36,607 matches
-
avea să se dovedească a fi ultima sa scrisoare privind comerțul. Kennedy îl soma pe acesta să oprească proiectul de lege. Legea nu i-ar fi afectat pe comuniști, dar ar fi dăunat producătorilor și exportatorilor americani. Eximbank era de părere că "fondul de stat al Uniunii Sovietice și al altor țări comuniste este suficient de serios pentru a constitui o garanție pentru exporturile SUA". Kennedy anticipa că grîul se va vinde fie în schimbul aurului sau dolarilor, fie cu achitare pe
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
vizibile, în momentul în care Comitetul Miller și-a început cercetările, printr-o serie de întîlniri cu membrii de bază ai Administrației. Secretarul de stat, Dean Rusk, și secretarul Apărării, Robert McNamara, erau în favoarea dezvoltării comerțului, în mod necondiționat. După părerea lor, comerțul nu era atît de important pentru Europa de Est și Uniunea Sovietică încît să se ajungă la concesii politice. McNamara considera că "fostele restricții asupra comerțului" cu blocul sovietic fuseseră "nerealiste". Spre deosebire de predecesorii săi, secretarul Apărării dorea ca America să
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
problemă a comerțului cu blocul sovietic ca pe o chestiune internă. Cetățenii americani trebuiau educați astfel încît să nu interpreteze un atare comerț ca pe o trădare.1146 La polul opus erau secretarii Agriculturii 1147 și Comerțului. Ambii erau de părere că exporturile către lumea comunistă trebuie limitate doar la "ceea ce se poate mînca, bea sau fuma". Mai mult chiar, ei considerau că tot ce înseamnă comerț cu lumea comunistă trebuie să se bazeze pe un quid pro quo1148. Dezacordurile din cadrul
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
se simțea o schimbare de atmosferă. Congresul american și oamenii de afaceri optau pentru dezvoltarea comerțului și chiar pentru acordarea "Clauzei națiunii celei mai favorizate" anumitor țări din estul Europei. Ceaușescu nu voia să piardă ocazia de a le influența părerea. Nixon avea să fie bine primit la București și, pe parcurs, Ceaușescu avea să folosească această vizită ca pe o dovadă în plus a independenței României față de Moscova. Pe 28 iunie, președintele american și-a făcut publică intenția de a
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
a interdicțiilor era posibilitatea achiziționării unor produse de la alte țări necomuniste. Legea includea și o expunere politică în care se sublinia importanța exporturilor pentru balanța de plăți a SUA și stabilitatea economiei interne. Pe 29 decembrie, președintele a semnat, cu părere de rău, noua lege1359. Nu numai Congresul se străduia să ajute America să se implice mai mult în problemele din estul Europei, ci și dr. Lee DuBridge, consilierul științific al lui Nixon. Înainte ca Nixon să viziteze Bucureștiul, DuBridge îi
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Sovietică trebuiau combinate într-o singură propunere legislativă 1538. În timpul dezbaterilor CPEI, Wilbur Mills a luat o hotărîre. Pe 21 noiembrie, a comunicat Administrației că dacă aceasta este doleanța președintelui, el este "de acord să dea prioritate legii comerciale." După părerea lui, însă, Clauzele pentru Uniunea Sovietică și România trebuie integrate în legea comercială și nu separate de aceasta 1539. În acest timp, relațiile româno-americane au continuat să se dezvolte. Pe 2 decembrie, la Cluj, a avut loc o expoziție americană
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
includerii "Clauzei națiunii celei mai favorizate" pentru țările comuniste într-un proiect de lege comercială. El aprecia legea comercială ca fiind "piesa de rezistență" ce va fi supusă atenției Comitetului de Mijloace și Resurse al Camerei Reprezentanților, în 1973. După părerea lui, legea avea să fie, însă, adoptată după circa șase săptămîni de audieri 1549. Avînd certitudinea că Mills va sprijini proiectul legii comerciale, Administrația și-a intensificat eforturile pentru elaborarea unei legi complexe. Spre deosebire de Mills, Administrația nu se decisese, încă
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
și cele pentru Moscova. Oricum, România nu era amenințată de condiționarea dintre comerț și emigrare. Bucureștiul le permitea evreilor să emigreze. De fapt, atitudinea guvernului îl deranja chiar pe rabinul șef al României, Rosen, care era împotriva emigrării evreilor. După părerea lui Harry Barnes, ambasadorul american din România, Rosen vedea în aceasta un "paradox". "Avînd în vedere emigrarea, cultura ebraică era într-un mare pericol de dispariție"1587. Ca urmare, România trebuia să aștepte să fie adoptată mai întîi legea aflată
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
