat tentației de a te prinde cu garda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]