3,844 matches
-
d'Orléans, un petit-fils de France ("nepot al Franței") prin naștere și moștenitor al Casei de Orléans. În acest fel rangul ei social l-a depășit pe cel al lui Mărie Anne și Louise-Françoise. În plus, ea a primit o zestre de 2 milioane de livre, mult mai mult decât au primit cele două surori atunci când s-au căsătorit. Prințesa Douairière a murit de o tumoare la creier, la Paris, la 3 mai 1739. A fost înmormântată în capelă de la Saint-Roch
Marie Anne de Bourbon () [Corola-website/Science/321035_a_322364]
-
pentru noua Prințesă de Modena. Charlotte Aglaé a ajuns la Reggio la 20 iunie, unde și-a întâlnit socrul și cumantul pentru prima dată. Nunta a avut loc la 21 iunie 1720 la Modena. Charlotte Aglaé a primit o enormă zestre de 1,8 milioane de livre din care jumătate a fost contribuția în numele tânărului rege Ludovic al XV-lea. Din țara sa adoptivă, Charlotte Aglaé a primit un trusou format din diamante și portrete cu viitorul ei soț. Cum mama
Charlotte Aglaé de Orléans () [Corola-website/Science/321122_a_322451]
-
echilibrul puterilor europene. Mai mult, atât Ana cât și Maria Theresa renunțaseră prin căsătorie la drepturile lor asupra succesiunii spaniole, deși în cazul ultimei, renunțarea la drepturile de succesiune nu era validă, întrucât fusese condiționată de plata de către Spania a zestrei Infantei, plată ce nu a fost efectuată. Un candidat alternativ a fost împăratul Sfântului Imperiu Roman, Leopold I, din dinastia austriacă a Habsburgilor. Ca și Ludovic al XIV-lea, Leopold era văr primar cu regele Spaniei și nepot al lui
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
a trei popi în satul Calafindești din Ocolul Vicovilor. Dintr-un document de danie din 22 iunie 1778 aflăm că unul dintre cei trei preoți, Vasile, și jupâneasa lui, Sanda, au dăruit Mănăstirii Moldovița fânațurile Miculile și Solotrucu din Vama, zestrea Sandei, fata lui Ion Hasnăș din Câmpulung Moldovenesc. a fost ridicată cu ajutorul „poporenilor” în 1775 și avea hramul „Nașterea Maicii Domnului” (8 septembrie). Biserica avea dimensiunile de 20 metri lungime și 8 metri lățime, fiind construită din lemn de stejar
Biserica de lemn din Calafindești () [Corola-website/Science/321134_a_322463]
-
1928. La interior, alături de unele motive sculpturale, mai sunt vizibile, pe alocuri, mici pete de culoare, aparținătoare, poate, unui program iconografic imposibil de reconstituit in prezent. Din patrimoniul bisericii au făcut parte câteva xilogravuri și icoane pe sticlă, parte a zestrei decorative a tâmplei. Conscripțiile anilor 1761-1762, 1805 și 1829-1831 menționează lăcașul in dreptul localității “Brasso”; cele din 1733 și 1750 îl omit. Într-adevăr, edificiul a deservit, dintotdeauna, și obștile credincioșilor din Brășeu, Păroasa, Mușuroiu și Valea, cătune depopulate astăzi
Biserica de lemn din Deleni () [Corola-website/Science/321173_a_322502]
-
și "scăonencele", "lădoiul", blidarul, armăoaia și "cornoraru". Nelipsit era cuptorul cu vatră, înlocuit mai târziu cu "platul" cu sau fără "brotină" (cuptor), strămoșul sobelor actuale. Când locuința era formată dintr-o singură încăpere, în interior se mai găsea lada de zestre, polițe bătute sub grinzi zise "stălașul" precum și leagănul agățat în patru sfori de grindă. De grinzi se prindeau cuierele cu "blide" (farfurii), căni și cupe de tot felul, de "pământ" sau "porțolan" (porțelan), adesea și "merindări" și "căpătâie". Pe pereți
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
să scape de mediul de acasă, prin mutarea în Germania cu soțul ei, și Frederick a câștigat multe avantaje prin alianța cu familia regală britanică. La 20 ianuarie 1820, Frederick i-a succedat tatălui său ca landgraf de Hesse-Homburg. Mulțumită zestrei Elisabetei și venitului anual a putut redecora palatul din Homburg. Elisabeta a murit la 10 ianuarie 1840 la vârsta de 69 de ani la Frankfurt am Main, Hesse, Germania, fără să aibe copii. A fost înmormântată la Homburg, Germania.
