KorAP: Find »[drukola/base=pace & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1462 1463 1464 ...1840 >

45,986 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246

un final, reușește să descuie ușa. Mă izbește un miros urât. În întuneric, simt gândacii care îmi trec repede peste picioare. Fata se așază pe podea în mijlocul cămăruței. Afară, lumina zilei se estompează. Asupra ei se coboară un soi de pace ciudată. Se simte ca și cum și-ar fi găsit un cămin nou. Nu va fi ușor, dar în clipa asta se simte mai liniștită și consideră asta un semn bun. Până și zgomotele care se aud de dincolo de pereții ei par

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
vibrant, dar nu dulceag. E un fel de lejeritate. Nu pretinde atenție. Nu mai există nevoia de a face pe plac. Este punctul în care o persoană nu mai cerșește înțelegerea altcuiva. E un surâs care iartă totul. Este împăcarea, pacea, îndepărtarea de lumea materială. E o înălțime pe care nu trebuie să o urci pentru a o atinge. E atunci când aluatul pasiunii e gata să se coacă, atunci când șuierul ascuțit al vântului de munte face loc unui geamăt stins, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
erai șeful meu în Qingdao. El înțelege și spune că va completa fomularele pentru mine. Spune-i anchetatorului să ia legătura cu mine, dacă are vreo întrebare. Mulțumesc, îi zic. Îți mulțumesc că te deranjezi. Apoi plec. Îl las în pace pentru tot restul vieții sale. Nu-l mai văd în următorii treizeci de ani. Dar mă asigur că soțul meu îl vede. Mă asigur că Mao îi dă o slujbă și că-i dă ordine. A lucrat pentru Mao ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Wang Ming?... Sunt sigură că pot să obțin o vorbă bună de la președinte pentru dumneavoastră. Kang Sheng e mulțumit. Culoarea îi revine în obraji. Tovarășă Lan Ping, îți promit că acestă telegramă nu va merge mai departe nici măcar un inch. Pacea izvorăște din război, mă învață iubitul meu. Viața e plătită cu moarte. Nu există cale de mijloc. Sunt momente când trebuie să luăm hotărâri. Îndoiala este un cuvânt sinonim cu pericolul. E mai bine să ne dăm la o parte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
puternică. Stalin vede China ca pe un potențial aliat împotriva americanilor. Pentru a demonstra că are o minte deschisă, soțul meu își asumă riscul și acceptă invitația lui Chiang la Chong-Qin, orașul-capitală al guvernului lui Chiang, în vederea unor negocieri de pace. Deși colegii și adjuncții săi bănuiesc o conspirație, soțul meu stăruie să meargă. Miezul verii în Chong-Qin e o saună. Având ca gazdă un diplomat american, Mao Zedong și Chiang Kai-shek dau mâna în fața aparatelor de fotografiat. Îndeplinesc apoi ceremonia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
s-a întors, scrie Fairlynn în articolul ei „Tabăra Roșie”. De astă dată, Chiang Kai-shek este cel care joacă rolul negociatorului sârguincios. Din orașul său capitală, Nan-jing, el i-a trimis lui Mao telegrame în care imploră o negociere de pace. Între timp, a tot încercat să-i facă pe occidentali să intervină. Marea Britanie a trimis fregata Ametist pe coasta din apropierea fluviului Yangzi, unde forțele lui Mao sunt în plină acțiune. Au fost uciși douăzeci și trei de englezi, iar fregata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
fluviului Yangzi, unde forțele lui Mao sunt în plină acțiune. Au fost uciși douăzeci și trei de englezi, iar fregata a fost un pește mort pentru o sută una zile. Din Rusia, Stalin cere ca Mao să înceapă negocieri de pace cu Chiang Kai-shek. Consilierii lui Stalin se țin după Mao peste tot, încercând să-l împiedice să măture tot sudul. În cortul său de război, Mao pregătește atacul final pentru a prelua conducerea Chinei. 18 noiembrie, 1948. Sute și mii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
ia un exemplar din Cotidianul Poporului. Ziarul e trimis de ambasadă. E din 2 octombrie, 1949. Pe prima pagină e o fotografie mare cu soțul ei. E un cadru dintr-un unghi larg. El e sus, în Piața Tiananmen - Poarta Păcii Cerești - inspectând o mare de parade. E o fotografie bună, se gândește ea. Fotograful a prins imensa fericire și entuziasmul care zburdă pe chipul lui Mao. Pare mai tânăr de cincizeci și patru de ani. Dă pagina și vede deodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
sau oglinda, peretele, chiuveta, scaunul și toaleta. Treptat, asta devine o acțiune în care găsește plăcere. E pentru a se putea descurca cu ea însăși, pentru a găsi ceva de făcut, pentru a uita de nefericirea care nu-i dă pace. Nu că eu aș fi vreo expertă, dar Mao e un analfabet desăvârșit în ce privește știința. Eu respect doctorii, mai ales dentiștii. Mao, însă, nu. Îi urăște. Sărmanul domn Lin-po. Tremura de fiecare dată când venea să curețe dinții președintelui. Ca și cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
din încăpere. Unde te duci? urlu după ea. Nu-mi spune că mergi să-ți pierzi timpul croșetând. I-ai sunat pe oamenii pe care te-am rugat să-i suni? Răspunde! Ai șaisprezece ani, nu șase! Las-o în pace, zice tatăl ei. A băut ceva vin și e în toane bune. e în obișnuita lui pijama și poartă o pereche de șosete, fără sandale. Camera e încălzită, dat tot pare goală și rece. Nu seamănă cu un cămin. Aduce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Ea îl întreabă dacă îl poate însoți să-i inspecteze pe reprezentanții Gărzilor Roșii. Aș vrea să-mi ofer sprijinul. Ea este bine primită. Am programat-o pe 18 august, îi zice el. Fă-ți apariția cu mine la Poarta Păcii Cerești din Piața Tiananmen. Zorii zilei de 18 august, 1966. Piața Tiananmen este plină cu un milon și jumătate de studenți și muncitori. E un ocean de steaguri roșii. Tot Bulevardul Păcii celei Lungi e blocat de tineri din întreaga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
el. Fă-ți apariția cu mine la Poarta Păcii Cerești din Piața Tiananmen. Zorii zilei de 18 august, 1966. Piața Tiananmen este plină cu un milon și jumătate de studenți și muncitori. E un ocean de steaguri roșii. Tot Bulevardul Păcii celei Lungi e blocat de tineri din întreaga țară. Toată lumea poartă pe braț o banderolă cu scrisul caligrafic, în galben, al lui Mao Gărzile Roșii. Mulțimea se întinde pe mile întregi, de la Poarta Xin-hua la Clădirea Securității, de la Podul Apei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
tovarășul președinte Mao. Ora unsprezece. În toiul melodiei „Estul e roșu”, vine un ropot de aplauze furtunoase. Cei un milion și jumătate de oameni strigă. Curg lacrimi. Unii își mușcă mânecile ca să-ți rețină țipetele. Mao apare în vârful Porții Păcii Cerești. Pășește încet către barele de la marginea platformei. Poartă o uniformă militară și o banderolă identice cu cele ale tinerilor. În vârful capului său mare, stă șapca decorată cu o stea roșie. Merge în mijloc, cu Doamna Mao Jiang Ching

