37,224 matches
-
Gabriel Mourey, Victor Orban etc.), română (Iuliu Cezar Săvescu, A. Luca, Ion Luca Caragiale, G. Murnu și Emil Gulian) și italiană (Frederico Olivera) și a conchis într-un studiu publicat în 1938 în "Revista Fundațiilor Regale" că, exceptând traducerea în proză a lui Stéphane Mallarmé, traducerea realizată de Emil Gulian este cea mai reușită. Același critic constată că traducătorul a păstrat efectele estetice din textul original: cadru, anecdotă, dramatizarea simțirii, timbru, dificultăți formale, refrenul original "nevermore", păstrând „felul de a rima
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
limba poporului ("in vernacula lingua"). În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, catehismul " E mbësuame krishterë" (Învățături creștine; 1592) de Lekë Matrënga, "Doktrina e krishterë" (Doctrina creștină; 1618) și "Rituale romanum" (1621) de Pjetër Budi, primul scriitor de proză și poezie originală albaneză, o apologie a lui George Castriot (1636) de Frang Bardhi, care scrisese un dicționar și alte creații folclorice, tratatul teologico-filosofic "Cuneus Prophetarum" (1685) de Pjetër Bogdani, cea mai celebră personalitate a Evului Mediu albanez, au fost
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
costa un penny în fosă și 2 penny la balcon. Teatrul modern își are probabil rădăcinele în in interpretările dramatice ale teatrului din Grecia antică.Pentru realizarea unui spectacol dramatic, teatrul poate îmbina desenul, muzica, dansul, dar și poezia și proza. Grecii antici au pus bazele tragediei și comediei. Corul canta povestea piesei, în timp ce actorii își mimau rolurile.Publicul stătea în locuri mai înalte ( pe pantele colinelor ), iar acțiunea se desfășura pe un loc plat, numit orchestră.Din 450 î.Hr. s-
Teatru () [Corola-website/Science/297455_a_298784]
-
La capătul liniei, 1982), Mircea Drăgan (Columna, 1968, Brațele Afroditei, 1978), Mircea Moldovan ( Totul se plătește, 1986), Andrei Blaier (Momentul adevărului, 1989). Autor al unor volume de versuri: “Vizite”, “Pajura singurătăți”, “ Fluture în lesă de aur”, “Clanțe”, “Ultimele noduri” și proză: “Bilete de favoare”, “Baraka” și “Bazar sentimental”. Într-un interviu din anul 2011 spunea că nu-i sfătuiește pe copii să învețe nicio poezie pe dinafară, ci s-o citească de mai multe ori, ca și când ar fi prima dată și
Mircea Albulescu () [Corola-website/Science/297523_a_298852]
-
ziarele „România liberă”, „Libertatea” (rubrică permanentă: „Bilete de favoare”, 1991-1993),„Actualitatea” (rubrica pe teme sociale „Partidul bunicilor, 1996), „Cronica Română” (rubricile „Bazar sentimental”, 1998-2000 și „Fluture în lesă”, începând din 2002) ș.a. Realizator de emisiuni radiofonice și de televiziune. Poezie Proză Interviuri Video
Mircea Albulescu () [Corola-website/Science/297523_a_298852]
-
de atacuri una alteia în timpul vieții unde prima suferă cele mai mari lovituri.”(citat din Nadja, 1928). Din 1930 publică câteva colecții de poeme printre care Iubire nebună (1937), volum ce apără emoțiile iraționale ale iubiților, inspirat din mitul Cenușăresei. Proza scrisă de el a fost mai bine văzută decât poeziile sale dintre care se remarcă opera Nadja (publicată în 1928), un portret al lui Breton și al unei femei nebune. Titlu se referă la un nume de femeie, de fapt
André Breton () [Corola-website/Science/297543_a_298872]
-
() a fost un scriitor român format la școala simbolismului literar francez. Este autorul unor volume de versuri și proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. La început văzut ca poet minor de critica literară, va cunoaște treptat o receptare favorabilă, mergând până la recunoașterea sa
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
în locuința din strada Liceului.Scrie poezia Lacustră. În 1907 se înscrie la Facultatea de Drept din Iași și reîncepe cu anul I. Rămâne la Iași și anul următor. Colaborează la revista lui I.M. Rașcu "Versuri", mai târziu "Versuri și proză".Între 1909-1910 merge la Iași numai în perioada examenelor, restul timpului locuind la Bacău iar în 1911 obține diploma de licență în drept și se înscrie în baroul din Bacău. Plătește zece ani cotizație, dar nu profesează. Colaborează la Românul
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
