40,073 matches
-
Ulmu (în trecut, și General Poetaș) este o comună în județul Brăila, Muntenia, România, formată din satele Jugureanu și Ulmu (reședința). Comuna se află în sud-vestul județului și este traversată de șoseaua județeană DJ203, care leagă comuna spre nord-vest de Făurei (DN2B) și
Comuna Ulmu, Brăila () [Corola-website/Science/300994_a_302323]
-
naturale ale zonei, localitatea poate fi un punct turistic interesant. O problemă încă nerezolvata în acest sens este reprezentată de unitățile de cazare, sătul nedispunând de o bază hoteliera sau de pensiuni agroturistice. Bobota este un sat cu un bogat trecut istoric și cultural. Zestrea istorică, etnografica, resursele naturale, izvorul sulfuros, izvoarele feruginoase și prezența lalelei pestrițe, biserica, Centrul Cultural, Fântână lui Șincai, Cimitirul Eroilor, Masa Pinti și toate celelalte locuri încărcate de istorie constituie reale și valoroase oportunități pentru dezvoltarea
Bobota, Sălaj () [Corola-website/Science/301776_a_303105]
-
Sării. Multă vreme în localitate s-a jucat călușul de sărbătoarea Sfântului Ilie iar tinerii anilor 1940-1950 încă mai mergeau la hore în zile de sărbătoare și la clicuri (întâlnirile moderne de astăzi). Astăzi, de Sfântul Ilie, ca și în trecut, există obiceiul de a merge, împreună cu familia și în mod obligatoriu cu copiii, la un târg în localitatea Gratia, la 12 km spre București. Pădurile din apropiere: Palanga, Gușia și Galbena sunt foarte vizitate de tineri primăvara, atunci când florile timpurii
Cătunu, Teleorman () [Corola-website/Science/301791_a_303120]
-
sat în comuna Someș-Odorhei din județul Sălaj, Transilvania, România. În concordanță cu Schița monografică a Sălagiului din 1908, localitatea avea 900 greco-catolici. Pe la 1722 erau 36 familii romanesti, avand preot greco-catolic pe Maftei. Denumiri topice din hotarul satului Domnin: În trecut, hotarul satului Domnin a fost împărțit in 5 furdulauă (trupuri de hotar): Poieni (cu expunere sudică, spre satul Șoimuș), Tiznic (expunere sud-vestică), Față (cu expunere vestică), Fânață/e (cu expunere nordică), Dosul Bârsei (cu expunere estică și sudică). În afara de
Domnin, Sălaj () [Corola-website/Science/301792_a_303121]
-
exceptie. Fondul construit mai păstrează elemente vechi, în care se distinge o casă de lemn din secolul 18, monument de arhitectură. Folclorul și obiceiurile strămoșești ale românilor de pe aceste meleaguri fac din Cizer un areal de convergență turistică de necontestat. Trecutul îndepărtat al satului Cizer este documentat de câțiva istorici sălăjeni și localnici. Petri Mór a făcut în Monografia județului Sălaj din 1901 o primă trecere în revistă a datelor istorice cunoscute despre sat. Dionisie Stoica și Ioan P. Lazăr au
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
cu grajdul vitelor , grajdul oilor , coșteiul pentru porumb, cotețele pentru porci și păsări, găbănașul și fântână . La acestea se adaugă mai recent și bucătăria de vară . Numărul construcțiilor din gospodărie este diferit în funcție de starea materială și socială a oamenilor . În trecut unde terenurile cultivabile se aflau la distanțe mari în raport cu vatra satului gospodăria cuprindea și o colibă la hotar. Tot componente ale gospodăriei sunt și fârciturile cu fan ce sunt făcute lângă sura ori în aproperea grajdurilor. Portul popular femeiesc , așa cum
Luminișu, Sălaj () [Corola-website/Science/301806_a_303135]
-
