37,224 matches
-
lui Vladimir Nabokov, printre care celebrul "Foc palid", roman care include un poem de o mie de versuri și o proză cu aluzii intersectate și era considerat de mulți specialiști o carte imposibil de tradus. De asemenea, a tradus toată proza lui Samuel Beckett scrisă în limba engleză.
Veronica D. Niculescu () [Corola-website/Science/317877_a_319206]
-
fost un stilist mai bun, Melville a fost mai important pentru literatura americană, iar Charles Dickens a fost mai îndemânatic în crearea personajelor. Dar dintre scriitorii în viață, niciunul nu se poate apropia măcar de Gene Wolfe ca strălucire a prozei, claritate a gândirii și profunzime a înțelesurilor". Printre alții, scriitorii Neil Gaiman și Patrick O'Leary l-au indicat pe Wolfe ca inspirație. O'Leary a spus: "Uitați 'ficțiunea speculativă'. Gene Wolfe este cel mai bun scriitor în viață. Punct
Gene Wolfe () [Corola-website/Science/318032_a_319361]
-
(n. 10 iulie 1937, Berlin - d. 17 ianuarie 2010, Berlin) a fost un autor german de literatură lirică și proză. După bacalaureat, Bartsch a lucrat în diferite profesii, printre altele ca șofer, vânzător de sicrie, funcționar, muncitor în depozite, sau ca asistent de lector. Din anul 1964 începe să studieze germanistică la Institutul pentru Literatură „Johannes R. Becher“ din Leipzig
Kurt Bartsch () [Corola-website/Science/318143_a_319472]
-
engleză (din manuscriptul "St Petersburg Bede') Aldhelm, episcop de Sherborne (d. 709) este cunoscut datorită lui William de Malmesbury (d. ca. 1143), care a scris că Aldhelm recita poezii laice în limba maternă acompaniat de harpă. O bună parte a prozei lui în limba latină s-a păstrat, dar nu este cunoscut dacă scrie poezii proprii sau doar recita poezii scrise de alții, deoarece nimic scris de el în limba anglo-saxxonă nu s-a păstrat. Cynewulf este un nume despre care
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
Daniel". „Codexul Nowell” cuprinde o parafrazare biblică care vine imediat după Beowulf, ea numindu-se "Judit". Este o repovestire a "Cărții lui Judit". Nu trebuie confundată cu omilia "Judit" a lui Ælfric de Eynsham, care repovestește aceeași poveste biblică în proză aliterativă. "Cartea Psalmilor" 51-150 s-a păstrat, ea urmând după o versiune în proză a primelor 50 de psalmi. Se crede că a existat un set complet de "Psalmi ai lui David", dar numai primii 150 s-au păstrat. Există
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
-se "Judit". Este o repovestire a "Cărții lui Judit". Nu trebuie confundată cu omilia "Judit" a lui Ælfric de Eynsham, care repovestește aceeași poveste biblică în proză aliterativă. "Cartea Psalmilor" 51-150 s-a păstrat, ea urmând după o versiune în proză a primelor 50 de psalmi. Se crede că a existat un set complet de "Psalmi ai lui David", dar numai primii 150 s-au păstrat. Există o serie de traduceri în versuri ale "Gloria in Excelsis Deo", Tatăl Nostru, Crezul
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
verificată cu exactitate deoarece doar versiunea scrisă a poeziilor este păstrată, nu tradiția orală. Criticii acestei teorii spun că poeziile au fost create parțial conform unui proces modern „cuvânt-cu-cuvânt”, iar parțial conform unei combinații de teme și formule.. Cantitatea de proză anglo-saxonă este cu mult mai vastă decât cea de poezie. Majoritatea textelor sunt predici sau traduceri din latină a operelor religioase. Din ceea ce este cunoscut, proza engleză veche a apărut de abia în secolul al IX-lea și a continuat
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
proces modern „cuvânt-cu-cuvânt”, iar parțial conform unei combinații de teme și formule.. Cantitatea de proză anglo-saxonă este cu mult mai vastă decât cea de poezie. Majoritatea textelor sunt predici sau traduceri din latină a operelor religioase. Din ceea ce este cunoscut, proza engleză veche a apărut de abia în secolul al IX-lea și a continuat până în secolul al XII-lea. Cel mai cunoscut autor anglo-saxon a fost regele Alfred, care a tradus multe cărți din latină în engleza veche. Printre ele
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
1990, numele i-a fost schimbat în Anticipația - . Revista a publicat la început textele premiate la concursul literar organizat în 1955. De-a lungul anilor, redactorul literar al publicației a fost scriitorul Adrian Rogoz, care a tradus și multe dintre prozele străine publicate, semnând uneori cu pseudonimul Dorin A. Groza. Redactorul seriei paralele, „Tudományos-fantasztikus elbeszélések” (TFE), cea tradusă în limba maghiară, a fost Fáskerthy (Fáskerti) György.
