38,540 matches
-
AChE în LCR de către rivastigmina administrată oral a fost dependentă de doză până la 6 mg administrate de două ori pe zi , cea mai mare doză testată . Inhibarea activității butirilcolinesterazei în LCR , la 14 pacienți cu Alzheimer tratați cu rivastigmină administrată oral a fost similară cu cea a acetilcolinesterazei . Studii clinice în demența Alzheimer Eficacitatea Prometax plasturi transdermici la pacienții cu demență Alzheimer a fost demonstrată într - un studiu principal , dublu- orb , de 24 săptămâni și faza sa de extensie deschisă . Pacienții
Ro_832 () [Corola-website/Science/291591_a_292920]
-
N = 251 17, 4 19, 0 = 282 10, 5 Valoare p comparativ cu placebo 0, 037 * 0, 004 * După cum sugerează modelarea compartimentală , 9, 5 mg/ 24 ore plasturi transdermici au prezentat o expunere similară cu cea furnizat de o doză orală de 12 mg/ zi . 5. 2 Proprietăți farmacocinetice Absorbție Absorbția rivastigminei din Prometax plasturi transdermici este lentă . După prima doză , concentrațiile plasmatice detectabile sunt observate după un decalaj de 0, 5- 1 oră . Cmax este atinsă după 10- 16 ore
Ro_832 () [Corola-website/Science/291591_a_292920]
-
plasturele transdermic nou aplicat devine mai rapidă decât eliminarea , iar concentrațiile plasmatice încep să crească iar atingând un nou punct maxim după aproximativ 8 ore . La starea de echilibru , concentrațiile minime sunt de aproximativ 50 % din concentrațiile maxime , spre deosebire de administrarea orală , în care concentrațiile scad la practic zero între doze . Deși mai puțin pronunțată decât în cazul formei farmaceutice orale , expunerea la rivastigmină ( Cmax și ASC ) a crescut mai mult decât proporțional , cu un factor de 2, 6 la trecerea de la
Ro_832 () [Corola-website/Science/291591_a_292920]
-
punct maxim după aproximativ 8 ore . La starea de echilibru , concentrațiile minime sunt de aproximativ 50 % din concentrațiile maxime , spre deosebire de administrarea orală , în care concentrațiile scad la practic zero între doze . Deși mai puțin pronunțată decât în cazul formei farmaceutice orale , expunerea la rivastigmină ( Cmax și ASC ) a crescut mai mult decât proporțional , cu un factor de 2, 6 la trecerea de la 4, 6 mg/ 24 ore la 9, 5 mg/ 24 ore . 64 concentrația maximă și cea minimă (( Cmax- Cmin
Ro_832 () [Corola-website/Science/291591_a_292920]
-
58 pentru Prometax 4, 6 mg/ 24 ore plasturi transdermici și de 0, 77 pentru Prometax 9, 5 mg/ 24 ore plasturi transdermici , demonstrând astfel o fluctuație mult mai mică între concentrația minimă și cea maximă decât în cazul formulării orale ( IF = 3, 96 ( 6 mg/ zi ) și 4, 15 ( 12 mg/ zi )) . Cantitatea de rivastigmină eliberată pe parcursul a 24 ore de către plasturele transdermic ( mg/ 24 ore ) nu poate fi direct echivalată cu cantitatea ( mg ) de rivastigmină conținută de capsulă , în ceea ce privește
Ro_832 () [Corola-website/Science/291591_a_292920]
-
interval de 24 ore . Variabilitatea inter- individuală la doză unică a parametrilor farmacocinetici ai rivastigminei ( corelați cu doza/ kg ) a fost de 43 % ( Cmax ) și 49 % ( ASC0- 24h ) în urma administrării transdermice comparativ cu 74 % și , respectiv , 103 % , în urma administrării formei orale . Variabilitatea inter- individuală în cadrul unui studiu la starea de echilibru privind demența Alzheimer a fost de maxim 45 % ( Cmax ) și 43 % ( ASC0- 24h ) în urma utilizării plasturelui transdermic și de 71 % și , respectiv , 73 % , în urma administrării formei orale . S- a observat
Ro_832 () [Corola-website/Science/291591_a_292920]
-
în urma administrării formei orale . Variabilitatea inter- individuală în cadrul unui studiu la starea de echilibru privind demența Alzheimer a fost de maxim 45 % ( Cmax ) și 43 % ( ASC0- 24h ) în urma utilizării plasturelui transdermic și de 71 % și , respectiv , 73 % , în urma administrării formei orale . S- a observat o relație între expunerea la substanța activă la starea de echilibru ( rivastigmină și metabolitul NAP226- 90 ) și greutatea corporală la pacienții cu demență Alzheimer . Față de un pacient cu o greutate de 65 kg , concentrațiile de rivastigmină la
