37,224 matches
-
văzut că o catastrofă pentru că distruge lumea și valorile tradiționaliste și pe cele burgheze. Se nasc forme moderne, iar războiul reda viața tradiționalismului. Se manifestă Tirajele au crescut, iar volumele de poezie se scriu și sunt publicate în timpul războiului, în vreme ce proza modernă se bucură de un public restrâns. Războiul da un sens de inutilitate acestui stil bogat liric, aproape de baroc, comunicarea dinte autor și public aproape că nu mai este directă. Această amenințare continuă a morții este foarte prezenta . Este o
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
tipuri (eroul curajos și lașul, soția iubitoare sau certăreață, prietenul fidel sau trădătorul), în saga întâlnim oameni asemănători cu cei din viața reală. O parte din diferențele dintre saga și cântecele eroice rezultă din faptul că saga sunt opere în proză, în timp ce cântecele eroice sunt compoziții în versuri. Diferențele dintre cele două genuri literare sunt condiționate și de plasarea lor în aria culturii orale, respectiv a celei scrise. Spre deosebire de poezia scalzilor sau de cântecele eddice, care au fost transmise de-a
Saga () [Corola-website/Science/298231_a_299560]
-
care se vorbește despre aventurile unor cavaleri cel mai adesea fictivi. Cele mai cunoscute și mai citite în ziua de azi sunt saga islandezilor, numite și „saga de familie”. Saga Islandezilor desemnează mai ales acea categorie a creațiilor epice în proză scrise în Islanda medievală care prezintă biografia unor islandezi de seamă ce au trăit cu precădere între 930 și 1030, interval cunoscut sub numele de epocă Saga ("Söguöld"). Este vorba de un număr de aproximativ patruzeci de texte cunoscute sub
Saga () [Corola-website/Science/298231_a_299560]
-
1983, și între coperte, cu titlul complet ""Antimetafizica, Nichita Stănescu însoțit de Aurelian Titu Dumitrescu"", la editura "Cartea Românească", în 1985. În această carte extrem de interesantă, o carte-încercare, conținând dialoguri, interviuri, poeme, poeme-dialog între interveviat și reporter, eseuri și chiar proză scurtă, marele om de cultură român Nichita Stănescu este provocat de Aurelian Titu Dumitrescu și răspunde provocării cu eleganța, imprevizibilitatea și substanța care i-au fost întotdeauna caracteristice. De fapt, volumul și ideea sa s-au concretizat la insistența lui
Antimetafizică () [Corola-website/Science/298253_a_299582]
-
al parnasienilor. În literatura română, încă din 1880 și până în perioada interbelică, alături de simbolism, parnasianismul a reprezentat o notabilă direcție modernista a poeziei noi / decadente, direcție promovată - în „simbioza parnasianism-simbolism“ - îndeosebi de revistele «Literatorul» (București), «Vieața nouă» (București), «Versuri și proza» (Iași) etc. Primele semne ale parnasianismului și-au făcut apariția în literatura română, între 1866 și 1869, în «Pasteluri» de Vasile Alecsandri, aproape sincron cu cele din Franța, unde curentul și-a avut „prima școală“ între 1866 și 1880, căci
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
da Piedale, la Lisabona. Aici moare fratele lui, Francisco. Deoarece părinții nu-l pot ține la gimnaziu, face o școală tehnică și lucrează doi ani ca mecanic. În 1944 se căsătorește cu Ilda Reis. În 1947 apare primul volum de proză. Până în 1966 nu publică nimic, ajungâd la concluzia că "... nu are nimic ce merită să fie spus". După aceea publică poezii și critici. În anul 1969 intră în Partidul Comunist Portughez (pe atunci interzis). Se desparte de soție și are
José Saramago () [Corola-website/Science/298329_a_299658]
-