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
un covor fermecat. Ăsta e avertismentul meu. În acest punct, mă pierde. Dar nu îndrăznesc să-i pomenesc de nedumerirea mea. În ultima vreme, sunt multe lucruri cu care ne nedumerim unul pe celălalt. Nu le clarificăm. Asta ca să păstrăm pacea. Probabil că e mai bună confuzia. Eu spun publicului că îl reprezint pe Mao, dar de fapt nu fac parte din viața lui. Habar nu am cum îi trec zilele. Nu-mi face plăcere să alerg după amantele lui și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
nu vezi? Datoria ta este să aștepți, continuă vocea rece. Ea așteptă, lunga iarnă și toată vara. Mao nu veni deloc. Când începu Revoluția Culturală și Shang-guan văzu poza lui Mao și Jiang Ching stând umăr la umăr pe Poarta Păcii Cerești, ea știu că e pierdută. Gândurile lui Shang-guan se întrerup. În fața unei oglinzi înalte, ea zâmbește obosită. Reședința ei a fost tăcută în dimineața asta. E o singură vilă, plasată pe pajiști bogate. O suburbie a Beijingului. Cu două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
i se golească. Oameni pe care i-a cunoscut îi captează atenția, apoi dispar ca un fum, printre ei aflându-se și Mao Zedong și Jiang Ching. Simte cum soarta o eliberează, în sfâșit. Aleagă spre sălbăticia pământului, acolo unde pacea își deschide brațele. Când apare durerea și respirația îi devine superficială, ea scoate o șoaptă, un vers care a fost preferatul ei atunci când juca rolul Doamnei Taimo: Oare poate cineva să refacă un șirag de flori de iasomie dintr-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Zhou, condus de „băieții din vechea gardă”, cu unul al ei. Mao joacă aici un rol delicat. El încurajează și sprijină ambele tabere. E convins că numai atunci când căpeteniile războinice sunt implicate în lupte între ele împăratul poate să obțină pacea și controlul. Cu permisiunea tacită a lui Mao, ea se aliază cu Lin și cei doi paralizează Biroul de Securitate Națională al lui Zhou. Mulțumit, Mao întreabă dacă Jiang Ching poate să vină de hac și restului țării. Entuziasmată, ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
să meargă. Trebuie să-i spună lui Yu. Am supraviețuit vâltorilor și acum doar să merg mai departe a devenit călătoria în sine. Nu mai solicită să-l vadă pe Mao. Îi e dor de Nah, dar o lasă în pace. E mai bine să nu i se aducă aminte de eșecul ei ca mamă. E mult prea fragilă ca să mai poată îndura vreo pierdere. Schimbă hotelul în fiecare zi, în fiecare zi își schimbă uniforma și desfășoară lupte de propagandă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Mao, murmură secretarul. A fost confirmat de un arheolog și de un caligraf specializat în xing-shu. Ținându-și respirația, Doamna Mao se holbează la scris. Este înmormântarea secolului. Piața Tiananmen e inundată de flori albe din hârtie. Sus, pe Poarta Păcii Cerești, Doamna Mao stă în spatele lui Hua Guo-feng, care ține discursul comemorativ în fața națiunii. Îmbrăcată într-un costum complet negru, Doamna Mao are capul acoperit cu o eșarfă neagră din satin. Nu suportă să împartă același podium cu dușmanul ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
țeapăn, cu un zâmbet înghețat pe față. Când Doamna Mao pune testamentul la îndoială, el scoate din buzunarul de la piept un sul de hârtie și arată scrisul familiar, care spune Pentru tovarășul Hua Guo-feng. Cu tine la conducere, mor în pace. Ea râde isteric, se răsucește și se îndreaptă spre ușă, strigând: Eu am versiunea adevărată a testamentului lui Mao. Mao mi l-a pus el însuși în ureche. Dă nas în nas cu mareșalul Ye Jian-ying, în vârstă de șaptezeci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Ping, a fost numele meu, îi zic. Asta face legătura cu trecutul meu. Veșnicia mă atrage azi deoarece simt mirosul morții. Această fotografie va fi ori poza mea în derâdere, ori cea care-l va înlocui pe Mao pe Poarta Păcii Cerești. În cele din urmă, fotograful se potolește. Trage scaunul meu cât mai departe de meri posibil, pentru ca aceștia să nu fie în centru. Acum are o problemă cu jacheta mea Mao. Mi-am schimbat costumul în timpul bătăliei lui cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227

