38,095 matches
-
Marea Britanie, a făcut și mai necesară evitarea oricărei deteriorări și a raporturilor dintre Suedia și Danemarca. Căci, potrivit strategiei elaborată de Prusia, cele două state nordice urmau să fie atrase în Coaliție, pentru a se asigura securitatea aripei drepte a trupelor prusiene care operau împotriva celor franceze în nordul Germaniei. Într-o astfel de perspectivă, Prusia făcea demersuri pe langă Rusia, pentru a o convinge să exercite presiuni asupra celor două state menționate, în scopul de a le determina să acționeze
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Ven.C.) (cf., loc. cît., doc. nr. 93). mod diplomatic, să abordeze problemă 145, deși, potrivit spuselor lui Palin, "prend un intérêt trop sincère aux succès de la Suède dans cette guerre"146. Deoarece, desi suficiente din punct de vedere numeric, trupele suedeze care luptau în Finlanda erau prost înzestrate. Cauza decisivă a pierderii războiului de către Suedia a constituit-o, însă, după cum bine se știe, trădarea comandantului cetății Sveaborg care avea un rol fundamental în planurile strategice ale armatei suedeze denumită, de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
interesele Prusiei, ca preț al alianței defensive pe care i-o solicită, acesta ar fi sugerat, chiar, ca, în cazul în care ar fi izbucnit un război între Suedia și Prusia, Pomerania Suedeză să fi revenit Prusiei 86. Deplasările de trupe de-a lungul frontierei dintre Rusia și Imperiul Otoman, cu scopul declarat al constituirii unui cordon care să protejeze noile provincii achiziționate în Polonia, au agravat îngrijorările Porții Otomane. Ca urmare, concomitent cu măsurile de apărare militară, ea a accelerat
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
au intrat în contact direct cu autoritățile turcești. Numeroasele și permanentele fricțiuni dintre cele două părți au dus, cu timpul, la primul conflict armat dintre Cnezatul Moscovei și Imperiul Otoman, în anul 1569139. Apoi, necesitatea de a purta războiul împotriva trupelor franceze care invadaseră Egiptul, ce constituia, de fapt, singurul obiectiv care justifică, din punctul de vedere otoman, încheierea acelei alianțe 140 138 Martens, op. cît., p. 534. 139 Cf., W. Miller, Europe and the Ottoman Power before the Nineteenth Century
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
New, p. 355. 173 Cf., ibidem. sării unor vaste operațiuni împotriva sârbilor răsculați, încă din anul 1804, si, totodată, pentru prevenirea eventualelor agresiuni ce s-ar fi putut produce, pe acest fundal, din partea Rusiei sau a Mării Britanii. Ca urmare, trupe înzestrate cu artilerie au fost trimise spre a întări garnizoanele din cetățile Bender și Hotin 174. În context, circulau, deja, zvonuri potrivit cărora Poartă Otomană intenționa să denunțe, formal, tratatul de alianță defensivă, încheiat cu Rusia, la 23 septembrie 1805
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
atât de gravă, încât declanșarea războiului nu a mai putut fi evitată. Cauzele generale, ca și cele speciale, fiind foarte bine cunoscute, nu voi mai insistă asupra lor. Potrivit informațiilor oferite de șeful Misiunii diplomatice a Suediei la Istanbul, intrarea trupelor ruse în Moldova și, apoi, si in Tara Românească, în luna decembrie 1806, fără o declarație, prealabilă, de război, a produs în capitala otomană "une consternation et une animosité, comme și rien de pareil n'avait jamais eté mis en
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
flote engleze în Dardanelle, "pour que la Porte ne changea pas encore une fois de Système" (s. Ven.C.)188. Totodată, pentru a nu agită, în mod inutil, spiritele Charles Arbuthnot s-a grăbit să asigure Poartă Otomană că intrarea trupelor ruse în Principatele Române nu era rezultatul unor intenții ostile. Căci, în caz contrar, "l'Angleterre Elle même se joindra contre cette Puissance"189. Poartă Otomană nu a așteptat, însă, concretizarea asigurărilor engleze și, după cum am menționat, la incitările Franței
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
război să fi putut traversa Strâmtorile, si cu scopul de a putea supraveghea intențiile englezilor care declanșaseră expediția împotriva Dalmației. Cum acele intenții i-ar fi putut submina poziția în Balcani, Rusia a intenționat, la un moment dat, să trimită trupe în Șerbia 217. 213 Cf., raportul lui von Stedingk, din 26 decembrie 1809/7 ianuarie 1810, în Sveriges Riksarkiv, Kabinettet/UD, Huvudarkivet, E2D, 671, Moscovitica, 1810, Janvier-April. 214 Cf., Serge Goriainov, op. cît., p. 24. 215 Cf., rapoartele lui Nils
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
fi considerate epidemii pornite de la o sursă unică. KURTZKE și colaboratorii, în 1980 semnalează în insulele Faeroer și Islanda creșteri mari ale incidenței anuale a cazurilor de SM. Autorii fac o posibilă relație cu ocuparea temporară a acestor teritorii de trupe provenind din zone de risc mare. Astfel în Insulele Faeroer, după al doilea război mondial au staționat 5 ani aproximativ 8.000 soldați britanici. Este posibil ca trupele de ocupație să fi adus agentul etiologic responsabil de declanșarea ulterioară a