rămâne apoi melancolic, cu un zâmbet pe față. Scriitorul american John Updike a descris stilul lui Saramago ca fiind „relaxat, dezarmant de direct, care dovedește un interes pentru viața cotidiană, caracterizat de respect pentru viață și plin de spirit critic. Proza sa nu este străină de speculații filosofice și psihologice, dar are și o doză de înțelepciune populară nepretențioasă.” Criticul literar britanic James Wood i-a descris stilul astfel: „[Saramago] are abilitatea de a părea în același timp înțelept și ignorant
José Saramago () [Corola-website/Science/298329_a_299658]
-
Național pentru Studiul Totalitarismului a hotărât să-i publice postum volumul "În gura foametei". Alexandru Vakulovski și-a început studiile la Universitatea de Stat din Moldova (Chișinău) și a absolvit Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, Facultatea de Litere. A publicat eseuri, proză, poezie, teatru și critică literară în majoritatea revistelor culturale din România, este prezent în numeroase antologii din România, Republica Moldova și străinătate și este autorul a opt volume de literatură. Cu toate că autoritățile române au susținut că nu a fost vorba de
Alexandru Vakulovski () [Corola-website/Science/298344_a_299673]
-
și plină de simboluri. Împreună cu Odilon Redon, Edward Burne-Jones și Arnold Böcklin are aceeași năzuință: să ajungă, cu ajutorul picturii, la ceea ce este invizibil, la sfera subconștientului, la vise. Același lucru îl urmăreau, în poezia sa ermetică Stéphane Mallarmé și, în proza sa mistică, Joris-Karl Huysmans. Excelent pedagog, atelierul lui a fost frecventat - printre alții - de Henri Matisse, Georges Rouault, Theodor Pallady și Albert Marquet. Gustave Moreau s-a născut la 6 aprilie 1826 în Paris. Tatăl său, Louis Moreau, studiase arhitectura
Gustave Moreau () [Corola-website/Science/298366_a_299695]
-
din Pitești, fiind montată „într-un spectacol coupé“ cu "Vin soldații" de George Astaloș, în regia lui Radu Boroianu. În anul 1968 îi apare volumul de debut "Rod", eveniment editorial de excepție despre care criticul Nicolae Manolescu scria: „Când în proză se va debuta cu cărți de valoarea "Rodului" lui Cezar Ivănescu, vom putea vorbi nu de o evoluție, ci de o adevărată revoluție“. Volumul este încununat cu Marele Premiu al Festivalului național de poezie „Mihai Eminescu“, Iași, 1968, ediția întîi
Cezar Ivănescu () [Corola-website/Science/298381_a_299710]
-
Bd.Dacia la nr. 141), își dă doctoratul în filosofie cu o dizertație despre Yoga. În 1933 capătă mare popularitate romanul Maitreyi, bazat pe experiența din India și pe date autobiografice. Între 1932 și 1943 publică mai multe volume de proză literară, eseuri și lucrări științifice. Puține opere din literatura universală tratează aceleași fapte în viziunea, inerent diferită și chiar contradictorie, a doi scriitori care au fost, în același timp, protagoniștii lor. Pentru români, romanul "Maitreyi" al lui Mircea Eliade a
Mircea Eliade () [Corola-website/Science/297106_a_298435]
-
în slăvi întreaga ficțiune asimoviană (cum nu o face nici Patrouch), dar compară unele pasaje din "Cavernele de oțel" cu opera lui Proust. Când se referă la modul în care este descrisă căderea nopții peste New York City, Gunn spune că proza lui Asimov "nu trebuie să se rușineze în prezența societății literare". Deși se mândrea cu stilul lipsit de ornamente (pentru care l-a desemnat pe Clifford D. Simak ca influență), Asimov agrea folosirea structurilor narative complexe în textele sale mai
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
Popescu. A fost ales ca regizor Marius Theodor Barna, a cărui concepție regizorală avea în centru "„o poveste de dragoste pe un fundal de adversitate etnică, o poveste cu personaje puține (...)”". El scrisese cu mai mulți ani în urmă o proză intitulată "Dragoste și ură", care trata o stare de conflict ale cărei energii ajungeau la paroxism. În perioada pregătirii, regizorul Marius Barna a câștigat un concurs de debut pentru lung metraj cu un alt proiect: "Față în față" (după un
