38,651 matches
-
Makfalva), Solocma (Szolokma), Racu (Csikrákos). Cea mai caracteristică și cea mai ornamentală piesă din toată arta construcției secuiești este poarta secuiască. Nu există nimic altceva pentru care secuii ar destina atâția bani, atenție și osteneală cât pentru o poartă. Construcția porții secuiești poate fi descrisă în felul următor: cu față către stradă, pe trei stâlpi de stejar dur, așezați într-o linie dreaptă de șapte-opt metri, este așezat un acoperiș relativ jos și îngust acoperit cu șindrilă de brad, pe a
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
o linie dreaptă de șapte-opt metri, este așezat un acoperiș relativ jos și îngust acoperit cu șindrilă de brad, pe a cărui lungime sunt lăsate găuri de intrerare în "porumbarul" din interior. Între cei doi stâlpi mai apropiați se află poarta mică pentru intrarea oamenilor pe jos. Iar între cele două coloane mai îndepărtate se găsește poarta mare pentru intrarea căruțelor. Fața porții dinspre stradă este acoperită pe toată întinderea sa cu ornamente sculptate în lemn, la fel și piesele de
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
șindrilă de brad, pe a cărui lungime sunt lăsate găuri de intrerare în "porumbarul" din interior. Între cei doi stâlpi mai apropiați se află poarta mică pentru intrarea oamenilor pe jos. Iar între cele două coloane mai îndepărtate se găsește poarta mare pentru intrarea căruțelor. Fața porții dinspre stradă este acoperită pe toată întinderea sa cu ornamente sculptate în lemn, la fel și piesele de legătura care alcătuiesc baza porumbarului. Plecând de la baza stâlpilor, aceste ornamente, vopsite de obicei în roșu
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
lungime sunt lăsate găuri de intrerare în "porumbarul" din interior. Între cei doi stâlpi mai apropiați se află poarta mică pentru intrarea oamenilor pe jos. Iar între cele două coloane mai îndepărtate se găsește poarta mare pentru intrarea căruțelor. Fața porții dinspre stradă este acoperită pe toată întinderea sa cu ornamente sculptate în lemn, la fel și piesele de legătura care alcătuiesc baza porumbarului. Plecând de la baza stâlpilor, aceste ornamente, vopsite de obicei în roșu, verde și albastru, reprezintă stilizat lujere
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
întregii Livonii (în limba germană "Livland"). Riga, la fel ca toată Livonia și Prusia, au ajuns sub stăpânirea Sfântului Imperiu Roman. În timpul lui Martin Luther locuitorii din Riga, Livonia și Prusia s-au convertit la protestantism. Riga a fost o poartă pentru comerțul cu triburile baltice și cu Rusia. În 1282 Riga a devenit membră a Ligii Hanseatice. Hansa s-a transformat dintr-o asociație a negustorilor într-o uniune liberă a orașelor din Germania de nord și din Baltică. Datorită
Riga () [Corola-website/Science/297227_a_298556]
-
(în , în traducere „Poarta Mică”, în dialectul săsesc "Klîkôpeš, Kopeš, Kli-Kopesch", în ) este un oraș în județul Sibiu, Transilvania, România. Aici au conviețuit de-a lungul secolelor maghiari, sași și români. În perioada comunistă au fost construite anumite fabrici care au adus o faimă
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
de pază în jurul căruia a luat ființă localitatea care azi constituie vatra veche a orașului. Bătrânii povestesc că acest turn era un mic punct de vamă pentru comercianții care circulau spre Mediaș și Blaj. De aici traducerea din limba maghiară „Poarta Mică”. Amenajarea căilor de comunicație atât șosele cât și căi ferate determină o dezvoltare mai pronunțată a localității. Între 1850-1867 se construiește drumul național Sibiu-Sighișoara-Brașov, iar în 1872 calea ferată Sibiu-Copșa Mică, la care în 1873 se adaugă via Arad-Copșa-Brașov
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
turn de pază în jurul căruia a luat ființă localitatea care azi constituie vatra veche a orașului. Bătrânii povestesc că acest turn era mic punct de vamă pentru comercianții care circulau spre Mediaș și Blaj. De aici traducerea din limba maghiară Poarta Mică. Amenajarea căilor de comunicație - atât șosele cât și căi ferate - determină o dezvoltare mai pronunțată a localității. Între 1850-1867 se construiește drumul național Sibiu-Sighișoara-Brașov-Blaj-Copșa, iar în 1872 calea ferată Sibiu-Copșa, la care în 1873 se adaugă via Arad-Copșa-Brașov. Localitatea
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
zone muntoase acoperite de păduri, au creat condiții pentru formarea de așezări omenești aproape una lângă alta, deci cu însemnate concentrări de populație. Cea mai veche mențiune documentară care indică o atestare certă a localității Vașcău este cea din Conscrierea porților „Liber regius”, întocmită în anul 1552 de fiscul regal, unde Vașcăul apare menționat sub denumirea de Nagykoh(ó) („Cuptorul Mare”); în același timp apar menționate și localitățile Vărzari de Sus și Vărzari de Jos, împreună cu alte două localități, acestea dispărute
