40,119 matches
-
22.30 Cămăși de noapte și pijamale, pentru bărbați sau băieți (excl. cele tricotate sau croșetate) 6207.2 buc. S 18.23.22.40 Flanele de corp, maieuri, halate de baie, halate de casă și articole similare pentru bărbați sau băieți (excl. cele tricotate sau croșetate) 6207.9 buc. S @ 18.23.23.00 Bluze, cămăși și bluze-cămăși, pentru femei sau fete (excl. cele tricotate sau croșetate) 6206 buc. S 18.23.24.30 Cămăși de noapte și pijamale, pentru femei
32006R0317-ro () [Corola-website/Law/295168_a_296497]
-
12.10 Treninguri, din materiale textile tricotate sau croșetate 6112.1 buc. S 18.24.12.30 Costume de schi din materiale textile tricotate sau croșetate 6112.20 buc. S @ 18.24.12.40 Costume de baie pentru bărbați sau băieți, din materiale textile tricotate sau croșetate 6112.3 buc. S 18.24.12.50 Costume de baie pentru femei sau fete, din materiale textile tricotate sau croșetate 6112.4 buc. S 18.24.12.90 Alte articole de îmbrăcăminte, tricotate
32006R0317-ro () [Corola-website/Law/295168_a_296497]
-
din materiale textile, netricotate și necroșetate (pentru copii cu înălțimea ≤ 86 cm) inclusiv maieuri, șorțulețe-combinezon, chiloți, costume extensibile, scutece, mănuși, mănuși cu un deget și îmbrăcăminte exterioară 6209 - S 18.24.22.10 Alte articole de îmbrăcăminte pentru bărbați sau băieți n.d.a., inclusiv veste, treninguri și costume pentru sport (excl. costumele penntru schi, tricotate sau croșetate) 6211 [.31 + .32 (.31 + .4 + .90) + .33 (.31 + .4 + .90) + .39] buc. S @ 18.24.22.20 Alte articole de îmbrăcăminte pentru femei sau fete
32006R0317-ro () [Corola-website/Law/295168_a_296497]
-
croșetate) 6211 [.41 + .42 (.31 + .4 + .90) + .43 (.31 + .4 + .90) + .49] buc. S @ 18.24.22.30 Costume pentru schi (excl. articolele tricotate sau croșetate) 6211.20 buc. S 18.24.22.40 Costume de baie pentru bărbați și băieți (excl. articolele tricotate sau croșetate) 6211.11 buc. S 18.24.22.50 Costume de baie pentru femei și fete (excl. articolele tricotate sau croșetate) 6211.12 buc. S 18.24.23.10 Batiste 6213 buc. S 18.24.23
32006R0317-ro () [Corola-website/Law/295168_a_296497]
-
5903, 5906 sau 5907 6210.20 buc. S 18.24.32.55 Îmbrăcăminte de la pozițiile 6201.11 până la 19, confecționată din materialele de la pozițiile 5903, 5906 sau 5907 6210.30 buc. S 18.24.32.73 Îmbrăcăminte pentru bărbați sau băieți, confecționată din materialele de la pozițiile 5903, 5906 sau 5907 6210.40 buc. S @ 18.24.32.75 Îmbrăcăminte pentru femei sau fete, confecționată din materialele de la pozițiile 5903, 5906 sau 5907 6210.50 buc. S @ 18.24.41.30 Calote
32006R0317-ro () [Corola-website/Law/295168_a_296497]
-
Constantin Brâncuși sunt expuse șase lucrări: „Sărutul” - realizat în piatră în 1907, „Vitellius” - cea mai veche lucrare a sculptorului, realizată în 1898 din ghips, „Tors de femeie” - lucrare din marmură ce datează din 1909, „Orgoliul” - executat în 1905, „Cap de băiat” realizat în 1906, „Domnișoara Pogany”, „Scaun” și respectiv „Ecorșeul” - executat în ghips în 1902. Muzeul Olteniei este unul dintre cele mai cunoscute muzee ale orașului. Înființat în 1915, muzeul este organizat în 3 secții: etnografie, istorie și științele naturii. Muzeul
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
principală și satul Măgurenii care era în scădere și devenise mahala a orașului, populația totală fiind de 8125 de locuitori. În oraș existau 4 biserici, două sinagogi, un gimnaziu real cu 91 de elevi și șapte școli primare (trei de băieți, două de fete și două mixte) având în total 971 de elevi (dintre care 375 de fete). Anuarul Socec din 1925 consemnează orașul cu același statut și cu o populație de 13.050 de locuitori. În 1931, orașului îi era
