36,774 matches
-
caudală este rotunjită. Corpul este acoperit cu solzi verzi-măslinii, ceva mai închis pe spate și alburiu pe abdomen. Masculul are un organ copulator (numit gonopodiu), rezultat din transformarea înotătoarei anale și prin alungirea radiilor 3-5 ale acestei înotătoare. Este un pește carnivor și anume un larvivor, consumând în special larve de țânțari, al căror număr îl poate reduce într-un lac cu 97%. Consumă și crustacee mici (cladocere), diatomee și alte alge verzi sau albastre, icre de pește, iar, la nevoie
Gambuzie () [Corola-website/Science/336606_a_337935]
-
înotătoare. Este un pește carnivor și anume un larvivor, consumând în special larve de țânțari, al căror număr îl poate reduce într-un lac cu 97%. Consumă și crustacee mici (cladocere), diatomee și alte alge verzi sau albastre, icre de pește, iar, la nevoie, devine chiar canibal. Poate distruge în eleștee mici pontele și puietul celorlalți pești (crapi, etc.). Se ține la suprafața apei și înoată în grupuri foarte numeroase. Se reproduce vara, când apa are 16-20°. Fecundația este internă, gonopodiul
Gambuzie () [Corola-website/Science/336606_a_337935]
-
căror număr îl poate reduce într-un lac cu 97%. Consumă și crustacee mici (cladocere), diatomee și alte alge verzi sau albastre, icre de pește, iar, la nevoie, devine chiar canibal. Poate distruge în eleștee mici pontele și puietul celorlalți pești (crapi, etc.). Se ține la suprafața apei și înoată în grupuri foarte numeroase. Se reproduce vara, când apa are 16-20°. Fecundația este internă, gonopodiul masculului servind drept penis. Femelele, fecundate, dau naștere după 4-6 săptămâni la 60-120 de pui. Se
Gambuzie () [Corola-website/Science/336606_a_337935]
-
până pot înota singuri. Maturitatea sexuală e atinsă chiar în primul an. La o temperatură sub 10°, gambuzia se îngroapă în nisip, intrând în somnul de iarnă. Gambuzia se folosește pentru combaterea larvelor de țânțari purtători ai malariei și ca pește de acvariu.
Gambuzie () [Corola-website/Science/336606_a_337935]
-
Societății des Arte ale Elvetiei și al Societății Elvețiene de Științe Naturale. După el au fost denumite, între altele, speciile "[[Stylidium alsinoides|Candollea alsinoides]]", [[Stylidium crassifolium|Candollea crassifolia]]", "[[Stylidium lepidum|Candollea lepida]]", "[[Stylidium luteum|Candollea lutea]]", [[Stylidium rotundifolium|Candollea rotundifolia]]", "[[Pește ventuză Candolle|Lepadogaster candolii]]" sau buretele "[[Psathyrella candolleana]]", dar de asemenea Strada Candolle în Paris amintește de el. [[Categorie:Nașteri în 1778]] [[Categorie:Nașteri pe 4 februarie]] [[Categorie:Decese în 1841]] [[Categorie:Decese pe 9 septembrie]] [[Categorie:Biologi ai secolului
Augustin Pyramus de Candolle () [Corola-website/Science/336692_a_338021]
-
, numite popular câre, este un gen de pești dulcicoli, bentonici, de talie mică din familia cobitidele ("Cobitidae"), reofili, din apele curgătoare din estul și sudul Europei, Caucaz, nordul Italiei, bazinul caspic, bazinul aralic, Irak și Iran. Genul "" a fost numit în cinstea ihtiologului rus Leonid Pavlovici Sabaneev (Леонид
Sabanejewia () [Corola-website/Science/336740_a_338069]
-
este un vierme trematod din familia Aspidogastridae, parazit al intestinului peștilor, de 0,5-4 mm lungime și 1,5 mm lățime. Are corpul musculos aproximativ ovalar, cu capetele mai înguste și este prevăzut ventral cu un disc de fixare mare oval cu numeroase excavații, dispuse pe patru rânduri. La capătul anterior
Aspidogaster limacoides () [Corola-website/Science/336807_a_338136]
-
fost găsit în râurile din Rusia, Ucraina, Polonia, Austria, Ungaria, România, Moldova, Turcia, Germania, dar și în Iran. Este un parazit comun în intestinul ciprinidelor dulcicole, în special la plătică ("Abramis brama"). A fost găsit în intestinul următoarelor specii de pești: "Leuciscus cephalus" (clean), "Leuciscus idus" (văduviță), "Abramis brama" (plătica), "Gobio gobio" (porcușorul comun), "Rutilus rutilus" (babușcă), "Acipenser nudiventris" (viza), "Sander lucioperca" (șalău), "Neogobius melanostomus" (strunghil), "Barbus barbus" (mreană), "Vimba vimba" (morunaș) etc.