Prințesa Elisabeta a Regatului Unit () [Corola-website/Science/320686_a_322015]
-
lui Louis, Ducele de Bourbon. În 1723, s-a sugerat o prințesă germană: Johanna de Baden-Baden (1704-1726), fiica lui Louis Wilhelm, Margraf de Baden-Baden și a soției acestuia, Sibylle Auguste de Saxa-Lauenburg. Căsătoria a fost aprobată de mama sa iar zestrea miresei a fost de 80.000 de livre. Căsătoria a avut loc prin procură la 18 iunie 1724 la Rastatt, în Baden-Württemberg, Germania, și în persoană la 13 iulie în orașul Sarry, la Marne în Franța. La Sarry cuplul s-
Louis d'Orléans, Duce de Orléans () [Corola-website/Science/320736_a_322065]
-
nr. 12) (...) în bună stare de locuit, în curtea casei se află fântână cu apă, beci, grajd și locul cu pomi fructiferi, împrejmuit cu gard de scândură, după întinderea și stăpânirea veche și actuală. Casa o am proprietatea mea ca zestre și moștenire de la defuncții mei părinți (...) Iar pe peretele casei să fie afișat o placă de marmură pe care va fi scris pentru pomenire de generația actuală și viitoare "Casa Veronica Micle" (...) Semnat proprie de mine Veronica Micle. Făcut la
Casa memorială Veronica Micle din Târgu Neamț () [Corola-website/Science/320988_a_322317]
-
hectare, prin înființarea "Întreprinderii de Stat Murfatlar". Compania produce o gamă largă de vinuri, acoperind toate segmentele, de la albe la roșii, si de la seci la dulci sau licoroase. Printre mărcile de vinuri produse de companie se numără: "Răi de Murfatlar", "Zestrea Murfatlar", "Sec de Murfatlar", "Conu Alecu", "Fermă Nouă", "3Hectare", "Lacrima lui Ovidiu", "Murfatlar Răi Grand Reserve", "Arezan", "Babanu" și "Zaraza". Acționarii principali ai companiei sunt Euroavipo și Euro Trade Invest, ambele din Buzău, care dețin 41,94%, respectiv 39,01
Murfatlar (companie) () [Corola-website/Science/315307_a_316636]
-
și realizând că pot fi multe dificultăți, gândurile și sentimentele mele sunt destul de amestecate". Când i-a dat vestea fiicei ei celei mari, Prințesa Moștenitoare a Prusiei, regina Victoria a spus simplu: "Crima s-a produs". Țarul a oferit ca zestre fiicei sale suma de 100.000 de lire, plus un venit anual de 32.000 de lire. De asemenea, el a dăruit singurei sale fiice unele dintre cele mai valoroase bijuterii ale Romanovilor, inclusiv safirele pe care le-a moștenit
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]
-
Castelul Windsor în 1860 și au impresionat-o și pe regina Victoria. Alice s-a logodit cu Prințul Louis de Hesse la 30 aprilie 1861, în urma consimțământului reginei. Regina l-a convins pe primul ministru, Lordul Palmerston, să voteze o zestre pentru Alice de 30.000 £. Deși suma a fost considerată generoasă la acel timp, Prințul Albert a remarcat că "ea nu va putea realiza mare lucru cu ea" în micuțul Hesse în comparație cu bogăția surorii ei mai mari Victoria. În plus
Prințesa Alice a Regatului Unit () [Corola-website/Science/315328_a_316657]
-
erau bunicii paterni ai Louisei. Prințul Moștenitor Frederic și Louise a Suediei s-au căsătorit la Stockholm la 28 iulie 1869. Nunta a fost celebrată cu mare pompă într-un moment când Suedia era într-o stare de foamete iar zestrea prințesei a constat în lucruri fabricate în Suedia, pentru a beneficia economiei suedeză. Căsătoria a fost sugerată ca o modalitate de a crea o relație de prietenie între Danemarca și Suedia. Cele două țări au fost într-o situație tensionată
