40,073 matches
-
Sihlea (în trecut, Sihlele) este o comună în județul Vrancea, Muntenia, România, formată din satele Bogza, Căiata, Sihlea (reședința) și Voetin. Comuna se află în extremitatea sudică a județului, la limita cu județul Buzău, pe cele două maluri ale râului Slimnic și pe
Comuna Sihlea, Vrancea () [Corola-website/Science/301899_a_303228]
-
Vânători (în trecut, Jorăști) este o comună în județul Vrancea, Moldova, România, formată din satele Balta Raței, Jorăști, Mirceștii Noi, Mirceștii Vechi, Petrești, Rădulești și Vânători (reședința). Comuna se află în estul județului, la est de orașul Focșani. Este deservită de șoselele județene
Comuna Vânători, Vrancea () [Corola-website/Science/301910_a_303239]
-
sau pentru a trece în Dobrogea. Tot pe acest drum mergeau prin Nămoloasa spre Moldova. Crescătorii de bovine din Ardeal s-au stabilit la Bolboaca. Familiile Rizea, Cernatu și Stănilă își au obârșia în zonele pastorale din marginea Brașovului. În trecut hotarele erau însemnate prin stâlpi, cunoscuți și sub denumirea de Belciuge, iar locul de hotar era un "Belciug". În anul 1837, trec prin punctul de vama Nămoloasa 681 de oi din Belciugul Moldovei, 1457 de oi din Costieni și 261
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
Vulturilor, una din cele două mari surse de apă potabilă pentru Bârlad. Comună are în componență cinci sate: Pogana, Tomești, Bogesti, Mascurei și Cirjoani. Două dintre acestea, Bogesti și Tomești, sînt atestate documentar din 1448 și, respectiv, 1433. Legat de trecutul comunei, aceste meleaguri, datorită pămînturilor mănoase, au reprezentat un veritabil „centru boieresc“. Izvoarele istorice, dar și memoria localnicilor mai în vîrstă, amintesc de familii de boieri care au deținut moșii imense. Trei dintre familiile cele mai semnificative de boieri sînt
Comuna Pogana, Vaslui () [Corola-website/Science/301906_a_303235]
-
Poiana (în trecut, Poiana Răftivanului) este un sat ce aparține orașului Dolhasca din județul Suceava, Moldova, România. La jumătatea secolului al XIX-lea, pe teritoriul actualului sat Poiana, pădurea era extrem de întinsă, faldurile ei părând a fi fără margini. În preajma anului 1840, stăpânirea
Poiana (Dolhasca), Suceava () [Corola-website/Science/301985_a_303314]
-
Versanții sunt fragmentați de vai cu direcția de la sud către nord. Dealurile sunt împădurite — Pădurea Jidogina, Pădurea Mărginii și Pădurea Runcului. Datorită gradului de împădurire versanții sunt în cea mai mare parte stabili. Fenomene de instabilitate s-au produs în trecut pe versantul de pe partea stângă a râului Sucevita care prezintă un relief specific în trepte. Depresiunea Rădăuți ocupă partea de est -nord est a teritoriului administrativ al comunei Marginea. Prezintă un relief aproximativ plan cu o pantă medie mai mică
Comuna Marginea, Suceava () [Corola-website/Science/301968_a_303297]
-
În centrul Loviștei se află Comuna Boișoara, prin care trece străvechiul drum de legătură dintre Curtea de Argeș, vechi scaun domnesc. Populație în Loviștea a existat din preistorie, fiind un ținut înconjurat din toate părțile de munți înalți, ca o cetate. În trecut în Ținutul Loviștea nu se putea pătrunde decât pe două căi: pe la sud-est, de la Sălătruc din Județul Argeș prin Comuna Perișani și de la nord-est prin trecătoarea Turnu Roșu- Câineni, dacă se apărau aceste porți, Loviștea era ca o cetate de
Comuna Boișoara, Vâlcea () [Corola-website/Science/301989_a_303318]
-
acestor lucrări de extindere, a fost făcută probabil și turla naosului, schimbându-se radical înfățișarea biserici lui Petru Rareș. Inițial o ctitorie domnească de proporții modeste, mănăstirea s-a dezvoltat ulterior, devenind una dintre cele mai reprezentative așezări monahale din trecutul Moldovei. Ea a fost prădată cumplit de tătari la începutul secolului al XVIII-lea, începând să decadă și să devină pustie. În perioada stăreției egumenului Calistru Ene (1750-1778), mănăstirea începe să se refacă treptat, biserica este reparată în anul 1766
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
Rugăciunile celor vii pe pamant îi pot ajuta să iasă mai curând din Purgatoriu. Și aici se regăsesc persoane cunoscute lui Dante, pentru care arată bunăvoință, cum ar fi prietenii săi din cercul ""dolce stil nuovo"" sau marii artiști ai trecutului. În vârful muntelui se gaseste Paradisul terestru, care are aspectul unei păduri populată de figuri alegorice. Purgatoriul este o altă ipostază a personalității umane care prevestește zorile Renașterii. Ajunși în Paradisul terestru, Virgiliu îl părăsește și se întoarce în Infern