Aspidogaster limacoides () [Corola-website/Science/336807_a_338136]
-
din Zaragoza, Enriqueta Castejón, a declanșat amintiri, a făcut-o să reia scrisul și să revină la punctul de plecare. De fapt, titlul cărții provine de la exploratorul , cunoscut pentru faptul că a descoperit și documentat ruta dintre Filipine și Acapulco, pește Pacific, cunoscută drept Ruta lui Urdaneta sau Tornaviaje. În decembrie 2015 i s-a pubblicat volumul A contratiempo (În contratimp), la Torremozas, ultima ei carte și prima dintr-un gen deosebit de celelalte: de aforisme. A închinat cartea această celor două
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
Razele branhiostege (din fraceză "rayon branchiostège" sau latina "radius branchiostegi", plural "radii branchiostegi") sau radiile branhiostegale (din engleză "branchiostegal ray" sau germana "Branchiostegalstrahlen") sunt niște baghete sau lame osoase sau cartilaginoase, care se găsesc la marginea inferioară a operculului la peștii actinopterigieni. Termenul "branhiosteg" derivă din greaca "branchia" = branhie + "stegē", "stegos" = acoperiș; placă de acoperire, adică acoperișul branhiei (operculul) Razele branhiostege se găsesc la marginea inferioară a operculului la peștii actinopterigieni (inclusiv și la cei teleosteeni). Aceste radii se leagă de
Raze branhiostege () [Corola-website/Science/336864_a_338193]
-
sau cartilaginoase, care se găsesc la marginea inferioară a operculului la peștii actinopterigieni. Termenul "branhiosteg" derivă din greaca "branchia" = branhie + "stegē", "stegos" = acoperiș; placă de acoperire, adică acoperișul branhiei (operculul) Razele branhiostege se găsesc la marginea inferioară a operculului la peștii actinopterigieni (inclusiv și la cei teleosteeni). Aceste radii se leagă de arcul hioid, fapt care face ca această membrană branhială să se bucure de o mare mobilitate. Radiile branhiostege au o formă variată, de obicei sunt turtite, înguste și lungi
Raze branhiostege () [Corola-website/Science/336864_a_338193]
-
ce tivește marginea inferioară a operculului, situată în continuarea pielii care acoperă operculul. Membrana branhială și razele branhiostege formează aparatul branhiosteg care este o continuare a operculului pe partea ventrală și participă cu el în actul respirației. Mecanismul respirației la pești constă din mai multe faze consecutive: peștele inspiră apa prin gură, pereții cavității bucale și branhiale se bombează, iar membrana branhiostegală, care tivește operculul, se alipește de corp, jucând deci rolul unei supape de închidere. Numărul radiilor branhiostege constituie un
Raze branhiostege () [Corola-website/Science/336864_a_338193]
-
în continuarea pielii care acoperă operculul. Membrana branhială și razele branhiostege formează aparatul branhiosteg care este o continuare a operculului pe partea ventrală și participă cu el în actul respirației. Mecanismul respirației la pești constă din mai multe faze consecutive: peștele inspiră apa prin gură, pereții cavității bucale și branhiale se bombează, iar membrana branhiostegală, care tivește operculul, se alipește de corp, jucând deci rolul unei supape de închidere. Numărul radiilor branhiostege constituie un caracter taxonomic pentru pești și este foarte
Raze branhiostege () [Corola-website/Science/336864_a_338193]
-