aflată chiar la ieșirea din Kearney spre autostradă, de către un bărbat de vârstă necunoscută, care refuzase să-și dea numele. Șoferul unuia din celelalte două vehicule? Polițiștii nu știau sau nu voiau să spună. Îi mulțumiră și o lăsară în pace. Îi spuseră că le-a fost de mare folos. Îi spuseră că le pare rău de fratele ei și îi urară însănătoșire grabnică. Deci pot să-l aresteze, își zise ea, zâmbind larg și făcându-le cu mâna în semn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Karin răspunse, de dragul fratelui ei. Eliberându-se în sfârșit, Karin întrebă: — Știi cumva ce s-a întâmplat în...? Ți-au spus băieții ceva...? Bonnie așteptă, dornică să răspundă ceva. Dar Karin se întoarse pur și simplu și o lăsă în pace. Când se întoarse în salon îl găsi pe Mark pe pat, sprijinit pe brațe, cu capul înălțat, cercetând tavanul, ca și cum ar fi luat o pauză de exerciții și ar fi uitat cum să-și reia viața. —Mark? M-am întors

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
țării. Să fie împreună - să fie, pur și simplu - era mai ușor decât îndrăznise să creadă. Ura valurile copilărești de nerăbdare, aproape obscene, având în vedere motivele care le aduceau înapoi. Exploata dezastrul, folosindu-și fratele rătăcit pentru a face pace cu propriul trecut. Dar nu se putea abține. Avea să se întâmple ceva, ceva bun, care nu era opera ei, ci cumva rezultatul catastrofei lui Mark. Ea și Daniel se îndreptau spre un nou teritoriu liniștit, trainic și poate chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Ieșiți dracului de aici. Nu vreau să mai stați aici. Îi sperie. Prietenii lui - dacă sunt într-adevăr prietenii lui - se tem de el. O țin numa-ntr-un: Ce? Ce-am făcut? Ce te-a apucat? Lăsați-mă în pace. Am de lămurit niște chestii. E în picioare, împingându-i afară din cameră, în timp ce ei încearcă să-l ia la bun-simț. Dar el s-a săturat de bun-simț. Toți trei țipă unii la alții când Barbara apare de nicăieri. Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]