37,049 matches
-
teritoriu Confederației Elvețiene, fiind încorporat apoi în cantonul Graubünden. Grand Hotel Waldhaus Vulpera-Tarasp construit în stil neorenascentist cu elemente Sgraffito a fost deschis în 8 iunie 1897 și a fost unul dintre primele hoteluri din Alpii Elvețieni și un important monument Belle Époque din Europa. Tarasp are o suprafață de 46,9 km², din care 0,9% o formează așezarea propriu-zisă (clădiri sau drumuri), 12,9% este folosită în scopuri agricole, 34,6% este împădurită, iar 51,6% este neproductivă (râuri
Tarasp () [Corola-website/Science/335293_a_336622]
-
În 1990 un procent de 58% putea vorbi retoromana, deși ea nu mai era vorbită ca limbă principală, iar în anul 2000 doar 46,6% mai puteau înțelege retoromana. Castelul Tarasp și "Trinkhalle" (sala de băut) sunt înscrise în lista monumentelor de patrimoniu de importanță națională din Elveția. Gara "Scuol-Tarasp" este stația terminus al rețelei private de căi ferate Rhätische Bahn, deservită de trenuri din Chur și Pontresina.
Tarasp () [Corola-website/Science/335293_a_336622]
-
a fost transformat în Cetatea Ducală și arsenalul precum și clădirile guvernamentale au fost reconstruite. Corul Bisericii Sf. Moriz fost înzestrat de către Johann Casimir în 1598, în onoarea părinții săi, cu una dintre cele mai frumoase epitafurile renascentiste din Germania - un monument alabastru înalt de 12 metri bogat sculptat. În plus, el a fondat Gimnaziul Casimirianum, a extins castelul familiei pentru a include moștenirea lui de colecții de cărți și l-a angajat în 1603 pe compozitor Melchior Franck ca "Hofkapellmeister". În timpul
Johann Casimir, Duce de Saxa-Coburg () [Corola-website/Science/335328_a_336657]
-
Centrul Monumentelor Naționale (în ) este o instituție publică franceză aflată sub tutela Ministerului Culturii. S-a născut în anul 2000 din Casa națională a monumentelor istorice și preistorice, înființată pe 10 iulie 1914. Conversează, animează și deschide către public 98 de monumente
Centrul Monumentelor Naționale din Franța () [Corola-website/Science/335352_a_336681]
-
Centrul Monumentelor Naționale (în ) este o instituție publică franceză aflată sub tutela Ministerului Culturii. S-a născut în anul 2000 din Casa națională a monumentelor istorice și preistorice, înființată pe 10 iulie 1914. Conversează, animează și deschide către public 98 de monumente istorice în proprietatea statului francez, care totalizează peste 9 milioane de vizitatori în fiecare an. Are sediul la Palatul Sully în arondismentul 4
Centrul Monumentelor Naționale din Franța () [Corola-website/Science/335352_a_336681]
-
Monumentelor Naționale (în ) este o instituție publică franceză aflată sub tutela Ministerului Culturii. S-a născut în anul 2000 din Casa națională a monumentelor istorice și preistorice, înființată pe 10 iulie 1914. Conversează, animează și deschide către public 98 de monumente istorice în proprietatea statului francez, care totalizează peste 9 milioane de vizitatori în fiecare an. Are sediul la Palatul Sully în arondismentul 4 din Paris. În anul 2016 s-au adăugat la lista de monumentele Palatul Marinei din Paris și
Centrul Monumentelor Naționale din Franța () [Corola-website/Science/335352_a_336681]
-
deschide către public 98 de monumente istorice în proprietatea statului francez, care totalizează peste 9 milioane de vizitatori în fiecare an. Are sediul la Palatul Sully în arondismentul 4 din Paris. În anul 2016 s-au adăugat la lista de monumentele Palatul Marinei din Paris și Vila Kérylos de la Beaulieu-sur-Mer.
Centrul Monumentelor Naționale din Franța () [Corola-website/Science/335352_a_336681]
-
se grupeze Statul Major al tuturor forțelor armate în cadrul aceleiași clădire în arondismentul 15, „Hexagonul Balard”. Noul sediu fiind inaugurat în noiembrie 2015, Statul Major al Marinei s-a mutat în decembrie 2015 și Palatul Marinei a fost încredințat Centrului Monumentelor Naționale.