prefectură dar se îmbolnăvește și demisionează. În 1914 se internează la sanatoriul Dr. Mărgăritescu din București. Publică în suplimentul literar al ziarului Seara. Trimite la tipar volumul "Plumb". În 1915 editează la Bacău, în colaborare, revista "Orizonturi noi". Publică poezii, proză, recenzii, sub mai multe pseudonime. Strânge relațiile de prietenie cu Alexandru Macedonski. În 1916 devine copist la "Direcția învățământului secundar și superior" din Ministerul Instrucțiunii. În iulie apare în librării volumul "Plumb". În timpul războiului, în octombrie, este trimis cu arhiva
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
primul său volum, Plumb, publicat în 1916, imediat după ce carnagiul din primul război mondial, se dezlănțuise, influența poeziei simboliste era foarte vizibilă, abia din volumele următoare, în "Scântei galbene" sau "Comedii în fond", Bacovia descoperă rețeta poeziei moderne, apropiată de proza poetică. Criticii interbelici au văzut în Bacovia un neosimbolist (George Călinescu) sau "o bisericuță dintr-un lemn" (E. Lovinescu), un poet cu o materie poetică insuficientă. Abia după cel de-al doilea război mondial, poezia sa este afiliată curentelor de
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
de filozofie dar este mobilizat și participă la campania din Bulgaria, apoi la primul război mondial, căzând prizonier în primele zile, la Turtucaia (1916). Rămâne în captivitate până în 1918. Experiența celor două campanii și a prizonieratului va fi evocată în proza sa, "Amintiri din luptele de la Turtucaia", (București, 1918), "În ghiara lor... Amintiri din Bulgaria și schițe ușoare", (Iași, 1920) și "Pirin-Planina, epizoduri tragice și comice din captivitate", (București, 1936). Întors la Iași, redactează împreună cu Sadoveanu revista "Însemnări literare", până la reapariția
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
credințele imigranților norvegieni în Islanda, valabil pentru întreg ansamblul triburilor germanice se cer coroborate cu dovezi suplimentare. Un alt izvor important privind religia germanică nordică este "Istoria episcopilor de Hamburg" redactată de Adam von Bremen în jurul anului 1070. "Edda în proză", "Snorri Edda" sau "Edda Nouă" a fost scrisă în jurul secolului al XIII-lea, de Snorri Sturluson, care a fost poet, diplomat și comandant al armatei. Această scriere a reprezentat mai întâi un ghid, un manual pentru viitorii poeți. Conține explicații
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
Edda" sau "Edda Nouă" a fost scrisă în jurul secolului al XIII-lea, de Snorri Sturluson, care a fost poet, diplomat și comandant al armatei. Această scriere a reprezentat mai întâi un ghid, un manual pentru viitorii poeți. Conține explicații în proză a tradiționalelor metafore de tip "kennings", precum și diferite legende sistemaice și coerente despre zeii nordici. "Edda poetică", "Saemundr Edda" sau "Edda Veche" a fost începută după vreo 50 de ani de la terminarea "Eddei în proză" și a fost atribuită lui
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
viitorii poeți. Conține explicații în proză a tradiționalelor metafore de tip "kennings", precum și diferite legende sistemaice și coerente despre zeii nordici. "Edda poetică", "Saemundr Edda" sau "Edda Veche" a fost începută după vreo 50 de ani de la terminarea "Eddei în proză" și a fost atribuită lui Saemundr Sigfusson 1056-1133, un erudit islanez, deși în realitate autorii ei sunt necunoscuți. Conține 29 de poeme lungi, dintre care 11 sunt dedicate zeilor nordici, iar restul se referă la eroi legendari ca Siegfried. Savanții
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
d. 14 iulie 1967) a fost un scriitor român cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești sub influența baudelairianismului. Opera sa poetică, de o originalitate exemplară, reprezintă o altă vârstă marcantă a literaturii române. A scris, între altele, teatru, proză (notabile fiind romanele "Cimitirul Buna Vestire" și "Ochii Maicii Domnului"), pamflete, precum și literatură pentru copii. A fost printre autorii cei mai contestați din întreaga literatură română. Pseudonimul Arghezi provine, explică însuși scriitorul, din "Argesis" - vechiul nume al Argeșului. Ovid S.