multe faze consecutive: peștele inspiră apa prin gură, pereții cavității bucale și branhiale se bombează, iar membrana branhiostegală, care tivește operculul, se alipește de corp, jucând deci rolul unei supape de închidere. Numărul radiilor branhiostege constituie un caracter taxonomic pentru pești și este foarte variabil, până la 50 la actinopterigieni (absente la crosopterigieni), dar constant în cadrul speciei și chiar a unităților taxonomice superioare. În cursul evoluției pe fața inferioară a capului, se dezvoltă câteva oase de membrană. La sarcopterigieni (axonopterigieni) acestea se
Raze branhiostege () [Corola-website/Science/336864_a_338193]
-
structuri care permit animalelor să traverseze în siguranță bariere realizate de om. ele pot fi: pasaje subterane tuneluri, viaducte sau pasaje superioare (în special pentru animale mari sau pentru animale ce se deplasează în turme); tuneluri de amfibieni; scări pentru pești; Baldachin pod (mai ales pentru maimuțe și veverițe), tuneluri și podețe (pentru mamifere mici cum ar fi vidre, arici, bursuci); acoperișuri verzi (pentru fluturi și păsări). Ecoductele sunt o practică de conservarea habitatelor, permițând conexiuni sau reconectări între habitate, și
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
sălbatică . Toate aceste structuri sunt proiectate pentru a oferi coridoare semi-naturale pe deasupra și pe dedesubtul drumurilor, astfel încât animalele pot trece în condiții de siguranță, fără a pune în pericol pe ei înșiși și pe automobiliști. Rapoarte scrise despre scările pentru pești datează din Franța secolului al XVII-lea, unde mănunchiuri de ramuri au fost folosite pentru a crea trepte în canale abrupte pentru ocolirea obstacolelor. O versiune a fost brevetată în anul 1837 de către Richard McFarlan din Bathurst, New Brunswick, Canada
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
mănunchiuri de ramuri au fost folosite pentru a crea trepte în canale abrupte pentru ocolirea obstacolelor. O versiune a fost brevetată în anul 1837 de către Richard McFarlan din Bathurst, New Brunswick, Canada, care a proiectat o rută care să ajute peștii să treacă barajul unei fabrici de cherestea hidraulice. În 1880, prima scară de pești a fost construită în Rhode Island, Statele Unite ale Americii, la barajul Pawtuxet Falls. Pe măsură ce Epoca Industrială avansa, barajele și alte obstacole fluviale au devenit mai mari
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
ocolirea obstacolelor. O versiune a fost brevetată în anul 1837 de către Richard McFarlan din Bathurst, New Brunswick, Canada, care a proiectat o rută care să ajute peștii să treacă barajul unei fabrici de cherestea hidraulice. În 1880, prima scară de pești a fost construită în Rhode Island, Statele Unite ale Americii, la barajul Pawtuxet Falls. Pe măsură ce Epoca Industrială avansa, barajele și alte obstacole fluviale au devenit mai mari și mai frecvente, ceea ce a dus la necesitatea efectivă de pentru amenajarea trecerilor pentru
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
a fost construită în Rhode Island, Statele Unite ale Americii, la barajul Pawtuxet Falls. Pe măsură ce Epoca Industrială avansa, barajele și alte obstacole fluviale au devenit mai mari și mai frecvente, ceea ce a dus la necesitatea efectivă de pentru amenajarea trecerilor pentru pești. Primele ecoducte pe uscat au fost construite în Franța, în anii 1950 . Țările europene, între care Țările de Jos, Elveția, Germania și Franța, au fost folosind diverse structuri de trecere pentru a reduce conflictul între animalele sălbatice și drumuri de
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
