36,758 matches
-
N de parametrii sistemului, numită "factor integrand" al lui dQ:<br>formula 4Pentru un număr de parametri geometrici mai mare sau egal cu doi, proprietatea de integrabilitate implică restricții mari asupra dependențelor posibile ale „forțelor“ (analoagele lui p(U,V)) de parametrii geometrici. Pentru un singur parametru geometric, ca în cazul prezent, se pot găsi astfel de perechi "(N(U,V),F(U,V))" în condiții foarte largi, un fapt care este independent de validitatea afirmației (PC). Pentru a vedea aceasta, amintim
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
factor integrand" al lui dQ:<br>formula 4Pentru un număr de parametri geometrici mai mare sau egal cu doi, proprietatea de integrabilitate implică restricții mari asupra dependențelor posibile ale „forțelor“ (analoagele lui p(U,V)) de parametrii geometrici. Pentru un singur parametru geometric, ca în cazul prezent, se pot găsi astfel de perechi "(N(U,V),F(U,V))" în condiții foarte largi, un fapt care este independent de validitatea afirmației (PC). Pentru a vedea aceasta, amintim că ecuația diferențială<br>formula 5
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
termodinamicii). Cu ajutorul lor, putem vorbi despre ecuația de stare a fluidului, care in forma obișnuită este:<br>formula 11 unde Θ este ""temperatura empirică"", definită prin echilibru termic cu un termometru arbitrar .Temperatura empirică poate înlocui energia internă sau presiunea drept parametru negeometric al fluidului. Până acum, factorul integrand "N(U,V)" poate fi diferit de la sistem la sistem. Putem atinge însă concluzii independente de sistem, folosind stările de echilibru care apar punând două sisteme în contact termic unul cu celălalt. Este
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
sistem la sistem. Putem atinge însă concluzii independente de sistem, folosind stările de echilibru care apar punând două sisteme în contact termic unul cu celălalt. Este important că o stare de echilibru a unui astfel de sistem compus are doi parametri geometrici și unul negeometric: cele două volume și temperatura empirică comună. Un astfel de sistem este ""simplu"" în sensul lui Carathéodory și prin urmare, forma diferențială a cantității de căldură este integrabilă, drept consecință a principiului (PC), prin intermediul lemei sale
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
sale: integrabilitatea este acum o afirmație "netrivială": nu orice formă diferențială cu trei variabile independente este integrabilă. Argumentația lui Carathéodory este mai departe următoarea: dacă drept variabile geometrice independente alegem entropiile empirice S, S ale celor două sisteme și ca parametru negeometric temperatura θ și notăm cu "N" un factor integrand al cantității de căldură a sistemului total, putem scrie:<br>formula 12 pentru o functie "S(S,S,Θ)". Deoarece diferențiala dθ nu apare deloc, singurul mod in care "dS" poate
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
despre integrabilitatea lui dQ atunci când adăugăm noțiunea de echilibru termic. Critica principală a prezentării lui Carathéodory este că trecerea de la afirmația inițială (PC) la integrabilitatea lui dQ se face prin ocolul aparent dificil al lemei sale. Pentru sisteme cu doi parametri, aceasta pare prea complicat. În prezentarea lui Planck (1926) astfel de dificultăți nu apar. Arătăm acum cum Max Planck, folosind formularea (PP) a principiului al doilea, demonstrează direct - prin argumente pur fizice - integrabilitatea cantității de căldură schimbată de sistemul compus
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
singur rezervor (ΔQ>0). Drept o completare naturală, arătăm integrabilitatea formei dQ în același cadru al celor două corpuri K și K în contact termic din paragrafele precedente, folosind principiul al doilea in forma Kelvin-Planck. De data aceasta luăm drept parametri volumele V si V și temperatura de echilibru (empirică) θ. Cantitatea de căldură schimbată cu exteriorul este:<br>formula 22 unde "entropiile empirice" S, S sunt funcții de V,θ și V,θ. Înlocuind diferențialele dS, dS cu diferențialele dV, dV
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
S pot fi legate printr-un proces adiabatic reversibil). Această ordine duce la o „foliație“ a mulțimii stărilor unui sistem, fiecare „foaie“ conținând stările accesibile adiabatic reversibil pornind de la una din ele. "Entropia empirică" este orice funcție σ(Z) de parametrii care descriu stările și care are proprietatea că<br>formula 25 ea „numerotează“ foile. Există arbitrarietate în alegerea acestei funcții, iar aceasta este redusă ulterior prin axiome privind comportarea sistemelor compuse. În felul acesta, creșterea entropiei în procese ireversibile apare de la
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
simboluri și relații matematice pentru a evalua o situație. Modelele matematice pot fi "analitice" sau "deterministe", respectiv "stohastice" ("probabiliste"). Un model matematic "determinist" este un model în care fiecare set de stări ale variabilelor este determinat în mod unic de parametrii modelului și de seturile de stări anterioare ale acestor variabile. Într-un model "stohastic" este prezent caracterul aleatoriu, iar stările variabilelor nu sunt descrise de valori unice, ci mai degrabă de distribuții de probabilitate. După modul de reprezentare a proprietăților
