38,404 matches
-
Guevara când a părăsit Cuba, cu scopul de a stârni o revoluție în Congo și ulterior în Bolivia, unde a fost capturat și ucis. Versurile reamintesc momentele-cheie ale Revoluției din Cuba, descriindu-l pe Che Guevara și rolul său de comandant revoluționar. Cântecul a devenit iconic dupa moartea lui Guevara, iar mulți artiști de stânga au compus propriile versiuni ale cântecului. Titlul este o parte a unei expresii binecunoscute a lui Guevara: ""¡Hasta la victoria siempre!"" ("Până la victoria eternă!"). Ca și
Hasta Siempre, Comandante () [Corola-website/Science/325287_a_326616]
-
pierdut patru dintre portavioanele sale în Bătălia de la Midway. Aliații au contracarat amenințările la adresa Australiei printr-o o concentrare de trupe și avioane, cu scopul de a plănui atacul și recucerirea Filipinelor. În martie 1942 amiralul Ernest King, pe atunci comandantul Flotei SUA, a pledat pentru un atac de la Noile Hebride prin Insulele Solomon către Arhipelagul Bismarck. După victoria de la Midway, generalul Douglas MacArthur, care a primit comanda trupelor din Pacificul de Sud-Vest, a propus un atac fulgerător pentru a reocupa Rabaul
Campania din insulele Solomon () [Corola-website/Science/325296_a_326625]
-
Muhammad Ali (în arabă: محمد علي باشا, Muḥammad ʿAlī Băšă, în albaneză: "Mehmet Ali", în turcă: "Kavalalı Mehmet Ali Pașa"; n. 4 martie 1769, Kavala, Macedonia, Rumelia - d. 2 august 1849, Alexandria, Egipt) a fost un comandant albanez al armatei otomane, care a devenit Wăli și s-a autodeclarat khediv al Egiptului și Sudanului. Datorită reformelor sale este considerat fondatorul statului modern Egipt. Dinastia pe care a întemeiat-o a condus Egiptul până la Revoluția egipteană din 1952
Muhammad Ali al Egiptului () [Corola-website/Science/325301_a_326630]
-
Kolceak o informează că ei nu mai pot să se mai întâlnească. Când Anna vrea să afle de ce, amiralul îi răspunde: Pentru că te iubesc." Mai târziu, el este informat că Țarul (Nicolae Burliaev) l-a promovat la gradul de viceamiral comandant al Flotei din Marea Neagră, cu baza la Sevastopol. După ce a primit în ultimul moment o scrisoare de la Kolceak, Anna fuge la gară pentru a-și vedea iubitul. Ea ajunge prea târziu și vede numai o privire inconfortabilă aruncată de Sofia
Amiralul (film) () [Corola-website/Science/325315_a_326644]
-
în bătălia de la Antietam din Maryland, dar nu reușise să distrugă armata lui Lee, nici să-l oblige pe acesta să se retragă în Virginia, suficient de agresiv pentru Lincoln. Înlocuitorul lui McClellan a fost gen.-mr. Ambrose E. Burnside, comandantul Corpului IX. Burnside își construise o reputație de comandant independent, cu operațiuni reușite în acel an în zona de coastă a Carolinei de Nord și, spre deosebire de McClellan, nu părea să aibă ambiții politice. El se simțea însă insuficient de calificat
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
să distrugă armata lui Lee, nici să-l oblige pe acesta să se retragă în Virginia, suficient de agresiv pentru Lincoln. Înlocuitorul lui McClellan a fost gen.-mr. Ambrose E. Burnside, comandantul Corpului IX. Burnside își construise o reputație de comandant independent, cu operațiuni reușite în acel an în zona de coastă a Carolinei de Nord și, spre deosebire de McClellan, nu părea să aibă ambiții politice. El se simțea însă insuficient de calificat pentru a comanda o armată și la început a
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
denumită Înălțimile lui Marye de la vest de oraș, cu divizia lui Anderson în extrema stângă, cea a lui McLaws exact în spatele orașului, iar cele ale lui Pickett și Hood la dreapta. El a trimis după Jackson la 26 noiembrie, dar comandantul celui de al Doilea Corp anticipase necesitatea și începuse deja un marș forțat de la Winchester la 22 noiembrie, acoperind până la 30 km pe zi. Jackson a sosit la cartierul general al lui Lee la 29 noiembrie și diviziile sale au
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
condusă de gen. brig. William Barksdale, care comanda apărarea orașului. Artileria unionistă a încercat să-i disloce, dar pozițiile lor din pivnițele caselor au făcut ca focul celor 150 de tunuri să nu-și atingă obiectivul. În cele din urma, comandantul de artilerie al lui Burnside, gen. brig. Henry J. Hunt, l-a convins pe acesta să trimită grupuri de infanteriști în bărcile podului mobil pentru a-și asigura un mic cap de pod și să îndepărteze trăgătorii de elită. Col
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