Colecția „Povestiri științifico-fantastice” () [Corola-website/Science/318207_a_319536]
-
Societății Române de Science Fiction și Fantasy. În 1981 a devenit membru al cenaclului de science-fiction al studenților bucureșteni, „Solaris”, al cărui președinte a fost ales un an mai târziu. Tot în 1981 a obținut primul său premiu național, pentru proză fantastică, la convenția cenaclurilor de anticipație, ROMCON. A câștigat apoi, de-a lungul anilor, alte premii naționale, iar în 1992 i-a fost decernat Premiul de încurajare al Societății Europene de Science Fiction, la EUROCON, în Germania. A debutat în
Dănuț Ungureanu (ziarist) () [Corola-website/Science/318240_a_319569]
-
În 1981 intră în cenaclul SF bucureștean Solaris, al cărui președinte va fi între 1982 și 1983. A debutat în 1981 cu povestirea Viață de familie, în revista "Știință și tehnică". În același an obține primul său premiu național, pentru proză fantastică, la Convenția Națională a Cenaclurilor de Anticipație, ROMCON. Începând cu 1982 și până în prezent a publicat zeci de povestiri și schițe în volume colective, reviste și almanahuri. Între reviste care i-au publicat operele se numără "Știință și tehnică
Dănuț Ungureanu (ziarist) () [Corola-website/Science/318240_a_319569]
-
a SRTV, perioadă în care a realizat numeroase anchete și talk-show-uri. Ca realizator de televiziune, a mai colaborat la Antena 1, Prima TV, TVRM, Nova TV și OTV. Ca scriitor a debutat în anul 1977 în revista “Luceafărul”. A publicat proză în reviste literare, precum “SLAST”, “Luceafărul”, “Adevărul literar și artistic”, fiind inclus și în antologia “Călători în Arcadia” (2000). A publicat romanul “Vremea șacalilor”, precum și volumele de proză scurtă ”Noaptea dintre milenii” (2011) și ”Semințele ca niște schije” (2014). Colaborează
Ion Marin (publicist) () [Corola-website/Science/319731_a_321060]
-
Ca scriitor a debutat în anul 1977 în revista “Luceafărul”. A publicat proză în reviste literare, precum “SLAST”, “Luceafărul”, “Adevărul literar și artistic”, fiind inclus și în antologia “Călători în Arcadia” (2000). A publicat romanul “Vremea șacalilor”, precum și volumele de proză scurtă ”Noaptea dintre milenii” (2011) și ”Semințele ca niște schije” (2014). Colaborează la revista “Punctul critic” (2010) condusă de scriitorul Eugen Uricaru, la alte publicații literare. Din 2003, Ion Marin predă la Universitatea Hyperion din București la Facultatea de Jurnalism
Ion Marin (publicist) () [Corola-website/Science/319731_a_321060]
-
(n. 31 ianuarie 1937, Vărșand, județul Arad - d. 18 iulie 2010) a fost un poet, prozator și publicist român. Autor a peste 35 de volume de proză, versuri, memorialistică, laureat al premiilor literare pentru proză, poezie și dramaturgie a Asociației Scriitorilor din București și al Academiei Române, președintele "Fundației Internaționale pentru cultură, artă și morală civica Mihai Eminescu". Este autorul romanului "Patima" și "Semnul Șarpelui", al volumului de
Mircea Micu () [Corola-website/Science/319099_a_320428]
-
(n. 31 ianuarie 1937, Vărșand, județul Arad - d. 18 iulie 2010) a fost un poet, prozator și publicist român. Autor a peste 35 de volume de proză, versuri, memorialistică, laureat al premiilor literare pentru proză, poezie și dramaturgie a Asociației Scriitorilor din București și al Academiei Române, președintele "Fundației Internaționale pentru cultură, artă și morală civica Mihai Eminescu". Este autorul romanului "Patima" și "Semnul Șarpelui", al volumului de versuri "Poeme pentru mama" și al volumelor de
