38,095 matches
-
mizerabile să-și le mânjească, prin crude masacre. Atunci căpetenia curții pământești, cu strășnicie poruncește, Ca fii lui Israel din urmă, de altar să se atingă, Să sacrifice idolilor întunecați și pe Cristos să-l părăsească (31-42). Aruncați, comandanți de trupe, și voi, tribuni, abandonați; Aruncați colanele de aur, ale rănilor răsplăți. Suntem chemați acum, de-ale îngerilor strălucitoare oști! (64-66). Erau înrolați în legiunea Gemina și, după cum se deduce din versurile citate, au fost uciși din același motiv ca și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
acești martiri militari, considerați sfinți de către popor. În primele patru secole nu era sfânt martir numai cine murea pentru credința creștină, ci orice creștin care murea de mâna păgânilor. Pe durata războiului împotriva bagauzilor (285), Maximian nu mai avea printre trupele sale nici o legiune tebană, deși una dintre cele cinci constituite se afla cantonată în Italia și era desemnată cu numele simplu de Thebaei. Celelalte patru: legio II Flavia Constantia Thebanorum era în Egipt; legio Felix Valentis Thebanorum în Orient, cu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lui Dioclețian. Să fi fost oare teama lui Dioclețian de a nu isca o lupta în cadrul tetrarhiei ori aplicarea edictelor mai mult silită (de Galerius) decât voită? Ori să fi fost informat îndeajuns despre prezența nesemnificativă a soldaților creștini din trupele ori în ținuturile încredințate stăpânirii lui Constantius? Nu știm! Însă e foarte probabil că Dioclețian a suspectat oarecum atitudinea cezarului occidental, reținându-l pe fiul acestuia, viitorul împărat Constantin I (306-337), o perioadă pe lângă sine la Nicomedia. Văzând lipsa de reacție
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu m-a văzut niciodată greșind, și acum crezi că eu, care am fost aflat fidel de atâția oameni perverși, aș putea fi aflat infidel între cei buni?“. Maximus: „În ce oaste ai luptat?“. Iulius a răspuns: „Am fost în trupele operative, din care am ieșit din propria mea voință. Sunt însă un veteran. Cu toate acestea, l-am adorat pe Dumnezeul cel viu care a făcut cerul și pământul; și chiar și acum îi mărturisesc slujire fidelă“. Maximus spuse: „Iulius
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și gloria, și-i ajuta în nevoile lor economice, făcând daruri generoase. Era convins că dacă avea armata de partea sa ar fi avut și tot imperiul, iar că acțiunea sa de restaurare politică și de păgânire, după aceea a trupelor, ar fi izbutit cu mai multă ușurință. Împărat cult, entuziast și inteligent, destul de tânăr (vreo 30 de ani), era lipsit de intuiție și de experiență, două calități înnăscute esențiale pentru oricare bună guvernare. Dacă ar fi fost un profund analizator
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
excentric, ale cărui virtuți militare și capacități de inteligență ascuțită erau oarecum întunecate de un caracter volubil, irascibil, fariseic și iritant, care îl făceau foarte dușmănit de popoarele Orientului Mijlociu. Iată câteva dintre atitudinile sale neobișnuite: a) a luptat împotriva trupelor binefăcătorului său Constantius II (337-361), care îl promovase cezar (355), iar după moartea acestuia a asistat întristat la funeraliile (361), nu știm cu ce opinie din partea celor prezenți; b) sacrifica în secret zeiței Beluna și imediat după aceea vorbind trupelor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
trupelor binefăcătorului său Constantius II (337-361), care îl promovase cezar (355), iar după moartea acestuia a asistat întristat la funeraliile (361), nu știm cu ce opinie din partea celor prezenți; b) sacrifica în secret zeiței Beluna și imediat după aceea vorbind trupelor sale din Orient, se adresa Dumnezeului cerurilor, adică celui al creștinilor; c) glorifica puterea și misticismul riturilor idolatrice, ridiculizând mai apoi păgânismul care își făurea zeii, asemenea meșterului care confecționa păpuși, detestând uzanța de a aduce onoruri divine persoanei împăratului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
un filozof a cărui misiune este să cerceteze și să descopere adevărul. A fost tot mai incert de credința religioasă a soldaților săi și totdeauna prudent față de fidelitatea lor politică încă din timpul neînțelegerii sale cu Constantius. Lamentările și răscoala trupelor care luptau pe Rin, lângă Mosa (358), și răzvrătirea garnizoanelor din Aquilea (360) i-au slujit de învățătură. Inițial, soldații îl iubeau prea puțin, fie pentru că erau obosiți de a mai lupta, de a pătimi de foame și de a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