Palatul Marinei () [Corola-website/Science/335350_a_336679]
-
este un ansamblu de clădiri, monument de arhitectură de însemnătate națională, amplasat pe str. Aleksandr Pușkin, 11 din Chișinău. Este inclus în Registrul monumentelor de istorie și cultură a municipiului Chișinău la inițiativa Academiei de Științe. Lotul de teren pe care este amplasat complexul de clădiri
Complexul de clădiri ale fostei clinici de hidroterapie a medicului Tumarkin () [Corola-website/Science/335370_a_336699]
-
este un ansamblu de clădiri, monument de arhitectură de însemnătate națională, amplasat pe str. Aleksandr Pușkin, 11 din Chișinău. Este inclus în Registrul monumentelor de istorie și cultură a municipiului Chișinău la inițiativa Academiei de Științe. Lotul de teren pe care este amplasat complexul de clădiri a fost cumpărat în 1878 de secretarul gubernial Nicolai Ivanovici Kușkovski la licitația publică organizată de Uprava urbană
Complexul de clădiri ale fostei clinici de hidroterapie a medicului Tumarkin () [Corola-website/Science/335370_a_336699]
-
parapet din piatră cu un atic în centru. În anii 1990, în scopul amplificării clădirii prin construcția unei mansarde în acoperiș, decorația plastică a fost distrusă și fațada a obținut un aspect inestetic, cu console false pentru susținerea acoperișului masiv. Monumentul se regăsește la numărul 235 în Registrul monumentelor ocrotite de stat din Republica Moldova și face parte din nucleul istoric al orașului Chișinău. Restaurarea vilei a demarat la începutul anului 2014, atunci când a primit avizul pozitiv al Consiliului Național al Monumentelor
Complexul de clădiri ale fostei clinici de hidroterapie a medicului Tumarkin () [Corola-website/Science/335370_a_336699]
-
În anii 1990, în scopul amplificării clădirii prin construcția unei mansarde în acoperiș, decorația plastică a fost distrusă și fațada a obținut un aspect inestetic, cu console false pentru susținerea acoperișului masiv. Monumentul se regăsește la numărul 235 în Registrul monumentelor ocrotite de stat din Republica Moldova și face parte din nucleul istoric al orașului Chișinău. Restaurarea vilei a demarat la începutul anului 2014, atunci când a primit avizul pozitiv al Consiliului Național al Monumentelor Istorice. Beneficiarul lucrărilor este Comitetul Național Olimpic și
Complexul de clădiri ale fostei clinici de hidroterapie a medicului Tumarkin () [Corola-website/Science/335370_a_336699]
-
Monumentul se regăsește la numărul 235 în Registrul monumentelor ocrotite de stat din Republica Moldova și face parte din nucleul istoric al orașului Chișinău. Restaurarea vilei a demarat la începutul anului 2014, atunci când a primit avizul pozitiv al Consiliului Național al Monumentelor Istorice. Beneficiarul lucrărilor este Comitetul Național Olimpic și Sportiv din Republica Moldova. Planurile de reconstrucție, modificate în mai 2015, includ și amenajarea unui etaj mansardat.
Complexul de clădiri ale fostei clinici de hidroterapie a medicului Tumarkin () [Corola-website/Science/335370_a_336699]
-
(în ) este un palat din Paris care adăpostește Centrul Monumentelor Naționale din Franța. Este situat în arondismentul 4, pe Rue Saint-Antoine. A fost construit din anul 1624 pentru supraveghetorul al finanțelor Mesme Gallet. Inițial prevăzut cu cărămizi și pietre, la modă în momentul respectiv, a fost realizat doar în pietre
Palatul Sully () [Corola-website/Science/335362_a_336691]
-
nouă, perpendiculară pe clădirea principal, la grădinile. Casa de Sully și-a păstrat palatul până la sfârșitul secolului al XVIII-lea și i-a lăsat numele său. În sec. al XIX-lea palatul a fost exploatat ca o investiție imobiliară. Clasat monument istoric în 1861, a fost cumpărat de statul francez, care a lansat lucrările de renovare. Din anul 1967 adăpostește sediul al Casei Naționale a Monumentelor Istorice și Preistorice, acum Centrul Monumentelor Naționale din Franța.
Palatul Sully () [Corola-website/Science/335362_a_336691]
-
său. În sec. al XIX-lea palatul a fost exploatat ca o investiție imobiliară. Clasat monument istoric în 1861, a fost cumpărat de statul francez, care a lansat lucrările de renovare. Din anul 1967 adăpostește sediul al Casei Naționale a Monumentelor Istorice și Preistorice, acum Centrul Monumentelor Naționale din Franța.
Palatul Sully () [Corola-website/Science/335362_a_336691]
-
palatul a fost exploatat ca o investiție imobiliară. Clasat monument istoric în 1861, a fost cumpărat de statul francez, care a lansat lucrările de renovare. Din anul 1967 adăpostește sediul al Casei Naționale a Monumentelor Istorice și Preistorice, acum Centrul Monumentelor Naționale din Franța.