Moigrad a fost descoperit cel mai vechi tezaur de aur masiv din România. Cântărește 780 grame, datează din perioada neoliticului și întruchipează idoli antropomorfi, simboluri ale fertilității. Pe teritoriul extravilan al acestui sat se găsește marele castru roman Porolissum. În trecut, vatra satului a fost mult mai aproape de Brebi. Actuala vatră datează de acum aproximativ 200 de ani. În 1928 satul avea 237 case și 708 locuitori (majoritatea români). Sub aspectul limbii, moigrădenii se încadrează în subdialectul crișan. În sat a
Moigrad-Porolissum, Sălaj () [Corola-website/Science/301812_a_303141]
-
Satul Poarta Sălajului fiind așezat în imediata apropiere a drumului care face legătura dintre Zalău și Cluj, iar în vechime faimosul drum al lui Traian care pornea de la Napoca spre Porolissum, astfel că din punct de vedere istoric prezintă un trecut cel puțin legendar. Din monografia în limba maghiară a județului Sălaj scrisă de Petri Mór reiese că prima datare oficială apare în 1525 sub denumirea de "Waskapw" cea ce în traducere în limba română înseamnă "Poarta de Fier". În vremurile
Poarta Sălajului, Sălaj () [Corola-website/Science/301819_a_303148]
-
satul care atunci aparținea Episcopiei Argeșului a mers la Cuza pentru a-l felicita cu ocazia alegerii ca domn. Până în anul 2003 a aparținut administrativ de comuna Drăcșenei. După o reorganizare administrativă, a fost inclus în comuna Beuca, Teleorman. În trecut, a aparținut, de asemenea, de comuna Zâmbreasca, Teleorman. Pentru o scurtă perioadă (după Marea Unire), Plopi a fost comună de sine stătătoare. Satul este așezat într-o zonă de silvostepă, cea mai apropiată pădure fiind cea de la Beuca, situată la
Plopi, Teleorman () [Corola-website/Science/301823_a_303152]
-
localitatea cunoscând un proces accelerat de depopulare în anii industrializării socialiste, continuat și în perioada postcomunistă. Populația este formată în totalitate din etnici români, fiind probabil singura localitate din județ fără minorități naționale. Locuitorii se ocupă astăzi, ca și în trecut, cu cultivarea plantelor și creșterea animalelor. În sat se află o școală cu clasele I-IV, în care învață până la 10 copii, un cămin cultural rămas din perioada comunistă, care adăpostește și școala, fosta clădire a școlii, deși construită în
Plopi, Teleorman () [Corola-website/Science/301823_a_303152]
-
marcată câte o moară. Pe deal, pe malul stâng, stă vechea biserică de lemn construită în anul 1750. La sud de sat domină Măgura Priei, loc unde, descoperirile arheologice semnalază urmele unui tumul de pază și semnalizare, atribuit epocii romane. Trecutul îndepărtat al satului Pria este puțin documentat. Petri Mór a făcut în monografia Sălajului din 1901 o primă trecere în revistă a datelor istorice cunoscute despre sat. Pria de Sus și Pria de Jos intră în documente în anul 1481
Pria, Sălaj () [Corola-website/Science/301824_a_303153]
-
la aproximativ 5 - 6 km, și la răsărit de Gura Oltului la 20 - 30 km, în acea parte a Munteniei neocupată de romani în urma victoriei armatei romane asupra Daciei. Partea de sud a Munteniei, inclusiv satul Năvodari, a dispus în trecut și dispune și în prezent, de pământ de bună calitate. Până în anii 1960-1965, prin revărsarea apelor din Dunăre prin: Lacul Suhaia, Gârla Vidroiului, Gârla Lungă, Văslui și a apelor din râurile Oltul, Călmățui, Urlui, Vedea, Teleorman, în fiecare primăvară luncile
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