Divina Comedie () [Corola-website/Science/296768_a_298097]
-
Comșești (în trecut "Comițig"; în ) este un sat în comuna Tureni din județul Cluj, Transilvania, România. Tumulii din punctul “Castăi” au fost înscriși pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010. În
Comșești, Cluj () [Corola-website/Science/300323_a_301652]
-
Komiatzig"", iar în 1854 ""Komyatzegh"". Pe la 1507, proprietari ai satului au fost Balazs și Istvan Komjátszegy. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Secțio 095), localitatea apare sub numele de „"Komját-Szeg"”. Zona cuprinsă între Tureni - Comșești - Mărtinești a fost în trecut bogat împădurita și populată cu numerose animale sălbatice. Aici se află de altfel și unul din fondurile de vânătoare ale regelui Matei Corvin. Potrivit unei povestiri neconfirmate, în anul 1878, când s-a reamenajat drumul Turda-Cluj, ar fi fost descoperite
Comșești, Cluj () [Corola-website/Science/300323_a_301652]
-
Cheia, în trecut "Mischiu" (în ), este un sat în comuna Mihai Viteazu din județul Cluj, Transilvania, România. În punctul „Piatra Tăiată“ (în ) (monument istoric situat în apropiere de "Izvorul Romanilor"; coordonatele izvorului: 46°35'28"N 23°42'41"E) se afla în
Cheia, Cluj () [Corola-website/Science/300322_a_301651]
-
două precizări.1) Pintic nu este cartier al Dejului așa cum s-ar putea înțelege din art. Ziua de Cluj; 2) Există în județul Bistrița-Năsăud un sat Pinticu care nu are nici o legătură cu Pînticul de lângă Dej, decât faptul că în trecutul îndepărtat așezarea aparținea "universității săsești (regiune autonomă săsească)" și se numea "Pinticul săsesc" spre deosebire de satul de lângă Dej cu numele "Pinticul românesc". Legat de rubrica "Istoric" îl rugăm pe autorul acesteia să ne spună (citeze), ținând seama de faptul că vechiul
Pintic, Cluj () [Corola-website/Science/300347_a_301676]
-
Izvorul lui Alexandru Macedon", nume bazat pe o legendă populară locală. În vecinătatea satului se găsește "Izvorul Romanilor", de unde romanii au captat apa potabilă și au transportat-o prin apeducte la castrul Potaissa, pe o distanță de câțiva km. În trecut, localnicii aduceau apă de băut de la "Izvorul Buna" (coordonate: 46°35'07"N, 23°43'05"E), situat în partea de nord-vest a satului, apa de la fântâni nefiind de foarte bună calitate. Satul Săndulești este străbătut de Valea Săndulești. La
Comuna Săndulești, Cluj () [Corola-website/Science/300351_a_301680]
-
proporție de 100% de români; sub aspect religios, majoritatea locuitorilor sunt de confesiune ortodoxă, existând și o mică comunitate de baptiști. Principala ocupație a locuitorilor este exploatarea lemnului și creșterea animalelor. Majoritatea raporturilor economice se desfăsoară cu localitatea Huedin. În trecut, o parte din populație a migrat spre zona de vest a țării, către Banat, în special Timișoara și Chișoda. Principalul punct de atracție este barajul de pe cursul Hențului. Dintre denumirile date de locuitori punctelor de reper din zonă înâlnim: "Ruptura
Scrind-Frăsinet, Cluj () [Corola-website/Science/300354_a_301683]
-
Luna de Sus s-a născut în 1911 cunoscuta actriță maghiară Kiss Manyi,artist emerit,care a activat la Miskolc,Szeged și Budapesta(decedată în 1971).A fost fiica învățătorului și cantorului Kiss Lojos. Ocupația de bază a lonenilor în trecut era agricultura și creșterea animalelor. Numeroase documente din secolele al XVI-lea și al XV-lea menționează existența grădinilor în care cu siguranță se cultivau zarzavaturi.Din 1592 avem cunoștință despre viile de pe teritoriul Lonii, la deal. În perioada interbelică
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
în epocile care au urmat. Majoritatea descoperirilor au fost făcute în zona cheilor Turenilor. În perimetrul comunei s-au descoperit și o serie de mici sate, care, cu trecerea timpului, au dispărut: Localitatea este atestată documentar din anul 1276. În trecut, localitatea a fost timp de mai multe generații o posesiune a familiei Túri. Următoarele obiective din satul Tureni au fost înscrise pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010