Palatul Sully () [Corola-website/Science/335362_a_336691]
-
(n. 10 decembrie 1932, Valea Voievozilor - d. 29 aprilie 2014, București) a fost un cercetător și istoric de artă, personalitate de seamă a culturii românești. A activat în cadrul Direcției Monumentelor Istorice și la Institutul „G. Oprescu” al Academiei Române. Este autorul unor importante lucrări științifice de artă și istorie românească. Ca un semn prevestitor, - născută Cristache - s-a născut la 10.12.1932, în satul de răsunet istoricesc, Valea Voievozilor, situat
Ioana Cristache Panait () [Corola-website/Science/335383_a_336712]
-
Istorie la Universitatea din București. Astfel, Ioana (pentru surori, Janca) și-a finalizat studiile în anul 1956, specializându-se în Arhivistică și Paleografie. A fost căsătorită cu istoricul și arheologul prof. dr. Panait I. Panait. Activând ca cercetător din cadrul Direcției Monumentelor Istorice (1964-1977), Ioana Cristache Panait a studiat atât cărțile manuscrise, cât și monumentele istorice, atenția sa îndreptându-se cu precădere asupra bisericilor din lemn și piatră. Aici s-a perfecționat în cercetarea la fața locului a acestora, descoperindu-le secretele
Ioana Cristache Panait () [Corola-website/Science/335383_a_336712]
-
studiile în anul 1956, specializându-se în Arhivistică și Paleografie. A fost căsătorită cu istoricul și arheologul prof. dr. Panait I. Panait. Activând ca cercetător din cadrul Direcției Monumentelor Istorice (1964-1977), Ioana Cristache Panait a studiat atât cărțile manuscrise, cât și monumentele istorice, atenția sa îndreptându-se cu precădere asupra bisericilor din lemn și piatră. Aici s-a perfecționat în cercetarea la fața locului a acestora, descoperindu-le secretele și înțelegându-le, în ciuda drumurilor lungi și anevoioase pe care le-a străbătut
Ioana Cristache Panait () [Corola-website/Science/335383_a_336712]
-
Grupului Micologic G. Bresadola". În ambele instituții cunoscutul micolog Bruno Cetto a fost președinte. Pe 13 septembrie 1930, în timpul unei sesiuni a Societății Botanice Italiene care a avut loc în Trento la Muzeul de Istorie Naturală, a fost dezvelit un monument de marmură în piața Dante, dedicat marelui savant. Senatorul Marconi și toți reprezentanții autorităților au fost prezenți la această ceremonie, la care politicianul l-a numit „cel mai renumit micolog din lume”.
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
toate funcțiilor sale, Ion I. Lapedatu a sprijinit cu însemnate mijloace materiale artiști plastici, instituții de învățământ și de cult, între care Eforia Școalelor Centrale Ortodoxe Române de la Brașov, Școala centrală comercială superioară din Brașov, catedrala ortodoxă din Orăștie, ridicarea monumentul soldatului necunoscut de la Săcele, ca și restaurarea patrimoniului istoric incluzând Mănăstirile de la Curtea de Argeș și Aninoasa sau ansamblul arhitectural de la Golești. Ion I. Lapedatu a fost ales, alături de Valeriu Braniște, Ioan Lupaș, Octavian Goga și Ion Agârbiceanu, în epitropia „Fundațiunii pentru
Ion I. Lapedatu () [Corola-website/Science/335360_a_336689]
-
agentă a Intelligence Service-ului britanic și că, făcând parte din anturajul intim al generalului Ion Antonescu, a contribuit hotărâtor la declanșarea conflictului între acesta și Garda de Fier. Între anii 1938-1958 Veturia Goga a realizat la Ciucea „Mausoleul”, un monument funerar ridicat după planurile arhitectului George Matei Cantacuzino și decorațiile, în mozaic, proiectate de artista plastică Nora Steriade. „Mausoleul iubirii” are 8 m înălțime, cu o bază de 4 m. Mausoleul este construit din marmură și mozaic de Murano, adus
Veturia Goga () [Corola-website/Science/331550_a_332879]
-
din marmură și mozaic de Murano, adus din Italia. Placarea cu mozaic a fost efectuată de Veturia care a muncit aproape 20 de ani la finalizarea lucrării. În 1939, după moartea soțului său, Veturia Goga a adus la Ciucea un monument de arhitectură românească, biserica din lemn din comuna sălăjeană Gălpâia și a înființat o mănăstire de maici care a funcționat până în 1947 și și-a reluat activitatea în 1994. În 1946 a fost condamnată de Tribunalul Poporului (care o cercetase
Veturia Goga () [Corola-website/Science/331550_a_332879]
-
că ar fi figurat monograma proprietarului; decorațiile de fațadă cu frunze de laur și ghirlande care încadrează câte un mănunchi de obiecte simbolice: o vioară, un arcuș, o tolba cu săgeți (descrie arhitectul Dan Ionescu în studiul Institutului Național al Monumentelor Istorice). Lucarnele mansardei, executate din tablă de arama, scara din fier forjat care e o capodoperă în sine. Casă a aparținut Academiei Comerciale, fiind donata în 1940 de văduva Nanu-Muscel pentru a adăposti profesori pensionari ai Școlii și studenți. Regimul
Ion Nanu-Muscel () [Corola-website/Science/331608_a_332937]