intenții să nu fie clare. Mai mult, alegerea lui Burnside a verbului „a lua” ("to seize") era mai puțin fermă în terminologia militară a secolului al XIX-lea față de un ordin de „a cuceri” ("to carry") înălțimile. Franklin a ordonat comandantului Corpului I, gen.-mr. John F. Reynolds, să aleagă o divizie pentru atac. Reynolds a ales cea mai mică divizie a sa, de circa 4.500 de oameni, comandată de gen.-mr. George G. Meade, și a cerut diviziei gen
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
diviziei sale să înainteze. Abia când Meade a galopat în spate să-l certe pe Birney că, după cum își amintește un locotenent din statul major, „aproape face pietrele să se târască”, a reușit în cele din urmă să-i ordone comandantului de brigadă să înainteze, asumându-și el însuși responsabilitatea, dar a păstrat ranchiună săptămâni în șir. În acest moment, era, însă, prea târziu pentru a mai realiza ceva cu vreo acțiune ofensivă. Divizia lui Early a început un contraatac, condus
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
al câmpului de luptă, divizia condusă gen. brig. William H. French, din cadrul Corpului II s-a pregătit de înaintare, supusă tirului artileriei confederate îndreptată în jos, spre Fredericksburgul acoperit de ceață. Ordinele generalului Burnside către gen.-mr. Edwin V. Sumner, comandantul Marii Divizii Dreapta, era de a trimite „o divizie sau mai multe” să ocupe zonele înalte de la vest de oraș, presupunând că asaltul său de la capătul sudic al liniei confederate va fi acțiunea decisivă a bătăliei. Zona era una dificilă
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
început 2.000 de oameni în linia întâi de pe Înălțimile lui Marye și mai erau 7.000 de oameni în rezervă pe creastă și în spatele ei. Artileria masată acolo acoperea aproape neîntrerupt câmpia de sub ea. Generalul Longstreet fusese asigurat de comandantul artileriei sale, lt. col. Edward Porter Alexander: „domnule general, acoperim pământul acum atât de bine că o să-l pieptănăm ca cu un pieptene des. Nici o găină n-ar scăpa de pe câmpul ăsta când tragem spre el.” Ceața s-a ridicat de pe
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
lovit de un glonț în gât în timp ce-și conducea oamenii la 40 m de zid, unde au fost opriți ca și predecesorii lor. Caldwell însuși a fost lovit la scurt timp de două gloanțe și scos din luptă. Comandantul Corpului II, gen.-mr. Darius N. Couch, era îngrozit de măcelul la care fuseseră supuse cele două divizii ale sale în doar o oră de lupte și, ca și col. Miles, a realizat că tactica nu funcționează. La început, s-
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
mortal de un glonț al unui trăgător de elită și a fost înlocuit cu gen. brig. Joseph B. Kershaw. Generalul Lee și-a exprimat față de Longstreet îngrijorarea că masarea de trupe îi va rupe linia, dar Longstreet și-a asigurat comandantul: „Generale, dacă pui toți oamenii de pe malul celălalt al Potomacului pe câmpul ăsta de luptă să vină la mine pe aceeași linie, și-mi dai destulă muniție, o să-i omor pe toți înainte să ajungă la linia mea.” Pe la jumătatea
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
pe ambele flancuri. În loc să-și reconsidere abordarea în fața marilor pierderi suferite, s-a încăpățânat să continue pe aceeași cale. A trimis lui Franklin ordinul de a-și relua asaltul pe stânga (ordin pe care, după cum s-a arătat mai sus, comandantul Marii Divizii Stânga l-a ignorat) și a ordonat Marii Divizii Centru, comandată de gen.-mr. Joseph Hooker, să treacă Rappahannockul, să intre în Fredericksburg și să continue atacul spre Înălțimile lui Marye. Hooker a efectuat personal o recunoaștere (ceva
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
de lângă Drumul Scufundat de sub Înălțimile lui Marye, Kirkland a văzut îndeaproape suferințele și, ca și mulți alții, a fost impresionat de strigătele de ajutor ale unioniștilor răniți din noaptea rece de iarnă de 13 december 1862. După ce a obținut permisiunea comandantului său, gen. brig. Joseph B. Kershaw, Kirkland a adunat rații de mâncare și, la lumina zilei, fără o încetare oficială a focului și fără un steag alb (refuzat de Kershaw), a dat apă numeroșilor răniți unioniști de pe câmpul de luptă
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
oamenii săi, dar a trebuit să abandoneze tot materialul greu, inclusiv câteva tancuri Tiger II. În bătălia lor de lângă La Gleize, oamenii lui Peiper au capturat la 21 decembrie un ofițer american de rang înalt, pe maiorul Harold D. McCown, comandantul unuia din batalioanele Regimentului 119 Infanterie. Acesta din urmă, informat despre masacrul de la Malmedy, era îngrijorat de soarta sa și de cea a oamenilor săi și a vorbit cu Peiper. Conform lui McCown, Peiper l-a încredințat că nici el
Masacrul de la Malmedy () [Corola-website/Science/324527_a_325856]
-
