36,607 matches
-
asupra României. Cu toate acestea, în februarie, cel mai bun prieten al său, Teohari Georgescu, l-a denunțat ca fiind un "menșevic care se înhăitase cu criminalii de război și capitaliștii". Gheorghiu-Dej considera îndreptățită demiterea lui Pătrășcanu, care devenise, după părerea sa, "o victimă a ideologiei burgheze" și "se îndepărtase de mase"415. Funcția de ministru al Justiției fusese preluată de către Avram Bunaciu, un comunist "fanatic"416. Această epurare, la care se adăugau preocuparea pentru apropiatele alegeri și obișnuita indiferență a
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
să analizeze chestiunea și să întocmească un raport. Pe 22 octombrie 1949, după îndelungi și aprinse dezbateri între Benjamin Cohen, reprezentant supleant al SUA și Andrei Vîșinski, reprezentant și ministru de Externe al URSS, Adunarea Generală a hotărît să ceară părerea Curții Internaționale de Justiție asupra următoarelor chestiuni: (1) Schimbul diplomatic între SUA și România releva un litigiu, așa cum era el definit în Articolul 38 al Tratatului de Pace? (2) În cazul unui răspuns afirmativ, România era obligată să-și desemneze
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
acestor compensații avea să fie soluționată, pînă la urmă, în 1960, în condițiile unui acord româno-american449. În cursul anului 1947, regimul Groza a continuat centralizarea economiei. Pe 1 ianuarie 1947, Bucureștiul a naționalizat Banca Națională a României. Reacțiile Legației Americane au fost împărțite. Părerea neoficială a acesteia era că măsura este una adecvată, pentru că nici un guvern nu trebuie să fie la cheremul unei instituții particulare, din punct de vedere financiar. Însă Legația preciza că "actualul guvern român și-a făcut cunoscută intenția de a
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
strategie politică pentru aviație vizavi de raporturile cu Blocul sovietic. Abia în toamna anului 1947 s-a început să se lucreze la acest proiect. În iunie 1948, Departamentul de Stat și-a trimis recomandările Consiliului Securității Naționale. Acesta era de părere că sovieticii nu vor permite în nici un caz SUA să zboare prin sau deasupra spațiului aerian sovietic sau al țărilor-satelit. Compania Pan American World Airways avusese, într-adevăr, zboruri cu destinația Praga. Dar de la lovitura de stat din februarie 1948
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
-și schimbe politica. Douglas a inclus în raportul său și poziția șefilor de Stat Major, care nu erau de acord cu acea concepție americană conform căreia zborurile reciproce aveau să se soldeze cu probleme de securitate națională. Londra era de părere că serviciile aeriene ale țărilor-satelit nu au de oferit decît prea puține informații importante spionilor comuniști, informații care să nu poată fi obținute pe altă cale460. Raportul lui Douglas a trezit interesul celor de la Washington. Pe 1 iunie, Departamentul de
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
au convocat conferința pentru că nu aveau nimic de cîștigat, iar britanicii și francezii păstrau și ei tăcerea, acceptînd realitatea controlului sovietic asupra Dunării. Statele Unite insistau, totuși, ca întrunirea să se desfășoare înainte de data-limită de 15 martie 1948. Washingtonul era de părere că în caz contrar ar fi fost periclitată, pe viitor, influența americanilor asupra Dunării. Pe 27 februarie 1948, Departamentul de Stat a informat Moscova cu privire la necesitatea unei conferințe. Pe 15 martie, sovieticii au acceptat și au propus ca întrunirea să
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
limitate 474. Deși doctrina Truman și ulterior, planul Marshall păreau să releve faptul că Departamentul de Stat adoptase elementul stopării comunismului din strategia lui Kennan, între autoritățile guvernamentale existau încă destule divergențe privind imposibilitatea eliberării statelor-satelit. Aceste oficialități erau de părere că SUA nu numai că pot opri răspîndirea comunismului, dar pot determina reintrarea în matcă a recentelor cuceriri ale comunismului, mai ales a celor din Europa de Est475. Această concepție a ieșit clar în evidență în mai 1947, cînd Departamentul
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
vizavi de crearea unui Comitet Național Român 491 este absolut neutră și considera prematură formarea unui guvern în exil. Pînă la sfîrșitul anului, Departamentul a păstrat niște relații limitate cu regele, prin intermediul secretarului său, dl Ioanițiu. Oficialitățile americane erau de părere că, deși regele se bucurase de mulți adepți, popularitatea sa avea să scadă cu timpul și dacă și-ar fi cîștigat independența, poporul român s-ar fi putut să nu mai dorească restabilirea monarhiei Hohenzolern-Sigmaringen492. Cît despre exilați, Departamentul avea
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