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
pitorești atractive din punct de vedere turistic. În împrejurimi sunt și unele monumente de arhitectură populară, monumente ale naturii, biserici din lemn: bisericile din lemn de la Fânațe, Rieni, Brădet; numeroase peșteri: Peștera de la Fânațe, peșterile din zona izvoarelor Crișului Negru, Porțile Bihorului, peșterile de pe Valea Sighiștelului, Peștera Urșilor de la Chișcău, Peștera de la Câmpeneasa (Izbuc). Se află la o distanță de 3,5 km de orașul Vașcău, situată la cca. 100-150 m de ultima casă din Izbuc; traseul este accesibil cu mașina
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
luna ianuarie. Principalele orașe din Arabia Saudită sunt: Riad (capitala), Dammam, Jeddah, Mecca, Medina. Orașele Mecca și Medina sunt notabile pentru semnificația religioasă pentru musulmani sau urmașii islamului. Jeddah este un important oraș-port situat de-a lungul Mării Roșii și este poarta de acces pentru pelerinii africani. În Dammam se găsește principalul centru de exploatare din bogatele câmpuri petroliere din Arabia Saudită. Arabia Saudită este împărțită în 13 provincii("manatiq idăriyya", - singular "mintaqah idariyya"). Provinciile sunt, mai departe, divizate în 118 guvernorate, inclusiv cele
Arabia Saudită () [Corola-website/Science/298071_a_299400]
-
lungul celui de-al Doilea Război Mondial, care a adus mari schimbări sociale printre liberieni. În 1944, președintele liberian William Tubman a introdus politica unificării, care avea ca scop integrarea africanilor indigeni în viața politică liberiană. Principiul denumit "scopul politicii porților deschise, lansat de Tubman în discursul său de inaugurare, era aducerea în Liberia a mari investiții străine, care să relanseze economia liberiană. La acel moment, Liberia era relativ dezvoltată, față de celelalte state vest-africane. Atât sub guvernarea lui Tubman, cât și
Liberia () [Corola-website/Science/298117_a_299446]
-
perioadei coloniale. În prezent se depune efort pentru conservarea acestor monumente religioase sub denumirea "Monumentele Naționale ale Singapore-ului". Începând cu anii 1990, guvernul a încercat să promoveze Singapore ca centru al artelor și culturii și să transforme țara într-o 'poartă cosmopolită între Est și Vest'. Referința acestor eforturi a fost construcția Esplanade - Theatres on the Bay, un centru pentru desfășurările culturale și artistice care a fost inaugurat la 12 octombrie 2002. Educația primară este obligatorie în Singapore din anul 2000
Singapore () [Corola-website/Science/298144_a_299473]
-
după răsturnarea lui Apafi să restabilească în Transilvania legea românească (adică religia ortodoxă) și să îl repună în funcție pe mitropolitul Sava Brancovici, persecutat și întemnițat de către calviniști pentru că nu voise să renunțe la ortodoxie. După ce în 1683 ajunsese la porțile Vienei, Imperiul Otoman, sub suzeranitatea căruia se găsea Țara Românească, a suferit un puternic recul: rând pe rând au fost pierdute de către turci în dauna imperialilor Ungaria și Transilvania, însă situația Țării Românești nu permitea înlăturarea vasalității turcești. Iorga descria
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
asupra domniei mele”. După preluarea domniei, Brâncoveanu a reconfirmat mandatul solilor trimiși la Viena. Aceștia au ajuns acolo la 10 decembrie 1688, ajungând pe 30 ianuarie la următorul acord, înscris într-o diplomă: Țara Românească renunța la toate legăturile cu Poarta și reînnoda atârnarea față de Ungaria, moștenitor ai cărei regi era împăratul Austriei. Cei doi Cantacuzini au rămas la Viena ca ostatici, garanție pentru ținerea angajamentului, însă în țară s-a întors numai Șerban Vlădescu, întrucât Constantin Bălăceanu a fost întâmpinat
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
viitorului tratat de pace. Imperialii aveau nevoie de el, întrucât pe timp de război domnul Țării Românești era cea mai bună sursă de informații despre ceea ce se petrecea în Imperiul Otoman, el fiind în legătură permanentă cu capuchehaialele sale de pe lângă Poartă, cu pașii din Silistra, Nicopole și Vidin și avea agenți pe lângă alți demnitari ai Imperiului Otoman. Relațiile au fost intermediate de contele de Erbs, luat prizonier la Zărnești. Restul domniei lui Brâncoveanu a însemnat o perioadă lungă de pace. Brâncoveanu
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
pierduse încrederea. În scurt timp Duca s-a făcut nepopular, iar boierii moldoveni băjeniți au fost primiți de Brâncoveanu, care a intermediat discuțiile lor cu solul trimis de Duca pentru negocieri. O lovitură pentru mândria lui Brâncoveanu a fost firmanul Porții din care reieșea că Duca ceruse deasupra capului său predarea boierilor, lucru pe care domnul Țării Românești l-a evitat prin mijloace diplomatice. În 1702, după ce l-a primit cu mare fast pe ambasadorul britanic la Constantinopol William Paget, aflându