Comuna Tureni, Cluj () [Corola-website/Science/300359_a_301688]
-
de altă parte , numărul relativ mare de cabaline { aproape inexistent înainte de 1989 }, ne indică reîntoarcerea sătenilor la agricultură de subzistență din anii următori celui de-al doilea război mondial, cănd muncă manuală era predominantă și eficiența scăzută. Această reîntoarcere în trecut a fost generată de legislația postrevoluționara care nu a ținut seama de realitățile satului românesc , politica prețurilor { în special la mașini agricole și carburanți care au crescut exponențial raportat la prețul produselor agricole } și de alți factori , în mare parte
Comuna Suatu, Cluj () [Corola-website/Science/300357_a_301686]
-
Valea Crișului () este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Covasna, Transilvania, România. Se află în partea centrală a județului, în Depresiunea Sfântu Gheorghe. În trecut a aparținut comunei Arcuș. Localitatea Valea Crișului este situată pe valea pârâului Criș, la o altitudine de 590 m. pe drumul județean 121A, Moacșa - Ghidfalău - Aita Medie. Descoperirile arheologice făcute pe teritoriul acestui sat, atestă existența omului aici încă din
Valea Crișului, Covasna () [Corola-website/Science/300384_a_301713]
-
în anii 70, cu ajutorul unor firme din Anglia. Zona fiind nisipoasa, nu este prielnica culturilor cerealiere. Totuși acestea se cultivă în special în zona de vest a comunei precum și în lunca Dunării. Aici crește foarte bine vită de vie. În trecut soiul specific zonei era roșioara, ulterior apărînd și alte soiuri. La dezvoltarea viticulturii, precum și a pomiculturii, pe terenurile nisipoase, a contribuit, de-a lungul timpului Stațiunea de cercetări horticole, care își are sediul în prezent la Dăbuleni. De asemenea, un
Comuna Călărași, Dolj () [Corola-website/Science/300392_a_301721]
-
zădărnicite de-a lungul timpului prin referendumuri locale, totuși au fost acceptați să se așeze la periferiile satului foarte puțini țigani nevorbitori de limba rromani care au trecut drept "români mai bruneți". În prezent satul aparține Comunei Bucovăț dar în trecut a aparținut o perioadă de Comuna Podari și o altă perioadă a fost singur. Se preconizează că în anul 2012 , datorită începerii reparațiilor capitale la podul de peste Jiu de la Bucovăț șoseaua de legătură între Cetate, Plenița și Craiova să fie
Palilula, Dolj () [Corola-website/Science/300410_a_301739]
-
de ani, în stânga Jiului, lângă șoseaua Craiova - Bechet. Vecinii cei mai apropiați sunt cei de la Rojiște, la Nord (la circa 3 km), Murta - la Sud, Padea - la Apus și Mârșani - la Răsărit. Nisipurile din partea de Nord-Est au fost strunite în trecut doar prin munca grea a unor ogoare care nu primeau decât secară și lubenițe. Metodele noi de exploatare a pământului au adus vii îngropate, livezi de pomi fructiferi și lanuri cu spice bogate, sisteme de irigații și îngrășăminte naturale și
Tâmburești, Dolj () [Corola-website/Science/300419_a_301748]
-
de “Drăgicioaia”. El a fost cel care a delimitat vatra satului și și-a organizat curtea și acareturile, deschizându-și și un han la marginea șoselei Craiova-Bechet. Sat mic, având un pământ sărac în substanțe nutritive, Tâmbureștiul se mândrește cu trecutul său istoric, căci, din cele ce povestesc străbunii, pe teritoriul satului a trecut și a rămas o noapte Tudor Vladimirescu, împreună cu oastea sa de panduri. Clădirea care l-a adăpostit pe vajnicul erou revoluționar și ceata sa de oșteni, se
Tâmburești, Dolj () [Corola-website/Science/300419_a_301748]
-
Călugăreni (în trecut, Uzunu) este o comună în județul Giurgiu, Muntenia, România, formată din satele Brăniștari, Călugăreni (reședința), Crucea de Piatră, Hulubești și Uzunu. Comuna se află în centrul județului, în zona vărsării râului Câlniștea în Neajlov. Este străbătută de șoseaua națională DN5
Comuna Călugăreni, Giurgiu () [Corola-website/Science/300425_a_301754]
-
Crevedia Mare (în trecut, și Crevedia Șuțului) este o comună în județul Giurgiu, Muntenia, România, formată din satele Crevedia Mare (reședința), Crevedia Mică, Dealu, Găiseanca, Priboiu și Sfântu Gheorghe. Comuna se află în nord-vestul județului, pe malurile Neajlovului. Este străbătută de șoseaua națională DN61
Comuna Crevedia Mare, Giurgiu () [Corola-website/Science/300428_a_301757]