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
Autorii fac o posibilă relație cu ocuparea temporară a acestor teritorii de trupe provenind din zone de risc mare. Astfel în Insulele Faeroer, după al doilea război mondial au staționat 5 ani aproximativ 8.000 soldați britanici. Este posibil ca trupele de ocupație să fi adus agentul etiologic responsabil de declanșarea ulterioară a bolii. În aceeași zonă COOK și colaboratorii (1979) au descris numitul „paradox din Insulele Orkney- Shetland-Faeroer“. În insulele Orkney și Shetland prevalența SM a atins 300 la 100
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
Paris. În țară, a fost aghiotant al domnitorului Al. I. Cuza. Între anii 1871 și 1876 i se încredințează conducerea Teatrului Național din Iași și, chiar dacă nu găsește întotdeauna cele mai bune soluții, se dovedește un director întreprinzător: decide împrospătarea trupei, inaugurează o stagiune de operetă cu care repurtează un mare succes de public, aduce mașiniști și decoratori din străinătate, dar angajează și o trupă franceză, ceea ce stârnește nemulțumirea unor actori, și așa afectați de situația materială precară. Căsătorit cu Cleopatra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285468_a_286797]
-
și, chiar dacă nu găsește întotdeauna cele mai bune soluții, se dovedește un director întreprinzător: decide împrospătarea trupei, inaugurează o stagiune de operetă cu care repurtează un mare succes de public, aduce mașiniști și decoratori din străinătate, dar angajează și o trupă franceză, ceea ce stârnește nemulțumirea unor actori, și așa afectați de situația materială precară. Căsătorit cu Cleopatra Russo, sora scriitorului Alecu Russo, A. era unchiul actorului Petre Sturdza. Teatrul, pentru A., reprezintă o „oglindă fidelă” a realității, un mijloc eficient și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285468_a_286797]
-
face loc printre rânduri. Școala publicistică și polemică la care C. a deprins meșteșugul gazetăriei e aceea a lui M. Kogălniceanu. Poeziile rămase de la C., zece cu totul, păstrează aerul epocii. Sunt, cele mai multe, versuri ocazionale, scrise sub impresia evenimentelor (plecarea trupelor rusești la 1854) sau inspirate de întâmplări din viața personală. Un poet român celebrează activitatea artistică și politică a lui V. Alecsandri, iar Stelei Dunării este o odă închinată celei mai însemnate gazete unioniste. Ardoarea politică împovărează însă inspirația. Ziaristă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286309_a_287638]
-
divinitățile orientale, contribuind la distrugerea religiei romane antice. Toate încercările Senatului și a altor medii romane preocupate de a impune o stavilă acestui pericol au rămas fără rezultat. Expedițiile militare de cucerire din ultimul secol al Republicii au făcut cunoscută trupelor romane cultul unei divinității orientale, în timp ce contactele devenite tot mai frecvente cu lumea orientală au reușit să deschidă într-un final porțile capitalei Imperiului cultului Belonei, de proveniență capadociană, și zeiței egiptene Isis. Elementelor religioase li s-au adăugat și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
una dintre regiunile cel mai bine creștinate. Asistăm la manifestarea unui puternic spirit de autonomie al creștinilor africani specific regiunii lor; întâlneau dificultăți foarte mari de a sluji corespunzător în armată: e foarte posibil ca intersectarea elementelor păgâne sosite din trupele recrutate în regiunile necreștinate, probabil majoritare, cu cele creștine, să fi creat o anumită dificultate în cadrul acestora din urmă, provocând efecte de conștiință. Chiar și armata lui Constantin trebuie să fi fost compusă în bună parte din păgâni, din moment ce alături de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pământ (In 18, 6); în El se află întreaga plinătate a Adevărului și a Păcii, atribute care au puterea dezorientării și învingerii adversarului. În cazul oștirilor de îngeri, în mod surprinzător, Cristos folosește termenul de legiuni și nu cel specific trupelor iudaice lipsite poate de coeziune, impact și prestigiu, spre deosebire de cele romane, pentru a crea o imagine clară a puterii de care dispunea în auzul și imaginația auditorilor și pentru a ne arăta promptitudinea net superioară exprimată prin acum a oștirilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