ca și acordul cu România să aibă aceeași soartă. Atacurile critice ale Congresului împotriva derogării lui Ford l-au alarmat pe Bogdan. El a solicitat o întîlnire cu vicepreședintele Nelson Rockefeller, pe data de 14 mai1720. Ambasadorul voia să cunoască părerea Administrației despre progresul tratatului românesc. Comerțul bilateral cu America atinsese o valoare de 400 milioane de dolari în 1974 și Bogdan voia Clauza pentru a spori volumul comerțului românesc cu Statele Unite 1721. Planul conducerii de la București pentru 1976-1980 prevedea creșteri
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
congresmanul Philip Crane, din Illinois i-a trimis președintelui o petiție semnată de 60 dintre colegii săi. Aceștia îi aminteau lui Ford că reînnoirea "Clauzei națiunii celei mai favorizate" depinde de politica de emigrare pe care o aplică România. După părerea lui Crane, Ceaușescu nu numai că nu-și respectase promisiunile, dar amenințase să îngrădească și mai mult dreptul ungurilor și al germanilor de a-și urma familiile în străinătate. Semnatarii sperau ca președintele să rezolve această problemă înainte de a vota
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
voia "să trimită un semnal în legătură cu faptul că Statele Unite sînt gata să accepte niște condiții concrete privind sfera de influență sovietică în Europa de Est", pentru ca Moscova să pună, în schimb, capăt eforturilor de a-și asigura puterea în Europa Occidentală. După părerea lui Bogdan, observațiile lui Sonnenfeldt erau o replică la eforturile comuniștilor de a "se muta în Portugalia". "Situația din Portugalia este cheia pentru Sonnenfeldt"1796. Se prea poate ca opiniile lui Bogdan să fie atacate de către critici, dar cert este
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
despre instabilitatea procesului de emigrare din România. În timpul audierilor Congresului, Bucureștiul analiza imediat cererile de emigrare, dar în restul anului nu prea îi ajuta pe emigranți. De aceea, Jackson voia ca președintele să arate dacă el este sau nu de părere că "o politică românească consistentă de emigrare liberă, fără dificultăți sau întîrzieri artificiale" e o condiție esențială pentru prelungirea derogării. Jackson a sugerat că așteaptă răspunsul în scris 1893. Jackson demonstrase că poate fi un oponent redutabil al Administrației, mai
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
ca România să vădească "tendința" de a rezolva fiecare caz cît mai repede cu putință, deși își dădea seama că aveau să fie și excepții 1895. Hyland a discutat, de asemenea, cu ambasadorul Barnes, care a fost și el de părere că este o dorință realistă 1896. În scrisoarea sa, Brzezinski l-a asigurat pe Jacskon de faptul că autoritățile române au consimțit ca "tendința" politicii lor să fie aceea de a înlătura "dificultățile și întîrzierile artificiale", dar își rezervă dreptul
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
de Ambasada Americană din București. Încă din start, solicitantul era conștient că Bucureștiul descurajează în mod oficial emigrarea. Astfel, acesta era privit ca un dezertor, ca un ingrat sau chiar ca un trădător. Cît despre reîntregirea familiilor, Bucureștiul era de părere că familiștii care trăiesc în afara României trebuie să se întoarcă acasă, pentru a-și reîntregi familia. Pornind de la aceste premise, procesul de emigrare era greoi și de durată, cum era și de așteptat. Procedura de emigrare se desfășura în două
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
a aprobat, implicit, derogarea de la condiția emigrării și România a beneficiat încă un an de "Clauza națiunii celei mai favorizate". Pasivitatea Congresului se datora mai multor factori. În primul rînd, cutremurul din România provocase o reacție umanitară, mai curînd de părere de rău decît de satisfacție la pedepsirea adversarului. În al doilea rînd, identificarea lui Carter cu drepturile omului a dat mai multă credibilitate asigurărilor lui către Congres, conform cărora derogarea avea să ducă la o emigrare mai liberă. În al
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
dacă Moscova nu se sfiește să se expună oprobriului întregii lumi prin invadarea Afganistanului, i-ar fi foarte ușor să zdrobească un stat comunist din Balcani. Deși era categoric împotriva invaziei, Ceaușescu nu voia să atragă prea mult atenția asupra părerilor lui. În consecință, România își exprima dezaprobarea în mod tacit. Bucureștiul a fost singurul care nu a participat la întrunirea de la Moscova a miniștrilor de Externe din țările Pactului de la Varșovia, care au semnat comunicate prin care sprijineau noul guvern
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
o "atmosferă de înțelegere reciprocă și considerație, care a prilejuit un schimb sincer de opinii"2047. În jargonul comunist, aceasta însemna că au fost ceva neînțelegeri, dar nu îndeajuns de serioase pentru a fi descrise ca un schimb "sincer" de păreri. Totuși, faptul că avusese loc o întrevedere demonstra că România recunoștea importanța drepturilor omului față de Administrația Carter, căci Ceaușescu nu voia să cadă, în același timp, și în dizgrația Washingtonului, și a Moscovei. În cursul următoarelor luni, între cele două