teroriste. Primul grup - Irgun - era comandat de viitorul prim-ministru israelian, Menahem Begin. Al doilea grup - Stern - era comandat de un alt viitor prim-ministru, Yitzhak Shamir. În 1980, datorită tratativelor încununate cu succes de la Câmp David (1978), fostul terorist, comandant, al Irgun - Menahem Begin - a primit Premiul Nobel pentru Pace. Trupele de asalt au pătruns prin surprindere în sat și au atacat casă cu casa lichidând toată populația satului. În 1983, cănd Begin s-a retras din funcție, prim-ministru
Masacrul de la Deir Yassin () [Corola-website/Science/324586_a_325915]
-
Begin - a primit Premiul Nobel pentru Pace. Trupele de asalt au pătruns prin surprindere în sat și au atacat casă cu casa lichidând toată populația satului. În 1983, cănd Begin s-a retras din funcție, prim-ministru a devenit fostul comandant al Stern, Yitzhak Shamir, până la acea dată, ministrul de Externe în Cabinetul Menahem Begin. David Yallop în "To the End of the Earth: the Hunt for the Jackal", afirmă că "Istoria este scrisă, întotdeauna, de învingători". Documentele ONU prevedeau o
Masacrul de la Deir Yassin () [Corola-website/Science/324586_a_325915]
-
cu proprietarul unui mic vas comercial pentru a fi dus împreună cu alte cinci persoane în America de Sud, dar un unchi al său a aflat și a contactat Amiralitatea. La scurt timp după aceasta, FitzRoy a aflat că urmează să fie numit comandant al vasului HMS "Chanticleer" care urma să meargă în Țara de Foc, dar din cauza stării precare a vasului, el a fost înlocuit cu "Beagle". La 27 iunie 1831, FitzRoy a fost numit comandant al expediției, fiind secondat de locotenenții John
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
a aflat că urmează să fie numit comandant al vasului HMS "Chanticleer" care urma să meargă în Țara de Foc, dar din cauza stării precare a vasului, el a fost înlocuit cu "Beagle". La 27 iunie 1831, FitzRoy a fost numit comandant al expediției, fiind secondat de locotenenții John Clements Wickham și Bartholomew James Sulivan. Căpitanul Francis Beaufort, hidrograful Amiralității, a fost invitat să hotărască în ce măsură se poate continua studiul în această călătorie; el a discutat cu FitzRoy despre o călătorie pe
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
să „certifice natura rocilor și pământurilor” din zonele studiate, și era hotărât ca , la o nouă expediție similară, să încerce „să ducă o persoană calificată să examineze pământul; în vreme ce ofițerii, și eu, ne vom ocupa de hidrografie”. În acea vreme, comandantul era expus la stress și singurătate, un exemplu fiind chiar sinuciderea căpitanului Stokes, precum și chiar a unchiului lui FitzRoy, vicontele Castlereagh care se sinucisese și el din cauza stressului produs de prea multă muncă. Aflat pentru prima oară în funcție de conducere cu
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
a-mi efectua cercetările istorice, în calea calea mersului meu pe uscat pentru a strânge colecții punându-se toate piedicile posibile” în timp ce Darwin primea toate invitațiile din partea demnitarilor de pe țărm și a primit ajutor la împachetarea colecțiilor. Cu permisiunea amiralului comandant, McCormick a părăsit vasul în aprilie 1832 și s-a întors în Anglia. Medicul asistent Benjamin Bynoe a fost numit medic al expediției în locul său. În timp ce "Beagle" era ancorat la Bahía Blanca, Darwin și FitzRoy au plecat într-o „foarte
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
să se execute, nu se știe din ce motiv, însă se poate presupune că din cauză că Nicetas ar fi refuzat să îi recunoască titlul imperial, dat fiind că mai târziu Ludovic se va referi într-o scrisoare la "comportamentul insultător" al comandantului bizantin. La fel de posibil este însă ca flota bizantină să fi ajuns prea târziu, către toamnă. În 870, musulmanii din Bari și-au mărit consistența raidurilor asupra posesiunilor creștine din Italia, ajungând chiar până la a jefui peninsula Gargano, inclusiv sanctuaul de la
Emiratul de Bari () [Corola-website/Science/324605_a_325934]
-
Malvine. Acest tratat constituie dovada absolută că Marea Britanie nu avea absolut nici un drept să stabilească prin orice mijloace, vreo așezare permanentă în Insulele Malvine. Acestea sunt drepturile pe care Republica Argentina le-a moștenit din partea Spaniei în 1810. În 1820, comandantul fregatei La Heroína, Don David Jewett, a intrat în posesia insulelor Malvine, în calitate de reprezentant al guvernului argentinian. În 1823, guvernul din Buenos Aires a numit guvernator al Insulelor Malvine pe Don Pablo Areguati, concesionând insulele unor familii argentiniene, în vederea creșterii bovinelor
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]