Ro_832 () [Corola-website/Science/291591_a_292920]
-
prin eliminare de aproximativ 3, 4 ore după îndepărtarea plasturelui transdermic . Eliminarea a fost limitată de rata de absorbție ( cinetică flip- flop ) , ceea ce explică timpul de înjumătățire t½ mai lung în urma aplicării plasturelui transdermic ( 3, 4 ore ) comparativ cu administrarea orală sau intravenoasă ( 1, 4 până la 1, 7 ore ) . Metabolizarea se face în principal prin hidroliză mediată de colinesterază la metabolitul NAP226- 90 . In vitro , acest metabolit prezintă o inhibare minimă a acetilcolinesterazei ( < 10 % ) . Pe baza datelor obținute din studiile
Ro_832 () [Corola-website/Science/291591_a_292920]
-
datelor obținute din studiile in vitro și la animale , izoenzimele principale ale citocromului P450 sunt minimal implicate în metabolizarea rivastigminei . Raportul ASC∞ metabolit- părinte a fost de aproximativ 0, 7 în urma aplicării plasturelui transdermic comparativ cu 3, 5 în urma administrării orale , indicând că s- a produs o metabolizare mult mai redusă după tratamentul dermic față de cel oral . Mai puțin NAP226- 90 este format în urma aplicării plasturelui transdermic , probabil din cauza absenței metabolizării ( prim pasaj hepatic ) presistemice , spre deosebire de administrarea orală . 65 Eliminare Rivastigmină
Ro_832 () [Corola-website/Science/291591_a_292920]
-
implicate în metabolizarea rivastigminei . Raportul ASC∞ metabolit- părinte a fost de aproximativ 0, 7 în urma aplicării plasturelui transdermic comparativ cu 3, 5 în urma administrării orale , indicând că s- a produs o metabolizare mult mai redusă după tratamentul dermic față de cel oral . Mai puțin NAP226- 90 este format în urma aplicării plasturelui transdermic , probabil din cauza absenței metabolizării ( prim pasaj hepatic ) presistemice , spre deosebire de administrarea orală . 65 Eliminare Rivastigmină nemetabolizată se găsește în cantități minime în urină ; excreția renală a metaboliților este principala cale de
Ro_832 () [Corola-website/Science/291591_a_292920]
-
5 în urma administrării orale , indicând că s- a produs o metabolizare mult mai redusă după tratamentul dermic față de cel oral . Mai puțin NAP226- 90 este format în urma aplicării plasturelui transdermic , probabil din cauza absenței metabolizării ( prim pasaj hepatic ) presistemice , spre deosebire de administrarea orală . 65 Eliminare Rivastigmină nemetabolizată se găsește în cantități minime în urină ; excreția renală a metaboliților este principala cale de eliminare în urma utilizării plasturilor transdermici . După administrarea orală de 14C - rivastigmină , eliminarea renală a fost rapidă și aproape completă ( > 90
Ro_832 () [Corola-website/Science/291591_a_292920]
-
aplicării plasturelui transdermic , probabil din cauza absenței metabolizării ( prim pasaj hepatic ) presistemice , spre deosebire de administrarea orală . 65 Eliminare Rivastigmină nemetabolizată se găsește în cantități minime în urină ; excreția renală a metaboliților este principala cale de eliminare în urma utilizării plasturilor transdermici . După administrarea orală de 14C - rivastigmină , eliminarea renală a fost rapidă și aproape completă ( > 90 % ) în 24 ore . Mai puțin de 1 % din doza administrată se elimină prin fecale . Vârstnici Vârsta nu a avut niciun impact asupra expunerii la rivastigmină la pacienții
Ro_832 () [Corola-website/Science/291591_a_292920]
-