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
Anuarul Socec din 1925 consemnează comună că reședința a plășii Pașcani din același județ, având 10.404 locuitori în satele Blăgești, Boșteni, Brătești, Fântânele, Lunca, Pașcani-Gară, Pașcani-Vatra, Sodomeni și Pașcani-Târg, comuna având un gimnaziu și patru școli primare una de băieți, una de fete, una mixtă a CFR și o alta mixtă a comunității evreiești precum și un atelier feroviar cu peste 1000 de angajați. În 1931, Pașcani a primit statut de comună urbană în cadrul județului Baia, având în administrare și comuna
Pașcani () [Corola-website/Science/296973_a_298302]
-
Moldovei. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Romanul era comună urbană, reședință a județului Roman și avea 14019 locuitori ce trăiau în circa 2500 de case. În oraș existau un seminar cu 4 clase, un gimnaziu, o școală profesională de băieți și una de fete, trei școli primare de băieți și două de fete, plus câte o școală de băieți și una de fete a comunității armenești; șase biserici ortodoxe, o capelă ortodoxă, una catolică, o biserică armenească (datând din 1809
Roman, România () [Corola-website/Science/296969_a_298298]
-
comună urbană, reședință a județului Roman și avea 14019 locuitori ce trăiau în circa 2500 de case. În oraș existau un seminar cu 4 clase, un gimnaziu, o școală profesională de băieți și una de fete, trei școli primare de băieți și două de fete, plus câte o școală de băieți și una de fete a comunității armenești; șase biserici ortodoxe, o capelă ortodoxă, una catolică, o biserică armenească (datând din 1809) și un spital. La acea vreme, pe teritoriul actual
Roman, România () [Corola-website/Science/296969_a_298298]
-
ce trăiau în circa 2500 de case. În oraș existau un seminar cu 4 clase, un gimnaziu, o școală profesională de băieți și una de fete, trei școli primare de băieți și două de fete, plus câte o școală de băieți și una de fete a comunității armenești; șase biserici ortodoxe, o capelă ortodoxă, una catolică, o biserică armenească (datând din 1809) și un spital. La acea vreme, pe teritoriul actual al municipiului, funcționa și comuna Carol I, al cărui sat
Roman, România () [Corola-website/Science/296969_a_298298]
-
prezent ArcelorMittal Roman), Întreprinderea Mecanică Roman s-a divizat în Umaro S.A. și FONTAX S.A. (ulterior desființată), Întreprinderea de Fire și Fibre Poliamidice a devenit POLIROM S.A. și este în lichidare. S-au mai înființat de asemenea un "pension" de băieți, două pensioane de fete și o școală armenească. În secolul al XVII-lea, pe lângă mănăstirea „Sfinții Voievozi” s-a organiat o bolniță. Se mai construiește o policlinică stomatologică, un leagăn pentru copii, cinci dispensare urbane, un spital de boli contagioase
Roman, România () [Corola-website/Science/296969_a_298298]
-
Avea apoi să se adauge o fabrică de tăbăcirea pieilor de animale și încălțăminte. Tot în această perioadă, orașul era reședința județului Vâlcea, precum și reședință episcopală. Se mai găseau aici de asemenea "Regimentul 2 Dorobanți Vâlcea", o școală primară de băieți și o alta de fete, un oficiu poștal (cu o clădire superbă care se păstrează în mod excepțional și astăzi), un spital (tip „Carol Davila”, care de asemenea se mai păstrează), o farmacie, o sală de teatru (fosta sală „Adriani