Mircea Micu () [Corola-website/Science/319099_a_320428]
-
palmă" (1974). Este și autor al mai multor volume de parodii: "Dracul verde", "Parodii de la A la Z", "Cetiți-le ziua", fiind considerat printre cei mai buni parodiști, alături de George Topârceanu și Marin Sorescu. A scris și numeroase cărți de proză, iar cu romanul " Patima", apărut în 1972, se afirmă ca un prozator redutabil în buna tradiție a Școlii ardelene, fiind comparat cu Slavici, Agârbiceanu sau Titus Popovici. Criticul Nicolae Manolescu îi consacră o cronică laudativă, romanul fiind apreciat drept cea
Mircea Micu () [Corola-website/Science/319099_a_320428]
-
apărut în 1972, se afirmă ca un prozator redutabil în buna tradiție a Școlii ardelene, fiind comparat cu Slavici, Agârbiceanu sau Titus Popovici. Criticul Nicolae Manolescu îi consacră o cronică laudativă, romanul fiind apreciat drept cea mai bună carte de proză a anului. Volumul doi al romanului apare în 1975, împreună cu primul său titlu "Semnul șarpelui". Alte cărți de proză: "Secretul doamnei de zăpadă" (1976), "Singur în Mongolia" (1989), precum și seria de "Întâmplări cu scriitori", trei volume, un fel de istorie
Mircea Micu () [Corola-website/Science/319099_a_320428]
-
Agârbiceanu sau Titus Popovici. Criticul Nicolae Manolescu îi consacră o cronică laudativă, romanul fiind apreciat drept cea mai bună carte de proză a anului. Volumul doi al romanului apare în 1975, împreună cu primul său titlu "Semnul șarpelui". Alte cărți de proză: "Secretul doamnei de zăpadă" (1976), "Singur în Mongolia" (1989), precum și seria de "Întâmplări cu scriitori", trei volume, un fel de istorie literară, amuzantă, ai căror eroi sunt scriitori din epocă. Eseuri și portrete, profiluri, sunt prezente în volumul "Miere și
Mircea Micu () [Corola-website/Science/319099_a_320428]
-
Mircea Micu publică mai rar și este prezent în presa scrisă cu numeroase articole și eseuri pe care nu le-a reunit într-un volum. Dintre volumele apărute după anii ‘90, amintim " Viața în pijama" (1999), "Singur în Mongolia" (1991) - proză, "Poeme pentru mama" (2000), "Ascuns în lacrimă" (2002), ambele de poezie, și un original "Dicționar sentimental de poezie", volumul I, apărut în 2002, care conține o altă serie de portrete. Este autorul mai multor scenarii radiofonice, iar pentru cărțile de
Mircea Micu () [Corola-website/Science/319099_a_320428]
-
pentru mama" (2000), "Ascuns în lacrimă" (2002), ambele de poezie, și un original "Dicționar sentimental de poezie", volumul I, apărut în 2002, care conține o altă serie de portrete. Este autorul mai multor scenarii radiofonice, iar pentru cărțile de poezie, proză și dramaturgie a fost laureat cu Premii ale Uniunii Scriitorilor. Este laureat al Premiului de excelență al Academiei Române. A tradus din lirica universală și a colaborat constant la aproape toate revistele literare ale vremii. La revista "Luceafărul", spre exemplu, a
Mircea Micu () [Corola-website/Science/319099_a_320428]
-
variate și de numeroase sunt scrisorile inedite, pe atât de meritorii se prezintă notele bibliografice și cele explicative asupra unor personaje culturale astăzi obscure” (Șerban Cioculescu). Cu o acuratețe remarcabilă a informației, a întocmit mai multe antologii de poezie și proză românească. Ca folclorist a tipărit culegerea "Cântece poporane moldovenești" (1928), unde relevă repertoriul rapsodului Nastasă Crețu din Drăgușeni - Suceava (231 de cântece bătrânești, hore și chiuituri).