au înțeles destul de bine că nimeni dintre ei nu trebuia să devină soldat din proprie inițiativă; observarea acestei reguli nu era prea dificilă pentru ei, împlinind-o cu certitudine. În Imperiul roman nu exista un serviciu militar obligatoriu, iar numărul trupelor, raportat la totalul populației, în general nu era prea mare. De obicei, legiunile erau recrutate din voluntari, iar înrolarea forțată a persoanelor singulare, în vederea prestării serviciului militar, era cauzată de apariția unor situații de necesitate reală. În cazul în care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care, ascultarea față de superiori devenea prioritatea absolută utilă bunei funcționări. Deși exemplul militar oferit ca model nu pare să fi avut de a face cu creștinii epocii era totuși un caz concret, lesne de observat și de corintenii care aveau trupe romane chiar pe pământul lor. Limbajul folosit de Clement Romanul poate fi asociat unei terminologii militare, specifice unui gen literar, ce impregnează întreaga tradiție creștină în vederea exprimării pertinente a conceptului de militia Christi și nicidecum a vreunui raționament în favoarea serviciului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
săbiei (cf. Mt 26, 52), capătă valoare și pentru cel care militează în armată. Creștinul, fiind fiul păcii (filius pacis), nu poate să facă războaie și nici să desfășoare activități unite acțiunilor coercitive: nu poate să facă parte nici din trupele speciale, înmulțite excesiv în tipul domniei militariste a Severilor precum beneficiarii și speculatores. Creștinul nu cunoaște răzbunarea (cf. Mt 5, 38-44; cf. Rom 12, 19-21) și nici nu poate colabora cu statul la uciderea altor oameni, chiar dacă aceștia se dovedesc
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
s-au oprit asupra răspândirii extensive a creștinismului, iar Origene asupra celei intensive. Din analiza fragmentelor citate putem constata că, în regiunile unde au ajuns legiunile romane, creștinismul era înfloritor sau începuse să înflorească, rămânând necunoscut unde nu au ajuns trupele imperiale. Opinia acestor autori, potrivit căreia avântul creștinismului din secolele II-III a fost determinat de înaintarea și cucerirea legiunilor, este valabilă doar în parte, dacă ținem cont de activitatea lipsită de apărare a preoților misionari, adevărații continuatori ai operei apostolilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
soldați martirizați aici: Besa, care a fost decapitat; Makarios, libian de neam, ars de viu; Alexandru și Epimah, după ce au fost mai multă vreme întemnițați și au pătimit chinuri, schingiuiri și biciuiri, au fost arși cu var clocotitor; o întreagă trupă de ostași: Ammon, Zenon, Ptolomeus, Ingenuus și Theophilus torturați până la spasmul final. În Epistola 34, Ciprian evocă alți doi soldați: Ignațiu și Laurențiu. După o scurtă perioadă de pace, care a urmat persecuției lui Decius, un succesor al acestuia, împăratul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
viața civilă pentru ca să nu fie nevoiți să se lepede de credința în Creatorul lumii. Căci când căpetenia supremă a armatei (până în 305 a fost Dioclețian, apoi a rămas Galerius n.n), oricare ar fi fost el, a pornit persecuția împotriva trupelor prin verificarea și epurarea lor, le-a lăsat să aleagă una din două: ori să rămână ascultători (vechii rânduieli, n. trad.) și atunci își pot păstra poziția și gradele câștigate în armată, ori, în caz că se împotrivesc poruncii (de a jertfi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
loc după campaniile din Persia, Egipt și Africa și s-au încadrat în reformele generale ale lui Dioclețian pentru consolidarea și apărarea Imperiului. Epurările au fost determinate din dorința sa și a lui Galerius de a redresa disciplina defectuoasă din cadrul trupelor, după cum constatase anterior și Maximian; cauzele care le-au provocat au fost diferite. Reforma armatei, nu putea să aibă loc în absența unității sentimentelor religioase, rezumate la pietatea tradițională a cultului păgân și la adorația principilor, ca reprezentanții pământești ai
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
forței Imperiului roman. Cele două epurări nu au fost simultane și nici generale în armata imperială. Epurarea decisă de Galerius s-a efectuat doar în cadrul legiunilor sale, active în zona danubiană, iar cea a lui Dioclețian s-a limitat la trupele poziționate în Orientul Mijlociu. Epurarea soldaților creștini nu a fost integrală, întrucât după aceste evenimente elementele creștine, din armata imperială, nu au fost îndepărtate complet. Îndepărtarea soldaților creștini viza înlăturarea comilitonilor coreligionari cu funcții de comandă ori decizionale, precum și a celor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fost incluși, de către P. Allard, Hemeritus și Chelidonius, fapt contestat de unii istorici, care consideră că epurarea s-a efectuat diferențiat atât cronologic cât și procedural. Cazul lui Maximian Hercule care nu a acționat simultan, cu Galerius și Dioclețian, în trupele sale, din sectorul occidental, este un exemplu grăitor în acest sens. Pentru poetul latin Prudentius (348-413), actele martirice ale acestor soldați creștini au fost distruse de călăul blestemat, odată cu distrugerea arhivelor bisericilor de la începutul persecuției generale; existența actelor lor martirice
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]