Frederic al VIII-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/315448_a_316777]
-
dăruit doamnelor de la curte. Regina, inițial, a refuzat — dar până la urmă a acceptat; câteva zile mai târziu, Mazarin a primit mai mult decât dăduse... Mazarin a trimis tatălui său o sumă mare de bani și o casetă cu bijuterii, pentru zestrea surorilor sale. Obosit să aștepte, Mazarin a decis să se întoarcă la Roma în slujba cardinalului Antonio Barberini, nepotul papei. În 1639, Richelieu l-a chemat în Franța. François Leclerc du Tremblay, care se ocupase de afacerile externe ale Franței
Jules Mazarin () [Corola-website/Science/315475_a_316804]
-
preotul Cosma (preotul satului Humulești). Construcția a fost restaurată în 1937 prin grija lui Nicolae Iorga. Alte restaurări s-au efectuat în: 1960, 1975, 1988. Expune obiecte care au aparținut familiei Creangă (vârtelniță, roată pentru depănat, sucală, opaiț, ladă de zestre, blidar, pieptănuși, laviță), cărți poștale cu autograf, manuale școlare ("Metodă nouă de scriere și citire"; "Învățământul copiilor"; "Geografia județului Iași"), grafică de Eugen Taru (12 lucrări inspirate din "Amintiri din copilărie"). Casa memorială Ion Creangă din Humulești a devenit în
Casa memorială „Ion Creangă” din Humulești () [Corola-website/Science/317309_a_318638]
-
multe obiecte gospodărești și unelte agricole cu certă valoare etnografică. În prima încăpere, care este cea mai mare și fiind camera în care locuia familia se află covata pentru copilul mic, hainele de sărbătoare așezate pe culmi și lada de zestre a mamei Smaranda. În dreapta de cum intrăm se observă lavița în jurul căreia avea loc iarna șezătoarea. În mijloc sunt așezate pentru a putea fi văzute, uneltele de țesut ale mamei, iar pe o măsuță se pot vedea ceaslovul (prima carte după
Casa memorială „Ion Creangă” din Humulești () [Corola-website/Science/317309_a_318638]
-
Prințul Moștenitor Carol al Suediei și Norvegiei, fiul cel mare al regelui Oscar I al Suediei și Norvegiei și a reginei Josephine de Leuchtenbergla 19 iunie 1850 . Căsătoria a fost aranjată pentru a oferi noii Case Bernadotte moștenitori și pentru zestrea enorma la care se așteptau; deși în realitate, zestrea a fost foarte mică. Au avut un mariaj nefericit deoarece Prințul Moștenitor a găsit-o pe Louise neatractivă și i-a fost necredincios deși ea era îndrăgostită de el. În prima
Louise a Olandei () [Corola-website/Science/317471_a_318800]
-
mare al regelui Oscar I al Suediei și Norvegiei și a reginei Josephine de Leuchtenbergla 19 iunie 1850 . Căsătoria a fost aranjată pentru a oferi noii Case Bernadotte moștenitori și pentru zestrea enorma la care se așteptau; deși în realitate, zestrea a fost foarte mică. Au avut un mariaj nefericit deoarece Prințul Moștenitor a găsit-o pe Louise neatractivă și i-a fost necredincios deși ea era îndrăgostită de el. În prima perioadă a căsătoriei lor (1852-60), soțul ei a avut
Louise a Olandei () [Corola-website/Science/317471_a_318800]
-
Sunt de menționat țesături (ștergare, traiste, costume tradiționale, scoarțe, lăicere), haine de blană (cojocel, pieptar, pieptar cu poale), obiecte din lemn (furcă de tors, blidare, tacâmuri), obiecte de ceramică neagră de Marginea și de ceramică smălțuită de Rădăuți, salbele de zestre, ornamente de mărgele, coarne pentru praf de pușcă etc. În prezent, muzeul are denumirea Muzeul Etnografic „Hanul Domnesc” din Suceava, aparținând și fiind administrat de Muzeul Bucovinei.