Război în bucătărie () [Corola-website/Science/297130_a_298459]
-
Teatrul Național din București, după propunerea lui Mihail Pascaly. L-a cunoscut pe Eminescu când tânărul poet, debutant la "Familia", era sufleor și copist în trupa lui Iorgu. Din 1873 până în 1875, Caragiale a colaborat la "Ghimpele" cu versuri și proză, semnând cu inițialele "Car" și "Policar" ("", fabulă antidinastică). La 7-8 ianuarie 1889 s-a căsătorit cu Alexandrina Burelly, fiica actorului Gaetano Burelly. Din această căsătorie vor rezulta mai întâi două fete: Ioana (n. 24 octombrie 1889) și Agatha (n. 10
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
pictat de I.V. Voinescu. În acea zi, a fost tipărit un număr de revistă festiv și unic, pe opt pagini, cu titlul "Caragiale". Pe copertă avea un desen de N. S. Petrescu și o caricatură de Constantin Jiquidi, iar textele - proză și poezii - au fost semnate de cei mai de seamă prieteni ai sărbătoritului. Evenimentul a consolidat argumentul cel mai convingător pentru etapa de consacrare deplină a marelui scriitor, care, prin comediile, schițele și nuvelele sale, a căror forță satirică este
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
fel de povestire. Cuvântul fabulă provine din lat. "fabula" cu sensul de "povestire". În sens larg, termenul denumește "nucleul faptelor din care este constituită acțiunea unei opere literare", iar în sens restrâns reprezintă specia genului epic în versuri sau în proză în care sunt povestite diferite întâmplări puse pe seama animalelor, a păsărilor, a plantelor sau ale unor obiecte personificate. Acestea sunt imaginate în situații omenești, iar faptele narate constituie o alegorie. Fiind o operă epică, în fabulă, sentimentele și atitudinea scriitorului
Fabulă () [Corola-website/Science/297137_a_298466]
-
de vulpe este șiretenia; lupul este lacom, leul este puternic și abuziv, la fel ca elefantul, boul este prostănac, dar și arogant etc. Din cele arătate anterior, se poate conchide că fabula este o operă epică în versuri sau în proză, în care sunt povestite întâmplări puse pe seama animalelor, a păsărilor, a plantelor, a obiectelor și care are caracter satiric și moralizator, criticând anumite defecte omenești. Categoria estetică utilizată în fabulă este comicul, care se întâlnește într-o diversitate de forme
Fabulă () [Corola-website/Science/297137_a_298466]
-
F. Smarandache, NonRoman, Ed. Aius, Craiova, 1993, http://fs.gallup.unm.edu//NonRoman.pdf <br> F. Smarandache, Scrieri defecte, Ed. Aius, Craiova, 1997, http://fs.gallup.unm.edu//ScrieriDefecte.pdf <br> F. Smarandache, editor, Fifth Internațional Anthology on Paradoxism (poeme, proza, arta), 2006, http://fs.gallup.unm.edu//ParadoxistAnthology 5.pdf <br> F. Smarandache, editor, Fourth Internațional Anthology on Paradoxism (poeme, proza), 2004, http://fs.gallup.unm.edu//ParadoxistAnthology 4.pdf <br> F. Smarandache, editor, Third Internațional Anthology on Paradoxism (distihuri
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
Craiova, 1997, http://fs.gallup.unm.edu//ScrieriDefecte.pdf <br> F. Smarandache, editor, Fifth Internațional Anthology on Paradoxism (poeme, proza, arta), 2006, http://fs.gallup.unm.edu//ParadoxistAnthology 5.pdf <br> F. Smarandache, editor, Fourth Internațional Anthology on Paradoxism (poeme, proza), 2004, http://fs.gallup.unm.edu//ParadoxistAnthology 4.pdf <br> F. Smarandache, editor, Third Internațional Anthology on Paradoxism (distihuri paradoxiste), 2000, http://fs.gallup.unm.edu//Third-Anthology-Prd.pdf <br> F. Smarandache, editor, Second Internațional Anthology on Paradoxism (poeme, proza, teatru