Gheorghe Cardaș () [Corola-website/Science/319228_a_320557]
-
Două decenii mai târziu a scris scenariul al serialului de televiziune "". Munca de scenarist a lui Beagle a întrerupt orientarea sa anterioară de romancier, autor de non-ficțiune pentru reviste și scriitor de povestiri. Totuși, la mijlocul anilor '90 a revenit la proza de ficțiune și a continuat să scrie constant de atunci. În 2005, Beagle a publicat o continuare la "Ultima licornă", o nuveletă intitulată "Two Hearts", care avea să câștige premiul Hugo pentru cea mai bună nuveletă în 2006, premiul Nebula
Peter Beagle () [Corola-website/Science/319280_a_320609]
-
ca toate volumele ulterioare, . A înființat, în aprilie 2000, la Găești, revista Litere, care apare din 2005 sub egida Societății Scriitorilor Târgovișteni (cu redacții la Găești, Târgoviște și Chișinău) și pe care o conduce ca director. A colaborat cu poezie, proză și articole de critică literară la "Argeș", "România literară", "Suplimentul literar-artistic al Scânteii tineretului", "Magazin", "Contrapunct", "Litere", "Viața Basarabiei", "Literatura și arta" (Chișinău), "Climate literare" (Târgoviște), "Armonia" (Târgoviște), "Agero" (Stuttgart) și altele. A colaborat, de asemenea, în perioada 2004-2010, la
Tudor Cristea () [Corola-website/Science/319353_a_320682]
-
astăzi. Au rămas în schimb, ilustrațiile la volumul lui Emil Gârleanu intitulat " Cea dintâi durere". Au mai rămas o copertă pentru volumul "Bătrânii" și o ilustrație pentru nuvela "", publicată în revista "Convorbiri literare". Ilustrațiile pe care le-a făcut la proza lui Gârleanu au urmărit textul scris și se remarcă dintre ele " Bătrânul cu pipă", "Pompierul accidentat", "Țărani la căpătâiul unui mort" și "Peisaj", ultimele două fiind mai degrabă identificate ca viniete. Chiar și așa, ca și viniete, ele au conferit
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Dragomirescu a menționat într-o cronică că Baltazar "... prea se lasă - ca unul ce este și bun scriitor - în voia inspirațiilor literare care n-au ce căuta în pictură decât ca accesorii". Artistul a semnat o mulțime de frontispicii la proza și poeziile lui Panait Cerna, D. Munteanu, Ion Dragoslav, Emil Gârleanu, Corneliu Moldovanu, Dumitru Nanu sau Cincinat Pavelescu, în numerele 4, 5, 7, 8 și 10 din edițiile revistei din anul 1907. A colaborat la revista "Convorbiri critice", continuare a
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]