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Republica Populară Chineză. Carter și-a justificat recomandarea pentru România, de pe 28 mai, prin îmbunătățirea situației emigrării din această țară. El a menționat, de asemenea, succesele repurtate de discuțiile bilaterale la nivel înalt, care aveau să asigure în continuare, după părerea lui, soluționarea problemelor umanitare și a celor legate de emigrare 2058. Problema datoriilor externe ale României În ziua următoare, Ceaușescu a luat cuvîntul în fața Comitetului Central al PCR, criticîndu-i pe membrii acestuia pentru numeroasele "neajunsuri și rămîneri în urmă" cu
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
corporațiilor UOP și Vitco erau cît se poate de dornici să sprijine prelungirea Clauzei pentru produsele românești. Pledoariile lor au constituit un ecou la rapoartele reprezentanților Departamentelor de Comerț și Finanțe, precum și ai Biroului de Reprezentanță Comercială a Statelor Unite. După părerea lui Robert Cornell, reprezentantul Finanțelor, România era "un client bun". Aceasta cumpăra produse finite, prelucrate în SUA și produsul agricol excedentar guvernamental. Mai mult decît atît, Bucureștiul era un "furnizor de încredere", de la care se puteau importa produse derivate din
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
au slujbe sau legături familiale; unii s-ar putea să nu dorească să emigreze"2121. Deși criticate de opoziție, observațiile lui Scanlan s-au bucurat de sprijinul lui O. Rudolph Aggrey, ambasadorul Americii în România din timpul Administrației Carter. După părerea lui Aggrey, unii evrei nu voiau să plece din România. Aceștia preferau "să lupte în felul lor decît să treacă de partea cealaltă", în Statele Unite 2122. Opoziția a ridicat obiecții cu privire la poziția Administrației față de emigrare, în spiritul aceleiași legături cu
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
a permite evreilor să emigreze în Israel. Datorită "campaniei intensive pentru Washington" întreprinse de organizația sa, Bucureștiul eliberase în luna mai 105 pașapoarte pentru evreii care voiau să plece în Israel, spre deosebire de cele 28 din luna aprilie. Birnbaum era de părere că potențialul anual al emigranților pentru Israel ar ajunge la 3-4.000. El voia ca Administrația să se folosească de "Clauza națiunii celei mai favorizate" ca de o pîrghie prin care să forțeze Bucureștiul să-și îndeplinească norma de emigranți
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Dimitrie Apostoliu, cît și Michael Szaz au protestat împotriva practicilor la care recurgea România în privința drepturilor omului. Nina Shea, de la Liga Internațională pentru Drepturile Omului a rămas neutră în privința reînnoirii "Clauzei națiunii celei mai favorizate" pentru România, fiind, însă, de părere că audierile sînt un mod util de a identifica și poate chiar de a eradica încălcările drepturilor omului în România. După audiere, relațiile româno-americane au intrat pe făgașul normal al "obișnuitelor afaceri". În august, au sosit la București cîțiva membri
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
și religioase care au pledat în favoarea lui Reagan. Printre aceștia se numărau Thad Lempicki, de la Fundația Culturală Româno-Americană, pastorul Dănilă Pascu, de la Ora Radiofonică Românească și pastorul A.S. Lucaciu, din Frăția Baptistă Româno-Americană. Reprezentanții celor două organizații evreiești principale aveau păreri divergente. Jacob Birnbaum, de la Centrul pentru Evreii din Rusia și Europa de Est privea audierile ca pe un mijloc de înlesnire a emigrării evreilor din România. În consecință, își păstra neutralitatea în privința prelungirii "Clauzei națiunii celei mai favorizate" pentru România, care, o dată
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
care Congresul american susținea audieri pentru "Clauza națiunii celei mai favorizate". Deși nu vedea cu ochi buni această metodă, Fascell a susținut recomandarea președintelui. Audierile anuale pentru Clauză sporeau, cel puțin, emigrația din România 2180. Nu toți congresmenii împărtășeau, însă, părerea lui Fascell. În ultima zi a audierilor, pe 13 iulie, Robert Dornan, din California, și Richard Schulze din Pennsylvania, au introdus moțiunea de protest nr. 521, a Camerei Reprezentanților, împotriva prelungirii derogării solicitate de președinte, pentru a pune capăt "Clauzei
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
a primit o scrisoare de la ambasadorul Malița, datată 2 august, prin care Bucureștiul se obliga "să înregistreze progrese și mai mari în privința procedurilor de emigrare, inclusiv în ceea ce privește reducerea timpului necesar prelucrării cererilor". Jackson a acceptat asigurările lui Malița, fiind de părere că reînnoirea Clauzei este lucrul "cel mai înțelept de făcut"2189. Prin pledoaria sa, Jackson i-a cîștigat pe toți de partea lui, cu excepția celor mai înveterați conservatori. Comitetul de Finanțe al Senatului, care trebuia să analizeze moțiunea Helms-Symms, care
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]