a avut niciun impact asupra expunerii la rivastigmină la pacienții suferind de boala Alzheimer tratați cu Prometax plasturi transdermici . Pacienți cu insuficiență hepatică Nu s- au efectuat studii asupra Prometax plasturi transdermici în rândul subiecților cu insuficiență hepatică . În urma administrării orale , Cmax a rivastigminei a fost cu aproximativ 60 % mai mare și ASC a rivastigminei a fost de două ori mai mare la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară spre moderată decât la subiecții sănătoși . Pacienți cu insuficiență renală Nu s- au
Ro_832 () [Corola-website/Science/291591_a_292920]
-
a fost de două ori mai mare la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară spre moderată decât la subiecții sănătoși . Pacienți cu insuficiență renală Nu s- au efectuat studii cu Prometax plasturi transdermici în rândul subiecților cu insuficiență renală . În urma administrării orale , Cmax și ASC ale rivastigminei au fost mai mult decât de două ori mai mari la pacienții cu Alzheimer cu insuficiență renală moderată comparativ cu subiecții sănătoși ; cu toate acestea , nu s- au înregistrat modificări ale Cmax și ASC ale
Ro_832 () [Corola-website/Science/291591_a_292920]
-
moderată comparativ cu subiecții sănătoși ; cu toate acestea , nu s- au înregistrat modificări ale Cmax și ASC ale rivastigminei la pacienții cu Alzheimer cu insuficiență renală severă . 5. 3 Date preclinice de siguranță Studiile de toxicitate după doze repetate administrate oral și topic la șoarece , șobolan , iepure , câine și cobai au indicat numai efecte asociate unei acțiuni farmacologice exagerate . Nu a fost observată toxicitate specifică unui organ . Dozarea orală și topică în studiile pe animale a fost limitată din cauza sensibilității modelelor
Ro_832 () [Corola-website/Science/291591_a_292920]
-
3 Date preclinice de siguranță Studiile de toxicitate după doze repetate administrate oral și topic la șoarece , șobolan , iepure , câine și cobai au indicat numai efecte asociate unei acțiuni farmacologice exagerate . Nu a fost observată toxicitate specifică unui organ . Dozarea orală și topică în studiile pe animale a fost limitată din cauza sensibilității modelelor de animale folosite . Rivastigmina nu a avut efecte mutagene în testele standard in vitro și in vivo , cu excepția unui test de aberații cromozomiale în limfocite periferice umane la
Ro_832 () [Corola-website/Science/291591_a_292920]
-
vivo , cu excepția unui test de aberații cromozomiale în limfocite periferice umane la doze care au depășit de 104 ori expunerea clinică prevăzută . Testul micronucleilor in vivo a fost negativ . Nu s- au evidențiat semne de carcinogenitate în studiile cu doze orale și topice la șoarece și într- un studiu cu doze orale la șobolan la doza maximă tolerată . Expunerea la rivastigmină și metaboliții acesteia a fost aproximativ echivalentă cu expunerea la om în cazul dozelor cele mai mari de rivastigmină capsule
Ro_832 () [Corola-website/Science/291591_a_292920]
-
la doze care au depășit de 104 ori expunerea clinică prevăzută . Testul micronucleilor in vivo a fost negativ . Nu s- au evidențiat semne de carcinogenitate în studiile cu doze orale și topice la șoarece și într- un studiu cu doze orale la șobolan la doza maximă tolerată . Expunerea la rivastigmină și metaboliții acesteia a fost aproximativ echivalentă cu expunerea la om în cazul dozelor cele mai mari de rivastigmină capsule și plasturi transdermici . La animale , rivastigmina traversează placenta și se excretă
Ro_832 () [Corola-website/Science/291591_a_292920]
-
tolerată . Expunerea la rivastigmină și metaboliții acesteia a fost aproximativ echivalentă cu expunerea la om în cazul dozelor cele mai mari de rivastigmină capsule și plasturi transdermici . La animale , rivastigmina traversează placenta și se excretă în lapte . Studiile cu doze orale efectuate la femele gestante de șobolan și iepure nu au indicat potențial teratogen în ceea ce privește rivastigmina . Nu s- au efectuat studii specifice dermatologice la animale gestante . Plasturii transdermici cu rivastigmină nu s- au dovedit fototoxici . În alte câteva studii de toxicitate
Ro_832 () [Corola-website/Science/291591_a_292920]