scoici,etc. La margini de lacuri creșteau: trestie, papură, păpurici, iar în stufăriș trăiau păsări sălbatice (rațe, gâște, stârci, bodârlăi, lișițe, etc. ). Pădurile de stejari, de fagi și frasini împodobeau aceste pământuri, îmbogățeau zilnic atmosfera cu aer proaspăt, iar în trecut, constituiau bune ascunzișuri și puncte de apărare împotriva dușmanilor, asigurau lemnul necesar pentru construcții de locuințe ( bordeeie, colibe, adăposturi etc.) și pentru încălzirea acestora în timpul iernii. Izvoarele care alimentează cu apă cișmelele localităților mai sus numite, râpele din jurul acestor izvoare
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
15 martie 1939 trupele Germaniei intră în Cehoslovacia. La 23 august 1939 Germania și Uniunea Sovietică încheie Pactul Ribentrop - Molotov prin care se prevedea ca Germania să ocupe Ardealul, iar Uniunea Sovietică să ocupe Basarabia și Bucovina. Dar Bucovina, în trecut fusese ocupată de Austro - Ungaria. Se pare că Bucovina a constituit neînțelegere între Germania și Uniunea Sovietică. La 1 septembrie trupele hitleriste invadează Polonia și tot în toamna anului 1939 Uniunea Sovietică ocupă partea de răsărit a Poloniei (Belarus). Anglia
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
curge sinuos spre Dorobanțu, apoi, „șiret” se întoarce spre vest revărsându-se, pe lângâ Pecineaga, în Dunăre. Biserica, zidită de localnici prin anii1920-27, din piatră albă, pe o stâncă de piatră, cu hramul „Sf. Ilie” , a suferit din cauza cutremurelor secolului trecut; 1940, 1977, 1981, 1986, 1990, a fost restaurată între anii 2004-2009 de meșteri locali, Jinga Gheorghe,ș. a. ajutați efectiv de. primărie. Pictura este realizată de un grup de studenți de la Facultatea de Teologie - Constanța. a fost târnosită de Episcopul Visarion
Meșteru, Tulcea () [Corola-website/Science/301850_a_303179]
-
nisipoase unde își caută hrana. Suprafața redusă a terenurilor agricole din zonă îi determină pe localnici să păstreze în saivane doar animalele de tracțiune și mai rar câte una sau două cornute, restul fiind aduse în gospodării înaintea sacrificării. În trecut, persistând chiar până la colectivizare (1951), una din principalele ocupații (în afara creșterii animalelor) era agricultura. Se cultivau cereale, legume, pepeni și în mai mică măsura mici plantații de pomi fructiferi (mai ales pere și gutui). Drept dovadă, în zona Letea au
Letea, Tulcea () [Corola-website/Science/301848_a_303177]
-
slujită de pr. paroh Alistar Grigore și soția sa Alistar Constanța (dascăl și educator suplinitor la Școala Pardina). În zilele noastre se mai practică în noaptea de Înviere aprinderea unui foc imens din roți de cauciuc, înlocuitor al lemnelor. În trecut, focul se aprindea chiar în curtea cimitirului, loc in care se gaseste si Biserica, însă din cauza incidentelor din trecut (aprinderea spontana a ierbii uscate sau a crucilor din lemn), locatia a fost strămutată în afara incintei. Incă din zorii zilei dinaintea
Comuna Pardina, Tulcea () [Corola-website/Science/301857_a_303186]
-
zilele noastre se mai practică în noaptea de Înviere aprinderea unui foc imens din roți de cauciuc, înlocuitor al lemnelor. În trecut, focul se aprindea chiar în curtea cimitirului, loc in care se gaseste si Biserica, însă din cauza incidentelor din trecut (aprinderea spontana a ierbii uscate sau a crucilor din lemn), locatia a fost strămutată în afara incintei. Incă din zorii zilei dinaintea Învierii Domnului (Sâmbătă dimineața), tinerii entuziasmați față de rolul pe care îl au în această zi, se adună în grupuri