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
modelele matematice (MM) se împart în "modele funcționale" și "modele structurale". "Modelele funcționale" reflectă procesele fizice sau informaționale ori funcționarea obiectului sistemic considerat. De obicei, MM funcționale sunt constituite din sisteme de ecuații care leagă paramatrii de intrare (input-uri), parametrii sistemului și parametrii de ieșire (output-uri) ai sistemului. "Modelele structurale" sunt destinate pentru descrierea structurii obiectului sistemic modelat (considerat ca sistem cu construcția sa și mecanismul său de funcționare), iar "structura" sistemului este determinată de natura elementelor și subsistemelor
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
se împart în "modele funcționale" și "modele structurale". "Modelele funcționale" reflectă procesele fizice sau informaționale ori funcționarea obiectului sistemic considerat. De obicei, MM funcționale sunt constituite din sisteme de ecuații care leagă paramatrii de intrare (input-uri), parametrii sistemului și parametrii de ieșire (output-uri) ai sistemului. "Modelele structurale" sunt destinate pentru descrierea structurii obiectului sistemic modelat (considerat ca sistem cu construcția sa și mecanismul său de funcționare), iar "structura" sistemului este determinată de natura elementelor și subsistemelor componente, de proprietățile
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
documentației tehnice etc. Un tip particular de model matematic al unui sistem este "modelul de simulare", cu ajutorul căruia sunt simulate fenomenele ce caracterizează sistemul respectiv, păstrându-se structura lor logică și succesiunea evoluției în timp, ceea ce permite ca prin variația parametrilor de intrare să se obțină informații asupra stărilor procesului la momente de timp determinate. Starea sistemului" este definită ca fiind acel grup de variabile necesare pentru a descrie sistemul în orice moment de timp, relativ la obiectivele studiului. Cu ajutorul unui model
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
urmat de analize și încercări care conduc la proiecte îmbunătățite. Se obține o soluție atunci când se consideră că răspunsul obținut la un moment dat este "cel mai bun" în raport cu criteriile de performanță stabilite. Omologarea modelului implică supunerea modelului unor anumiți parametri de intrare (input-uri) și compararea mărimilor de ieșire (output-uri) obținute pe baza modelului cu cele ale sistemului real. Ambele mărimi de ieșire trebuie să aibă valori comparabile, printr-o diferență minim admisă, pentru ca modelul să fie acceptat ca
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
precizia lor și concordanța cu observațiile. Precizia modelului se estimează prin gradul de concordanță al valorilor performanțelor sistemului calculate cu modelul matematic cu valorile acelorași performanțe ale sistemului real. Un model matematic este robust dacă este puțin sensibil la variațiile parametrilor perturbatori. Un model matematic implică ecuații și inecuații, iar acestea trebuie să fie consistente (consecvente). Uneori, inconsistența rezultă din inconsistența ipotezelor de bază. ٭"Simplitatea sau complexitatea excesivă". Un model poate să nu reprezinte satisfăcător modelul real, atunci când este prea simplu
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
Nici un model matematic nu este perfect și orice model este perfectibil, pentru a se obține o aproximare utilă. Totuși, orice perfecționare poate necesita consumuri suplimentare de timp și bani, de aceea trebuie să fie justificată. Orice model matematic poate conține parametri ale căror valori trebuie estimate. Estimarea necesită experimente sau observații precum și metode de prelucrare a datelor experimentale. Pentru detalii asupra modelării matematice, vezi Se pot identifica următoarele elemente ale modelelor matematice: "Variabilele sistemului". Acestea sunt mărimi care caracterizează diferite stări
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
de prelucrare a datelor experimentale. Pentru detalii asupra modelării matematice, vezi Se pot identifica următoarele elemente ale modelelor matematice: "Variabilele sistemului". Acestea sunt mărimi care caracterizează diferite stări ale sistemului, luând diferite valori (dintr-un domeniu de valori tehnic posibile). "Parametrii sistemului". Acestea sunt mărimi care au o valoare specifică dată, pentru o formulare particulară a modelului. Pentru modele de simulare, parametrii rămân ficși în timpul unei rulări unice pe calculator a simulării. "Constantele sistemului". Sunt mărimi invariabile, dependente de fenomenul studiat
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
Acestea sunt mărimi care caracterizează diferite stări ale sistemului, luând diferite valori (dintr-un domeniu de valori tehnic posibile). "Parametrii sistemului". Acestea sunt mărimi care au o valoare specifică dată, pentru o formulare particulară a modelului. Pentru modele de simulare, parametrii rămân ficși în timpul unei rulări unice pe calculator a simulării. "Constantele sistemului". Sunt mărimi invariabile, dependente de fenomenul studiat (de exemplu, constanta gazelor). "Relații matematice". Sunt ecuații sau inecuații care descriu interacțiunea dintre variabile, parametri și constante. Relațiile matematice încearcă