-
adverse . Tratamentul cu plasturi transdermici poate fi reluat la aceeași doză dacă tratamentul nu este întrerupt pentru mai mult de câteva zile . În caz contrar , tratamentul trebuie reînceput cu 4, 6 mg/ 24 ore . 69 Trecerea de la capsule sau soluție orală la plasturi transdermici Pe baza expunerii comparabile între administrarea orală și transdermică a rivastigminei ( vezi pct . După trecerea la plasturi transdermici 4, 6 mg/ 24 ore , în cazul în care aceștia sunt bine tolerați timp de minim patru săptămâni de
Ro_832 () [Corola-website/Science/291591_a_292920]
-
doză dacă tratamentul nu este întrerupt pentru mai mult de câteva zile . În caz contrar , tratamentul trebuie reînceput cu 4, 6 mg/ 24 ore . 69 Trecerea de la capsule sau soluție orală la plasturi transdermici Pe baza expunerii comparabile între administrarea orală și transdermică a rivastigminei ( vezi pct . După trecerea la plasturi transdermici 4, 6 mg/ 24 ore , în cazul în care aceștia sunt bine tolerați timp de minim patru săptămâni de tratament , doza de 4, 6 mg/ 24 ore trebuie crescută
Ro_832 () [Corola-website/Science/291591_a_292920]
-
timp de minim patru săptămâni de tratament , doza de 4, 6 mg/ 24 ore trebuie crescută la 9, 5 mg/ 24 ore , care este doza eficace recomandată . Se recomandă aplicarea primului plasture transdermic în ziua imediat următoare ultimei doze administrate oral . Mod de administrare Plasturii transdermici trebuie aplicați o dată pe zi pe pielea curată , uscată , fără păr , sănătoasă și intactă de pe partea superioară sau inferioară a spatelui , de pe braț sau piept , într- un loc în care să nu se frece de
Ro_832 () [Corola-website/Science/291591_a_292920]
-
poate potența în timpul anesteziei efectele miorelaxantelor de tip succinilcolină . Se recomandă prudență în alegerea anestezicelor . Dacă este cazul , se poate avea în vedere posibilitatea ajustării dozei sau întreruperea temporară a tratamentului . Nu s- au observat interacțiuni farmacocinetice între rivastigmina administrată oral și digoxină , warfarină , diazepam sau fluoxetină în studiile la voluntari sănătoși . Creșterea timpului de protrombină , indusă de warfarină , nu este afectată de administrarea orală de rivastigmină . Nu au fost observate efecte imprevizibile asupra conducerii intracardiace după administrarea concomitentă de digoxină
Ro_832 () [Corola-website/Science/291591_a_292920]
-
ajustării dozei sau întreruperea temporară a tratamentului . Nu s- au observat interacțiuni farmacocinetice între rivastigmina administrată oral și digoxină , warfarină , diazepam sau fluoxetină în studiile la voluntari sănătoși . Creșterea timpului de protrombină , indusă de warfarină , nu este afectată de administrarea orală de rivastigmină . Nu au fost observate efecte imprevizibile asupra conducerii intracardiace după administrarea concomitentă de digoxină și rivastigmină administrată oral . Administrarea concomitentă de rivastigmină cu medicamente prescrise în mod frecvent , cum sunt antiacide , antiemetice , antidiabetice , antihipertensive cu acțiune centrală , beta
Ro_832 () [Corola-website/Science/291591_a_292920]
-
diazepam sau fluoxetină în studiile la voluntari sănătoși . Creșterea timpului de protrombină , indusă de warfarină , nu este afectată de administrarea orală de rivastigmină . Nu au fost observate efecte imprevizibile asupra conducerii intracardiace după administrarea concomitentă de digoxină și rivastigmină administrată oral . Administrarea concomitentă de rivastigmină cu medicamente prescrise în mod frecvent , cum sunt antiacide , antiemetice , antidiabetice , antihipertensive cu acțiune centrală , beta blocante , blocante ale canalelor de calciu , medicamente inotrope , antianginoase , medicamente antiinflamatoare nesteroidiene , estrogeni , analgezice , benzodiazepine și antihistaminice , nu a fost
Ro_832 () [Corola-website/Science/291591_a_292920]