Comuna Pardina, Tulcea () [Corola-website/Science/301857_a_303186]
-
Costișa (în trecut, Valea Rea de Jos) este un sat în comuna Tănăsoaia din județul Vrancea, Moldova, România. Satul este situat pe o culme de deal la altitudinea de 211 m, la aproximativ 3 km de centrul comunei Tănăsoaia. Comuna, intrând în modernizare
Costișa (Tănăsoaia), Vrancea () [Corola-website/Science/301872_a_303201]
-
Gura Caliței (în trecut, Lacu lui Băban) este o comună în județul Vrancea, Muntenia, România, formată din satele Bălănești, Cocoșari, Dealu Lung, Groapa Tufei, Gura Caliței (reședința), Lacu lui Baban, Plopu, Poenile, Rașca și Șotârcari. Comuna Gura Caliței se află în zona colinară central-sudică
Comuna Gura Caliței, Vrancea () [Corola-website/Science/301876_a_303205]
-
purta suman, cojoc, pantaloni (bernevigi) din postav, căciulă de miel, opinci sau ciobote înalte. Încet, încet au început să apară tot felul de materiale, au apărut negustorii evrei, iar lumea cumpăra mai ales pentru sărbători, haine noi și încălțăminte. În trecut, hrana era pâinea dospită, (chită) sau nedospită (azimă) iar mai tîrziu s-a început a se consuma mămăligă, fiindcă se făcea mai repede și se consumau lemne mai puține. Ca „udătură”, oamenii aveau animale, păsări, legume, fructe, hagimă și pur
Căpușneni, Vaslui () [Corola-website/Science/301871_a_303200]
-
bogată. Scoarța stejarului este de culoare brun-negricioasă, aspră, adânc brăzdată. Frunzele sunt lobate, cu 4-8 perechi de lobi. Pețiolul este scurt (4-8 cm). Stejarul înflorește în luna mai. Fructul este achenă (ghindă). Termenul stejar este probabil de origine tracică. În trecut lingviștii români i-au atribuit, eronat, origine maghiară sau bulgărească, însă Dimitrie Cantemir îl menționează în Descrierea Moldovei ca fiind un cuvânt inexistent în maghiară sau bulgară. Lemnul de stejar este lemn prețios, de calitate superioară, mai ales dacă este
Grumezoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301887_a_303216]
-
de vânătoare. În zona mai trăiește cârtita, popândăul, șoarecele de câmp, dintre reptile întâlnim șopârla și unele specii de șerpi iar dintre insecte găsim majoritatea speciilor specifice zonei. Solurile locale s-au format în condițiile împăduririi totale sau parțiale din trecut. Solurile bruno -argiloiluviale predomina în partea de nord și cea de sud-vest , unde pădurea are o puternică prezenta iar dealurile sunt mai înalte . În vestul satului Ibănești pe dealul Pleșa și în estul satului Mânzați predomina solurile cenușii iluviale. În
Comuna Ibănești, Vaslui () [Corola-website/Science/301889_a_303218]
-
Slobozia Bradului (în trecut, doar Slobozia) este o comună în județul Vrancea, Muntenia, România, formată din satele Cornetu, Coroteni, Liești, Olăreni, Slobozia Bradului (reședința) și Valea Beciului. Zona nu a fost nicidecum săracă; aici au avut domenii întinse fanarioți precum Soutzo, Bogdan, Goleanu etc.
Comuna Slobozia Bradului, Vrancea () [Corola-website/Science/301900_a_303229]
-
Tătăranu (în trecut, Mărtinești) este o comună în județul Vrancea, Muntenia, România, formată din satele Bordeasca Nouă, Bordeasca Veche, Mărtinești, Tătăranu (reședința) și Vâjâitoarea. Comuna se află în partea de sud-est a județului, pe malurile râului Râmnicu Sărat. Este străbătută de șoseaua națională
Comuna Tătăranu, Vrancea () [Corola-website/Science/301905_a_303234]