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
poeme, proza), 2004, http://fs.gallup.unm.edu//ParadoxistAnthology 4.pdf <br> F. Smarandache, editor, Third Internațional Anthology on Paradoxism (distihuri paradoxiste), 2000, http://fs.gallup.unm.edu//Third-Anthology-Prd.pdf <br> F. Smarandache, editor, Second Internațional Anthology on Paradoxism (poeme, proza, teatru, scrisori), 2000, http://fs.gallup.unm.edu//ParadoxistAnthology 2.pdf <br> J.-M. Levenard, I. Rotaru, A. Skemer, editori, First Internațional Anthology on Paradoxism (eseuri, note), 1993, http://fs.gallup.unm.edu//FirstParadoxistAnthology.pdf <br> <br> Cărți și articole
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
literatura malteză a trecut prin cea mai radicală transformare între poeți, prozatori și dramaturgi. Numele unor poeți importanți remarcați în ultimul sfert al secolului al XX-lea sunt , Victor Fenech, , , , Daniel Massa, Maria Ganado, Lillian Sciberras și Achille Mizzi. În proză, Frans Sammut (scriitorul național modern al Maltei), Paul P. Borg și Joe J. Camilleri au condus avangarda, în timp ce printre numele importante din dramaturgie se numără Francis Ebejer, Alfred Sant, Doreen Micallef, Oreste Calleja, Joe Friggieri și Martin Gauci. Următoarea generație
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
Joe J. Camilleri au condus avangarda, în timp ce printre numele importante din dramaturgie se numără Francis Ebejer, Alfred Sant, Doreen Micallef, Oreste Calleja, Joe Friggieri și Martin Gauci. Următoarea generație de scriitori a lărgit și mai mult sfera, mai ales în proză. Guze' Stagno, Karl Schembri și Clare Azzopardi sunt tineri scriitori care se afirmă în ritm alert, în timp ce în poezie, nume importante sunt Adrian Grima, , Norbert Bugeja și Simone Inguanez. În critica literară, , Oliver Friggieri și Charles Briffa au introdus teme
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
și în numeroase antologii, începând cu "Poets and Poetry of America", realizată de Rufus Wilmot Griswold in 1847. Succesul imediat al „Corbul”-ui i-a făcut pe cei de la editura G. P. Putnam's Sons să publice o colecție cu proza lui Poe, intitulată "Tales" ("Povestiri") în iunie 1845; aceasta a fost prima lui carte publicată în ultimii cinci ani. Au publicat și o colecție de poezii intitulată "The Raven and Other Poems" ("Corbul și alte poeme") pe 19 noiembrie 1845
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
din București, în Biblioteca Lumen, nr. 24. Printre cei mai cunoscuți autori care au tradus poemul lui Edgar Allan Poe se numără Ion Luca Caragiale, George Murnu, Emil Gulian, Dan Botta, Ștefan Augustin Doinaș sau Mihu Dragomir. O traducere în proză a fost efectuată de poetul simbolist Alexandru T. Stamatiad. De asemenea, poemului i-au fost dedicate studii semnate de critici și istorici literari, cum ar fi: George Călinescu, Vladimir Streinu sau Alexandru Philippide. Pentru exemplificare, este prezentată în continuare prima
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
istorici literari, cum ar fi: George Călinescu, Vladimir Streinu sau Alexandru Philippide. Pentru exemplificare, este prezentată în continuare prima strofă a poemului în câteva dintre variantele de traducere: Criticul Vladimir Streinu a studiat traducerea aceluiași poem în versuri sau în proză, în limbile franceză (Baudelaire, Mallarmé, Rollinat, Gabriel Mourey, Victor Orban etc.), română (Iuliu Cezar Săvescu, A. Luca, Ion Luca Caragiale, G. Murnu și Emil Gulian) și italiană (Frederico Olivera) și a conchis într-un studiu publicat în 1938 în "Revista
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]