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
de bani a agravat situația. O solie condusă de Kuciuk Selin a ajuns la București în aprilie, unde i s-a prezentat domnului firmanul din partea vizirului, în care era invitat să meargă la Adrianopol (unde era stabilită la acel moment Poarta), pentru ca „să sărute poala împărătească”. Curtea a fost cuprinsă de panică; în fapt, după cum au aflat trimișii domnului, intențiile vizirului erau rele. Plecarea lui Brâncoveanu a fost amânată cu patru săptămâni, întrucât s-a îmbolnăvit de erizipel; imbrohorul a cerut
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
impresionant făceau parte stolnicul Cantacuzino, toți boierii mari, mitropolitul țării, medicul Iacob Pylarino, în total 1500 de persoane. În spatele deplasării foarte lente nu era numai sănătatea convalescentă a domnului, ci și nevoia de a temporiza pentru a cumpăra bunăvoința dregătorilor Porții. În tabăra de la Arnăutchioi, domnul l-a întâlnit pe Alexandru Mavrocordat, căruia i-a fost făcută o primire impunătoare și numeroase cadouri. Ajuns în Adrianopol, a fost primit după o săptămână de vizir, care l-a anunțat că Imperiul Otoman
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
mulți bani. A fost impus protejatul său, Mihail Racoviță. Drumul la Adrianopol, audiența la sultan și întoarcerea victorioasă la București au fost imortalizate într-o frescă la Palatul de la Mogoșoaia, distrusă între timp. Toma Cantacuzino rămăsese după episodul Adrianopol pe lângă Poartă, însă a fost schimbat pentru că începuse să ducă o politică independentă, încercând chiar o apropiere de Dimitrie Cantemir. În locul său, Brâncoveanu l-a trimis pe Ștefan Cantacuzino. Conform istoricilor Ștefan Ionescu și Panait I. Panait, este posibil ca în această
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
Ahmed Calaili și Tebendar Mehmed). La începutul anului 1705, prin intermedierea lui Alexandru Mavrocordat și a patriarhului Dosithei, Brâncoveanu a ajuns la o înțelegere cu Antioh Cantemir, cele două părți angajându-se să nu se mai pârască între ele la Poartă. În consecință, Mihail Racoviță a fost mazilit, iar pe la mijlocul anului Antioh Cantemir și-a început a doua domnie. Anul 1706 a adus mai multe cereri de bani din partea turcilor, iar tentativele de negociere nu au dat roade; în consecință, Brâncoveanu
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
nu se scădea din haraci (tributul oficial). La supărarea lui Brâncoveanu s-a adăugat că la câteva zile după plecarea acestora, a sosit ordinul să fie suplimentați cu 500 de salahori, 100 de care și 40 de lemnari. În vară Poarta a cerut în avans 142 de pungi din haraci. După acest efort, a mai cerut un adaos de 180 de pungi; trimisul Porții i-a oferit la transmiterea veștii ca semn de prețuire un hanger împodobit cu diamante, dar pentru
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
ordinul să fie suplimentați cu 500 de salahori, 100 de care și 40 de lemnari. În vară Poarta a cerut în avans 142 de pungi din haraci. După acest efort, a mai cerut un adaos de 180 de pungi; trimisul Porții i-a oferit la transmiterea veștii ca semn de prețuire un hanger împodobit cu diamante, dar pentru strângerea pungilor, care au fost predate la începutul lui 1709, domnul a trebuit să apeleze la veniturile sale proprii, la marii boieri, la
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
în vigoare în momentul intrării în țară a trupelor. Țara Românească devenea în schimb independentă, iar lui Brâncoveanu i se garanta domnia pe viață. La începutul anul 1710 a preluat domnia Moldovei fiul Exaporitului, Nicolae Mavrocordat. Om de încredere al Porții, ca fost mare dragoman, misiunea lui era și să supravegheze relațiile dintre Țara Românească și Rusia. La sfârșitul anului, Mavrocordat a fost schimbat de Poartă pentru că nu era considerat în stare să oprească defectarea lui Brâncoveanu, fiind înlocuit cu Dimitrie
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
începutul anul 1710 a preluat domnia Moldovei fiul Exaporitului, Nicolae Mavrocordat. Om de încredere al Porții, ca fost mare dragoman, misiunea lui era și să supravegheze relațiile dintre Țara Românească și Rusia. La sfârșitul anului, Mavrocordat a fost schimbat de Poartă pentru că nu era considerat în stare să oprească defectarea lui Brâncoveanu, fiind înlocuit cu Dimitrie Cantemir. Schimbarea vizirului Nu'man Pașa cu Mehment Pașa Baltagi, un reprezentant al cercurilor otomane agresive, vădea că Imperiul Otoman se pregătea pentru război cu
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]