regularizare 535. Pe lista de produse interzise pentru export a lui Marshall aveau să figureze numai acele articole care nu puteau fi exportate din rațiuni de securitate. Așadar, el accepta interdicțiile pentru categoria 1 și 1-A, dar era de părere că articolele din categoriile 2, 3 și 4 trebuie să beneficieze de autorizații libere, dacă era posibilă livrarea lor imediată 536. Departamentul Comerțului a acceptat fără rezerve ultima poziție adoptată de Marshall. Pe 27 august 1948, Departamentul a întocmit două
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
apropiați consilieri ai regelui Carol. Treptat, a pus stăpînire pe 30% din acțiunile Companiei Gaz Metan din România și ale Uzinei Metalurgice Reșița. Malaxa amesteca foarte bine afacerile cu politica și ajunsese subiectul multor istorioare, care erau, desigur, exagerate, după părerea lui Burton Berry 550. Noul regim Groza intenționase să trimită o delegație comercială în Statele Unite, dar în aprilie 1946, Groza a înlocuit-o cu una neoficială, din partea Camerei Americane de Comerț din București. Atît președintele Camerei, Max Ausnit, cît și
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Stat și a avut o întrevedere cu domnii Nickels, Hilton și Nitze, pentru a căuta noi posibilități de dezvoltare a comerțului româno-american. Îl interesau mai cu seamă produsele agricole, căci voia să facă "ceva pentru țăranii români". El era de părere că cel "mai bun antidot pentru comunismul din România" este sporirea producției alimentare, prin utilizarea îngrășămintelor și a utilajelor agricole moderne. Malaxa se aștepta ca achizițiile lui să fie finanțate prin acea linie de credit de 50 milioane de dolari
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
omului din România, în fața secretarului general ONU, Trygve Lie611. În ianuarie 1951, Departamentul de Stat a luat hotărîrea de a protesta în continuare împotriva încălcărilor drepturilor omului din România. Aceste proteste aveau, cel puțin, să readucă în conștiința întregii lumi părerea Curții Internaționale de Justiție, aceea că România "desconsideră cu bună știință" obligațiile prevăzute în tratat 612. La sfîrșitul anului, Administrația a început să trateze cu și mai multă seriozitate problema drepturilor omului. Casa Albă încuraja populația orașelor din întreaga Americă
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
omologilor britanici și francezi asupra hotărîrii de a le lăsa timp să-și reconsidere pozițiile pînă la întrunirea miniștrilor de Externe, programată pe 18 septembrie. Ca urmare, Anglia și Franța și-au schimbat atitudinea. Pînă atunci, ambele țări fuseseră de părere că niște restricții severe pentru exporturile către Uniunea Sovietică ar fi avut ca efect grave dificultăți economice pentru Europa Occidentală. Mai mult decît atît, ambele state considerau că singura măsură restrictivă eficientă privind exportul era embargoul. La întrunirea miniștrilor de
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
mai dură. Pe 17 ianuarie, acesta din urmă a prezentat un memoriu intitulat mai apoi CSN 102. Departamentul voia să se ceară licențe pentru toate exporturile destinate Blocului Sovietic, inclusiv pentru articole "fără sau de mică importanță strategică"644. După părerea Departamentului de Stat, recomandarea CSN 102 era echivalentă cu un embargo și acesta era împotriva oricărei forme de embargo 645. Pe 12 februarie, acesta a înaintat un raport Consiliului Securității Naționale. În acest document de 40 de pagini, denumit CSN
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
fost dispuși să coopereze. Unele țări aveau partide comuniste proprii, bine reprezentate, altele erau puternic înclinate către neutralitate, în vreme ce altele se temeau de represaliile militare. În al treilea rînd, multe state depindeau de comerțul cu Blocul Sovietic. Departamentul era de părere că restricțiile în vigoare puteau fi înăsprite dacă nu se pierdea din vedere distincția dintre conceptul de "apărare economică" și cel de "război economic". Puterile vest-europene erau dispuse să adopte măsuri de "apărare economică", dar nu și să ia parte
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
a autorităților prezidențiale în problemele de politică externă. În principal, amendamentul însemna că națiunile vest-europene trebuiau să adopte restricțiile americane dacă voiau să beneficieze în continuare de ajutor economic. Principalele state europene refuzau să accepte prevederile respective. Întrucît CSN împărtășea părerea Departamentului de Stat, pe data de 14 iunie, acesta a scutit toate țările de la prevederile amendamentului, cu acordul președintelui, urmînd ca problema să fie studiată în continuare 654. Între timp, pe 7 iunie, Comisia de Afaceri Externe își terminase raportul
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
considerate ca fiind în măsură să contribuie la "potențialul de luptă" al Blocului Sovietic 764. Pe 18 iunie, CSN a reluat dezbaterile cu privire la restricțiile comerciale. Eisenhower era împotriva adoptării unei politici pe care SUA să nu o poată aplica. După părerea lui, America trebuia să recurgă la concesii doar cît "să-i lăsăm pe aliații noștri să-și cîștige existența. Dar, în rest, Statele Unite nu doresc să scoată vreun profit de pe urma comerțului cu Blocul Sovietic"765. În urma discuțiilor s-a ajuns