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
modelului. Pentru modele de simulare, parametrii rămân ficși în timpul unei rulări unice pe calculator a simulării. "Constantele sistemului". Sunt mărimi invariabile, dependente de fenomenul studiat (de exemplu, constanta gazelor). "Relații matematice". Sunt ecuații sau inecuații care descriu interacțiunea dintre variabile, parametri și constante. Relațiile matematice încearcă să descrie funcționarea sistemului în condițiile impuse de mediul său înconjurător, adică în condițiile variabilelor perturbatoare care descriu factorii exteriori sistemului. În etapa de modelare este foarte importantă distincția dintre variabile și parametri, ceea ce constituie
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
dintre variabile, parametri și constante. Relațiile matematice încearcă să descrie funcționarea sistemului în condițiile impuse de mediul său înconjurător, adică în condițiile variabilelor perturbatoare care descriu factorii exteriori sistemului. În etapa de modelare este foarte importantă distincția dintre variabile și parametri, ceea ce constituie o decizie subiectivă, dictată de opțiunile în nivelul ierarhic al definirii sistemului și de utilizarea intenționată a modelului sistemului. Modelarea matematică constă,în esență, în reprezentarea problemelor lumii reale prin probleme matematice, rezolvarea problemelor matematice și interpretarea acestor
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
obținute prin teste, care constă în alegerea unui model ce ajustează cât mai bine datele experimentale, conform unui anumit criteriu impus pentru sistemul considerat. Întocmirea modelelor matematice ale sistemelor include următoarele etape: ٭formularea problemei în limbajul problemei; ٭stabilirea variabilelor și parametrilor implicați; ٭construirea modelului matematic al sistemului prin traducerea problemei în limbaj matematic; ٭stabilirea algoritmului de rezolvare a modelului matematic, adică de rezolvare a ecuațiilor modelului. Metodele de rezolvare pot fi analitice, numerice sau prin simulare; ٭verificarea experimentală a modelului prin
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
de fabricație, reducerea timpului pe ciclul concepție-fabricație și reducerea cheltuielilor de fabricație. Prin definiție, simularea este un proces de utilizare a modelelor matematice prin timpi simulați, în care unul sau mai multe modele pot fi rulate cu diferite valori ale parametrilor de intrare pentru a evalua efectele interacțiunii dintre variabile. Simularea funcționării unui sistem permite aprecierea modului în care acesta va evolua în diferite condiții sau în urma conducerii acestuia după un anumit set de reguli. Modelarea și simularea sistemelor și proceselor
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
asigură alimentarea celorlalte subsisteme cu utilități și efectuarea întreținerii prin intermediul mai multor sisteme parțiale: întreținere și reparații, gospodăria de utilități (energie, apă, abur, aer comprimat, S.D.V.-uri), serviciile sociale. "Subsistemul de control" are funcția de a determina valorile realizate ale parametrilor ce definesc calitatea produselor, de a le compara cu valorile prescrise, de a stabili abaterile și de a comunica informațiile rezultate subsistemului efector și celui de comandă. Există și alte concepții asupra componentelor sistemului de fabricație. Astfel, Mikell P.Groover
Fabricație () [Corola-website/Science/321626_a_322955]
-
vol.3, colectiv de autori (colaborator la paginile care reflectă viața și activitatea politicienilor din Județul Galați, cu nume de familie de la P-Z), Editura Agenției Naționale de Presă ROMPRES, București, 1995. Articole 1.Păunescu, Coriolan, Ruralul interbelic - reeditat în parametrii socio-economici actuali, Analele Universității Danubius din Galați, Fascicula I, Economie 2001;pag. 59-61;ISBN 973-85587-8-7; 2. Păunescu, Coriolan, Zone agricole în județul Galați, Analele Universității Danubius din Galați, Fascicula I, Economie 2001; pag 65-67; ISBN 973-85587-8-7; 3.Drăghie, Lucia; Vasilescu
Coriolan Păunescu () [Corola-website/Science/321714_a_323043]
-
pelicula de oxid de sub poarta tranzistorului este sub 2 nm, curentul de pierderi este semnificativ. În această situație se impune creșterea grosimii stratului de dielectric, fără a reduce capacitatea. Permitivitatea dielectrică relativă depinde de temperatură, umiditate, de solicitările mecanice, de parametrii tensiunii aplicate, etc.
Permitivitate relativă () [Corola-website/Science/321737_a_323066]
-
activități pe care să vă puteți baza (ANRE, IGSU, IGPR, AACR). Autorizații și licențe de functionare: Prin divizia NORTICS proiectăm, implementăm și administrăm pentru clienții noștri infrastructuri IT software și hardware puternice care susțin evoluția afacerii și asigură funcționalitatea în parametri optimi a proceselor din companie. Pornind de la tehnologia informației și a comunicațiilor de date, Quartz Matrix a dezvoltat și consolidat competențe și parteneriate strategice pentru a livra clienților soluții integrate și personalizate. Certificări: Integrarea profesionistă a sistemelor de securitate electronică
Quartz Matrix () [Corola-website/Science/321742_a_323071]