Tudor Arghezi () [Corola-website/Science/297548_a_298877]
-
ziarul „Liga Ortodoxă”, condus de Alexandru Macedonski, poezia „Tatăl meu”, semnată I.N. Theodorescu. La cenaclul lui Macedonski îl va cunoaste pe Grigore Pisculescu (Gala Galaction), cu care va rămâne prieten apropiat. Între 1897 și 1899 publică versuri și poeme în proză la „Revista Modernă” și „Viața nouă” pe care le semnează pentru prima oară cu pseudonimul Ion Th. Arghezi. Întrerupe studiile și se angajează, în urma unui examen de chimie, ca laborant la fabrica de zahăr Chitila. a debutat în anul 1896
Tudor Arghezi () [Corola-website/Science/297548_a_298877]
-
tot sub direcția sa, apare ziarul "Bilete de papagal". După această dată, Tudor Arghezi va publica mai multe volume de versuri, romane, nenumărate articole. Va impune în literatura română ca specie literară tableta. În 1929 publică prima sa carte de proza, "Icoane de lemn". În 1931 va publica placheta de versuri "Flori de mucigai" legată, ca și "Poarta neagră", de anii de detenție. Tot acum, pentru copii, publică volumul în proza "Cartea cu jucării", inaugurând o direcție secundară în creația scriitorului
Tudor Arghezi () [Corola-website/Science/297548_a_298877]
-
specie literară tableta. În 1929 publică prima sa carte de proza, "Icoane de lemn". În 1931 va publica placheta de versuri "Flori de mucigai" legată, ca și "Poarta neagră", de anii de detenție. Tot acum, pentru copii, publică volumul în proza "Cartea cu jucării", inaugurând o direcție secundară în creația scriitorului, ce va continua, mai apoi, cu poemele știute de școlari: "Cântec de adormit Mitzura", "Buruieni", "Mărțișoare", "Prisaca", "Zdreanță" s.a. Manualele școlare cuprind multe creații ale sale destinate copiilor din toată lumea
Tudor Arghezi () [Corola-website/Science/297548_a_298877]
-
materna și devotamentul filial. Continuă să scrie poeme și în 1935 publică volumul "Versuri de seară". În 1936 apare "Cimitirul Buna-Vestire", roman, dar care poartă subtitlul "poem". În 1942 vede lumina tiparului romanul "Lina", de fapt un lung poem în proză. În 1943, sub genericul "Bilete de papagal" (ziarul "Informația zilei") publică îndeosebi pamflete usturătoare, pentru care e cercetat de poliție. La 30 septembrie, apare pamfletul "Baroane", în care îl atacă pe ambasadorul german Manfred von Killinger. Ziarul e imediat confiscat
Tudor Arghezi () [Corola-website/Science/297548_a_298877]
-
romanele ei. Autoarea scrie și publică mai multe volume de nuvele. A fost supranumită "Marea Europeană", o recunoaștere a meritelor ei evidente în modernizarea romanului românesc și sincronizarea lui cu cel european. La îndemnul lui Eugen Lovinescu, evoluează spre o proza "obiectivă", așa cum se va vedea în ciclul familiei Hallipa ("Fecioarele despletite", "Concert din muzică de Bach", "Drumul ascuns", "Rădăcini"). Din 1933, se stabilește în capitală. Scrie "Logodnicul" (1933), și, în 1946, obține Premiul Național pentru proză. Restul proiectelor de romane
Hortensia Papadat-Bengescu () [Corola-website/Science/297555_a_298884]