Hanul Domnesc din Suceava () [Corola-website/Science/321952_a_323281]
-
ai familiei imperiale ruse, Marele Duce Petru Nicolaevici și George însuși. La 16 aprilie 1889 George s-a căsătorit cu Prințesa Anastasia de Muntenegru, la șase ani după decesul Theresei. Împăratul Alexandru al III-lea i-a dat Anastasiei o zestre considerabilă. Au avut doi copii: Familia deținea o mică moșie în apropierea Mării Negre, unde își petrecea iernile. În timp ce erau acolo în 1905, au fost martorii revoltei de pe crucișătorului "Potempkin". În primăvară, familia s-a stabilit la reședința de la Peterhof, "Villa
George Maximilianovici, al 6-lea Duce de Leuchtenberg () [Corola-website/Science/321362_a_322691]
-
lucru a fost remis în luna octombrie a aceluiași an. În ciuda acestui început de rău augur, cuplul proaspăt căsătorit a prosperat curând, mulțumită Jacquettei care continua să aibă o anumită importanță în familia regală. Ea și-a păstrat rangul și zestrea ca Ducesă de Bedford, overindu-i venituri între 7.000 și 8.000 de lire pe an (avea să se diminueze de-a lungul anilor din cauza pierderilor teritoriale din Franța și a prăbușirii finanțelor regale din Anglia). Sir Richard a fost
Elizabeth Woodville () [Corola-website/Science/321392_a_322721]
-
din sanctuar după ce Richard a depus un jurământ public că fiicele ei nu vor suferi, nu vor fi molestate și nu vor fi închise în Turnul Londrei sau în orice altă închisoare. De asemenea, el a promis să le ofere zestre și să fie căsătorite cu nobili. Familia a revenit la Curte și s-a împăcat cu Richard al III-lea. După moartea reginei Anne Neville, în martie 1485, au apărut zvonuri că regele avea de gând să se căsătorească cu
Elizabeth Woodville () [Corola-website/Science/321392_a_322721]
-
și regele Ludovic al XI-lea al Franței au semnat Tratatul de la Arras, prin care tatăl ei a promis să o căsătorească pe Margareta cu fiul lui Ludovic, Carol. Logodna a avut loc în 1483. Margareta, care a primit ca zestre Franche-Comté și Artois, a fost transferat sub tutela regelui Ludovic al XI-lea al Franței, care a murit la scurt timp. Ea a fost educată la curtea regală franceză și pregătită pentru viitorul ei rol de regină a Franței. A
Margareta de Austria, Ducesă de Savoia () [Corola-website/Science/321452_a_322781]
-
al râului Prut. La începutul secolului al XVIII-lea, satul purta numele de Trifeștii vechi. În anul 1807, Sofia Hermeziu, o proprietară din Basarabia, mama scriitorului Costache Negruzzi (1808-1868), s-a căsătorit cu Dinu Negruț, primind conacul din sat ca zestre. Satul a primit numele de Hermeziu cu acest prilej. După cum atestă o inscripție din 1887 a preotului paroh Petru Filiorianu pe prima pagină a unei evanghelii, înainte de construirea actualei biserici a existat în sat o bisericuță de lemn. Biserica "Sf.
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hermeziu () [Corola-website/Science/321501_a_322830]
-
sale erau susținute de vreo zece mărturii. Chestiunea unui mobil pecuniar a fost adusă în dosarul acuzației, dar Dreyfus nu avea nevoie de bani: avea venit de căpitan, completat cu alte venituri personale provenite din moștenirea tatălui său și din zestrea soției lui, care îi făceau veniturile să fie echivalente cu solda unui general comandant de regiune. El nu avea, deci, niciun motiv pecuniar de a trăda. Justificarea prin apartenența la iudaism, singura reținută de presa de dreapta, nu avea sens
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]