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
pentru practicile sale restrictive. Consiliul pentru Politică Economică Externă (CPEE) CSN reușise, în luna iunie, să ia o hotărîre, dar nu-i fusese deloc ușor. În cadrul Administrației exista o diversitate de opinii. Departamentele de Stat, de Comerț și Apărare aveau păreri divergente cu privire la comerțul Est-Vest, de unde și disputele interminabile între liderii din guvern. Revizuirea făcută de COCOM a readus această problemă în atenția președintelui, astfel încît pe data de 12 iulie, acesta le-a cerut lui Rowland Hughes, directorul Biroului pentru
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
proporții pe teritoriul american. CSN 5501 preconiza că un război de anvergură din apropiata eră a rachetelor balistice intercontinentale "ar cauza distrugeri atît de mari încît ar pune în pericol supraviețuirea civilizației occidentale și a sistemului sovietic". Washingtonul era de părere că paritatea nucleară ar fi împiedicat un atac nuclear, iar CSN 5501 anticipa ceea ce mai tîrziu avea să se numească o distrugere reciprocă asigurată sau MAD. Prin urmare, Washingtonul trebuia să răspundă cu mai multă flexibilitate la agresiunea sovietică. În privința
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
să se întoarcă împotriva Statelor Unite, patria lui adoptivă, nici măcar pentru a-și elibera cei doi fii. Ar fi, însă, foarte recunoscător dacă președintele ar putea interveni cumva. Presa din întrega lume atrăsese atenția asupra acestei mașinații, iar Georgescu era de părere că guvernul român poate fi convins să-i elibereze copiii 801. Acesta a primit sprijin din partea multor organizații, inclusiv a Consiliului Municipal din New York, care, în luna iunie, a adoptat o hotărîre prin care se evidenția curajul familiei Georgescu și
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
și pe aliații Moscovei. Încă din 1950, SUA și Uniunea Sovietică se opuseseră includerii de noi state, prin dreptul de veto al Consiliului de Securitate. Însă "noua direcție" sovietică își cîștigase adepți; pînă și aliații occidentali ai Americii erau de părere că cele două superputeri ar trebui să le primească în ONU pe cele aproape 20 de națiuni ale căror cereri de aderare fuseseră respinse în mai multe rînduri. Sub presiunea Moscovei și a guvernelor de la Londra și Paris, în martie
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Sputnik a contribuit la conflictul chino-sovietic. Această realizare le-a dat sovieticilor încredere în ei înșiși și i-a încurajat să conceapă un program de coexistență pașnică. Pentru Mao, satelitul Sputnik era o dovadă a superiorității comunismului asupra capitalismului. După părerea lui, sovieticii greșeau prin faptul că nu exploatau această realizare spațială. Divergențele de opinie au ieșit clar în evidență la cea de-a 40-a întrunire. Pe 22 noiembrie 1957, pentru a păstra aparențele și a da impresia unui front
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
au stîrnit pe congresmenii conservatori din ambele Camere. Wayne Morse, din Oregon, a atacat Departamentul de Stat în Senat, acuzîndu-l de lipsă de cooperare cu Congresul. El susținea că "Departamentul de Stat nu dorea nici o restricție" în comerț. Congresul, după părerea sa, "ar trebui să controleze Departamentul de Stat în ce privește politica externă 968. Lucrurile nu stăteau mai bine nici în Camera Reprezentanților. Kitchen, un membru al Camerei Reprezentanților, din Carolina de Nord, care fusese președintele Comitetului Special, a înaintat patru amendamente
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
de la dineu, Crawford și reprezentantul ministrului de Externe, Mali˛a, purtaseră o discuție în vreme ce se îndreptau către sediul unde fuseseră găzduiți. În cursul acestei conversații, fiecare află că celălalt urma să ajungă la Washington pe 7 august. Amîndoi erau de părere că întrevederea Freeman-Gheorghiu-Dej decursese bine și Malița spera ca Statele Unite să ridice misiunea diplomatică a României la nivel de ambasadă. Crawford sugeră, în schimb, că relațiile româno-americane s-ar fi putut îmbunătăți dacă Bucureștiul ar fi permis mai multor persoane
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
care acesta solicita acordarea a două sute de milioane de dolari, prin contracte. Kennedy era "foarte nerăbdător să afle amănuntele despre toate aceste probleme". Era, "cu hotărîre, în favoarea trecerii la acțiune, dar vădea precauție față de o eventuală reacție a Congresului". După părerea lui, cel mai bun mod de a aborda problema comerțului era acela de a sublinia șansele comerciale pe care America le irosea cu Germania Federală, Franța, Italia și Marea Britanie 1059. Președintele voia ca Crawford să-și împărtășească ideile Departamentului de
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]