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
După instaurarea noilor autorități la început "populare", apoi socialiste sau comuniste (?) la 30 decembrie 1947, seminarul teologic a fost transformat în "școală medie de fete" (traducere din rusă a ceea ce era liceul), paralel cu vechiul liceu denumit "școală medie de băieți". Se vor face apoi școli medii mixte în anul 1956. Au mai existat și două școli de meserii. După dezvoltarea industrială a orașului au mai apărut alte cinci licee industriale, un liceu pedagogic și unul sanitar, culminând cu anii '90
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
cu piatră cubică de granit, în dreptul Grădinii Publice fiind asfaltată. Rolul important pe care l-a jucat Bârladul este reflectat și în avântul pe care îl cunoaște dezvoltarea activităților culturale. Astfel la 1 decembrie 1832 se deschide prima "Școală de băieți nr.1". Primul pas spre învățământul secundar din oraș este făcut la data de 2 octombrie 1846 când ia ființă "Clasul real Gh. Roșca Codreanu". În anul 1858, "Clasul Real Codreanu" se transformă în gimnaziu, fiind singurul oraș din Moldova
Bârlad () [Corola-website/Science/296970_a_298299]
-
România a fost reședința județului Tecuci. A fost declarat municipiu în anul 1968. Tot în această perioadă, Tecuciul a fost cunoscut sub numele de "Orașul Trandafirilor". În anul 1920, s-au înființat: Societatea Culturală „Ștefan Corodeanu”, în cadrul Școlii Normale de Băieți și Societatea de Educație Națională de pe lângă Cercul Militar. În același timp, Teatrul Comunal devine gazda primitoare a nenumărate șezători, conferințe sau concerte, la realizarea cărora contribuiau nu numai cadrele didactice, corpul clerical ci și avocații, medicii sau ofițerii așezării. Cea
Tecuci () [Corola-website/Science/296974_a_298303]
-
începând cu 1862, când aceasta s-a mutat aici de la Focșanii Munteni) și avea o populație de 13.134 de locuitori. Ca unități de învățământ, în oraș funcționau gimnaziul V. Boerescu, deschis în 1889, precum și 2 școli primare urbane de băieți, 2 de fete, o școală rurală mixtă și două școli private. Alimentarea cu apă punea probleme, deoarece râul Râmnicul Sărat care curgea pe lângă oraș avea apă sărată, nepotabilă. Apa de băut era adusă prin conducte de la Răducești și era distribuită
Râmnicu Sărat () [Corola-website/Science/296977_a_298306]
-
se înfiintează la 23 aprilie 1853 având 750 locuitori. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Oltenița avea statut de comună urbană, având 4727 de locuitori ce trăiau în 754 de case. În oraș existau două biserici, două școli primare de băieți având în total 208 elevi, o școală primară de fete, spitalul „Regina Elisabeta” având 18 paturi, o fabrică de apă gazoasă și două hoteluri. Orașul avea statut de reședință a plășii Oltenița din județul Ilfov. La acea vreme, pe teritoriul
Oltenița () [Corola-website/Science/296988_a_298317]
-
din satele Târgușorul-Moinești, Lunca-Moinești, Pârâul-Moinești și Dealu Mare, având în total 3777 de locuitori. În comună existau 15 fabrici de petrol, un herăstrău de apă, o fabrică de lumânări de stearină, o fabrică de prelucrare a lemnului, o școală de băieți deschisă în 1862, una de fete deschisă în 1867 și una evreiască, două biserici ortodoxe și una catolică, iar principalul proprietar de pământ era „Societatea de comerț și industrie a petroleului Moinești-Tazlău-Solonțul”. La acea vreme, pe teritoriul actual al municipiului
Moinești () [Corola-website/Science/296998_a_298327]