-
Lovinescu, evoluează spre o proza "obiectivă", așa cum se va vedea în ciclul familiei Hallipa ("Fecioarele despletite", "Concert din muzică de Bach", "Drumul ascuns", "Rădăcini"). Din 1933, se stabilește în capitală. Scrie "Logodnicul" (1933), și, în 1946, obține Premiul Național pentru proză. Restul proiectelor de romane rămân nefinalizate. Interzisă de regimul comunist și trăind la bătrânețe fără mijloace de subzistență, a murit dată complet uitării de colegi și de criticii literari, la data de 5 martie 1955 la București, la vârsta de
Hortensia Papadat-Bengescu () [Corola-website/Science/297555_a_298884]
-
de 5 martie 1955 la București, la vârsta de 79 de ani. După 1965 a fost treptat reintegrată în circuitul literar si academic. Începuturile literare ale Hortensiei Papadat-Bengescu, situate sub semnul colaborării cu revista "Viața românească", se caracterizează printr-o proză de fină analiză a celor mai subtile reacții ale sufletului feminin. Prozatoarea suplinește „un deficit colosal de existență” ("Femei, între ele") urmărind atent „perpetua mișcare interioară a gândului în mers”. Scrieri precum "Ape adânci", " Femeia în fața oglinzii" sunt realizate predominant
Hortensia Papadat-Bengescu () [Corola-website/Science/297555_a_298884]
-
romanele "Fecioarele despletite", "Concert din muzică de Bach", "Drumul ascuns", "Rădăcini" și se întregește cu o incisivă prezentare a mediului social. Criticul "Sburătorului", Eugen Lovinescu, vedea în opera Hortensiei Papadat-Bengescu o ilustrare a evoluției necesare de la subiectiv la obiectiv în cadrul prozei românești, dublată de cea de la rural la urban, notând totodată „lirismul vehement al acestei harpe zguduite de vânturile pasiunilor neostoite”. Opera scriitoarei ilustrează și un alt principiu lovinescian, acela al inspirației citadine. Marele oraș este mediul în care evoluează cu
Hortensia Papadat-Bengescu () [Corola-website/Science/297555_a_298884]
-
Fecioarele despletite”", nu mai reprezintă, ca pentru literatura de inspirație sămănătoristă a începutului de secol, un loc al pierzaniei, al tuturor viciilor, ci un cadru normal de viață. G. Călinescu admira „lunga, fina, inteligenta clevetire de femeie de lume” din proza sa. Romanele "Fecioarele despletite", "Concert din muzică de Bach", "Drumul ascuns" și "Rădăcini" alcătuiesc "ciclul Hallipilor", numit astfel după familia ai cărei reprezentanți se află în centrul acțiunii care cuprinde și alte familii legate prin rudenie, prietenie sau interes, precum
Hortensia Papadat-Bengescu () [Corola-website/Science/297555_a_298884]
-
compromisul firesc dintre viață și moarte”. De asemenea, scriitoarea acordă atenție problemelor eredității, interesată constant de detectarea și definirea „trupului sufletesc”. Romanele Hortensiei Papadat-Bengescu sunt, prin acuitatea observației și prin complexitatea tehnicilor de analiză, printre primele realizări de prestigiu ale prozei psihologice românești.
Hortensia Papadat-Bengescu () [Corola-website/Science/297555_a_298884]