le face una dintre cele mai periclitate mamifere mari din America de Nord (Foster și Humphrey, 1995). Pantera de Florida este deosebit de vulnerabilă la coliziunile cu vehicule, care au ucis 11 exemplare în 2006 și 14 în 2007 . Comisia de Conservare a Peștelui și Animalelor Sălbatice din Florida (FWC) a folosit o serie de instrumente de atenuare într-un efort de a proteja panterele de Florida și combinația de ecoducte și garduri s-a dovedit cea mai eficientă . Din 2007, nicio panteră nu
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
găsit lângă izvor un bazin cioplit, în care locuitorii orașului extrageau apa din izvor. O altă descoperire importantă în acel bazin cioplit au fost cioburi de „bule” anepigrafice (cu ilustrații dar fără inscripții) și o cantitate imensă de oase de pește, care cu ajutorul obiectelor de lut au fost datate ca fiind de la finele secolului al IX-lea și începutul secolului al VIII-lea î.Hr., perioadă care până atunci fusese lipsită de vestigii arheologice la Ierusalim. Pe parte cealaltă a dealului Orașului
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]
-
crizantemele/ au încremenit încercuite/ flori meschine prin pomi/ pământ sub unghii/ fire de iarbă în păr/ cârtița memoriei va săpa galerii lungi/ flacăra lămpii cu gaz/ dansează pe pereții mucegăiți/ iarăși a visat mama/ apă murdară în fântână/ capete de pești morți (mama). Alte poeme exultă trăirea creștină salvatoare, reper existențial în mijlocul încercărilor: fie-mi după lacrimi/ după caznele gândurilor/ nopțile negre/ în care am înotat fără far/ știu tu ești drept la modul absolut/ dar carnea mea e slabă și
Veronica Știr () [Corola-website/Science/337085_a_338414]
-
cu specii de "Thymus comosus" și "Thymus glabrescens"), "Waldsteinia geoides" (o specie din familia Rosaceae), obsiga transilvana ("Bromus erectus ssp. transsilvanicus"), lucerna ("Medicago prostrata"), rogoz ("Carex brevicollis"). Fauna sitului este una bogată și variată în specii (mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești, insecte), dintre care unele protejate prin aceeași "Directivă a Consiliului European" (anexă I-a) 92/43/ CE (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN. Mamifere cu specii de
Defileul Crișului Repede - Pădurea Craiului () [Corola-website/Science/337134_a_338463]
-
Lacerta agilis agilis"), gușter ("Lacerta viridis viridis"), șarpele orb ("Anguis fragilis"), salamandra de foc ("Salamandra salamandra"), tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris ampelensis"), tritonul cu creasta ("Triturus cristatus"), broască râioasa bruna ("Bufo bufo"), broască râioasa verde ("Bufo viridis"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"); Pești: zglăvoaca ("Cottus gobio"), porcușor de văd ("Gobio uranoscopus"), mreana vânata ("Barbus meridionalis"), dunăriță ("Sabanejewia aurata"), chișcar ("Eudontomyzon danfordi"). Insecte: cosașul-de-munte-cu-picioare-roșii ("Odontopodisma rubripes"), fluturele purpuriu ("Lycaena dispar"). În vecinătatea sitului se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult
Defileul Crișului Repede - Pădurea Craiului () [Corola-website/Science/337134_a_338463]
-
Ciorba de pește (sau Borșul de pește) este una din cele mai tipice ciorbe românești. Ingredientele, în special în ceea ce privește peștele și verdețurile, diferă de la o regiune la alta. Înăcrirea se bazează la această supă în mod normal pe borș, dar poate fi acrit
Ciorbă de pește () [Corola-website/Science/337276_a_338605]