-
monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt clasificate ca monumente de arhitectură: biserica „Cuvioasa Paraschiva” (construită în 1776 și cu transformări în 1847) aflată în fostul sat Hânganu; și fosta școală primară de băieți (1894), astăzi atelier al școlii „Ștefan Luchian”. Monumentul eroilor din Războiul Ruso-Turc din 1877-1878, ridicat în 1908, este clasificat ca monument memorial sau funerar. Zona orașului Moinești dispune de resurse naturale precum petrol, gaze naturale, sare și material lemnos. Aflat
Moinești () [Corola-website/Science/296998_a_298327]
-
educațional a început în anul 1774 când se înființează școala pentru clasele sărace ale societății. În perioada interbelică, au funcționat în orașul Rădăuți Liceul Romano-Catolic German (1921-1929), Școala Industrială de Ucenici (1923-1953), Liceul Industrial de Fete (~1929-1948), Gimnaziul Industrial de Băieți (1941-1948), Școala de Arte și Meserii (1924- 1930) și probabil o Școală de Metalurgie. După Al Doilea Război Mondial au funcționat Școala Tehnică de Cooperație, Școala Tehnică Zootehnică, Școala Profesională Zootehnică și Școala Silvică. Între 1948-1955 a funcționat la Rădăuți
Rădăuți () [Corola-website/Science/296987_a_298316]
-
o comună rurală din plasa Bistrița a județului Neamț, comună formată din satele Buhuși, Bodești, Margina și Orbicu, având în total 3155 de locuitori. În comună funcționau o fabrică de postavuri înființată de colonelul E. Alcaz, o școală primară de băieți și una de fete. Anuarul Socec din 1925 consemnează schimbarea statutului Buhușilor în cel de comună urbană, având 5350 de locuitori și cuprinzând și satele Bodești, Marginea, Schitu Runc și Runc; orașul era reședința plășii Buhuși din același județ. În
Buhuși () [Corola-website/Science/297006_a_298335]
-
în 1838. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Adjud era o comună rurală din plasa Răcăciuni a județului Putna, formată numai din satul de reședință, cu 2171 de locuitori. În comună existau două biserici ortodoxe, două sinagogi, o școală de băieți cu 51 de elevi, una de fete cu 29 de eleve, un spital și un birou de telegraf și poștă. La acea vreme, pe teritoriul actual al municipiului, mai funcționau în aceeași plasă și comunele Adjudu Vechi și Burcioaia. Prima
Adjud () [Corola-website/Science/297012_a_298341]
-
-lea Mizilul era comună urbană, reședința plășii Tohani din județul Buzău (interbelic). Avea arondate satele Fefelei, Mărăcini și Cireșanu, totalizând o populație de 5200 de locuitori din care 4780 locuiau în orașul propriu-zis. În oraș funcționau două școli — una de băieți, cu 218 elevi, și una de fete, cu 100 de eleve. Se mai aflau acolo 3 biserici (din care una în Fefelei), 2 mori de aburi, 4 stâne, 2 cășării și o fabrică de făină. Anuarul Socec din 1925 consemnează
Mizil () [Corola-website/Science/297024_a_298353]
-
Dr. Bernády György a pus un accent deosebit pe educație. În timpul mandatului său au fost construite, atât din fonduri proprii, cât și din fonduri de la Budapesta, grădinițe, școli elementare, gimnazii (în limba maghiară și germană gimnaziul este liceul) separate pentru băieți și fete, școală militară și colegii. Totodată și construirea clădirilor instituțiilor de învățământ reformate, catolice și evreiești au fost co-finanțate de către primărie. Astfel, se poate spune că absolut toate instituțiile de educație de prestigiu actuale din oraș, cum ar fi
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]