problema devenise mai complicată ori mai simplificată odată cu înfrângerea de la Adrianopol (378), care a stimulat conștiinciozitatea creștinilor din Orient asupra salvării civilizației și Imperiului. La baza problemei se află compoziția armatei din secolul IV, unde elementul rural care reprezenta forța trupelor continua să fie păgân. Cazul este mult mai evident mai ales în Occident, unde principalele arii de recrutare erau Gallia și Iliricul: trupele gallice ale lui Iulian, care pornesc împotriva lui Constantius II (337-361) adorau zeii. Începând din secolul III
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Imperiului. La baza problemei se află compoziția armatei din secolul IV, unde elementul rural care reprezenta forța trupelor continua să fie păgân. Cazul este mult mai evident mai ales în Occident, unde principalele arii de recrutare erau Gallia și Iliricul: trupele gallice ale lui Iulian, care pornesc împotriva lui Constantius II (337-361) adorau zeii. Începând din secolul III, a crescut progresiv procentajul barbar, iar acestui fenomen îi răspundea renunțarea elementului roman din serviciul militar. Preocupările derivate din sfera climatului imperial în fața
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
incapabile de a mai controla situația prezentă. După scurta revenire păgână din perioada domniei lui Iulian, propagarea creștinismului în armată a revenit rapid prin împărații Valens și Valentinian. Barbarii, care de-acum reprezentau ca foederati cea mai mare parte a trupelor, dacă nu erau creștini, deveneau curând (cazul vizigoților). În mormântul Concordiei, cu caracter prevalent militar și databil între secolele IV-V, documentele epigrafice ne vorbesc în cea mai mare parte despre o prezență covârșitoare de soldați creștini de origine orientală
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de o documentație epigrafică dată de 7 inscripții, dintre care 6 sunt din secolul III, iar 5 au fost descoperite la Roma. Aceste inscripții sunt insuficiente pentru a ne ajuta să ne facem o idee pertinentă asupra creștinismului soldaților din trupele legionare ori pretoriene. Izvoarele literare păgâne nu ne spun nimic sau poate prea puțin despre creștinismul soldaților, iar aluzia lui Celsus în Verbum Vero (178-180 p.Chr.) despre absenteismul lor de la îndatoririlor militare și civile este generică, făcând cel mult
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a schimbat o dată cu cea a adeziunii sale la creștinism. Atât fragmentul din Apologeticum care afirmă și laudă prezența creștină din armata romană, cât și polemica opusă acesteia din De corona (Cununa soldatului), care ne mărturisesc doar existența soldaților creștini în trupele romane. La un moment dat și în chip neobișnuit, un soldat creștin a ajuns la concluzia că serviciul militar era în contradicție cu calitatea sa de creștin, datorită anumitor atitudini idolatrice specifice vieții militare romane. Tertulian nu ne spune nimic
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nord, nu sunt nicidecum întâmplătoare. Cazul legiunii a XII-a înrolată la Capadocia ne indică prezența cetățenilor creștini ori deveniți astfel după înrolare. O situație cvasiidentică întâlnim și în cazul legio III Augusta. Am putea crede că soldații creștini din trupele auxiliare erau superiori numeric celor din legiuni? Nu știm. E foarte posibil ca spre jumătatea secolului III să fi existat creștini la Dura Europos (aici a fost descoperită și prima biserică creștină) în efectivele militare ale cohors III Palmyrenorum. Întrucât
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
superiori numeric celor din legiuni? Nu știm. E foarte posibil ca spre jumătatea secolului III să fi existat creștini la Dura Europos (aici a fost descoperită și prima biserică creștină) în efectivele militare ale cohors III Palmyrenorum. Întrucât înrolările pentru trupele legionare și cele auxiliare se efectuau adesea în medii diferite celor în care se răspândise creștinismul, ar explica lenta extindere numerică a fenomenului și limitata incidență a problemei serviciului militar asupra conștiinței religioase a maselor creștine direct interesate. În decursul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
orientale, unde prezența și numărul creștinilor erau semnificative. Persecuția dioclețiană (298) nu viza neapărat oprirea unei răspândiri excesive a creștinismului în armata romană, pentru că nici un împărat, conștient de soarta Imperiului, nu putea să-și elimine o parte consistentă a propriilor trupe fără a se expune provocării unei revolte de proporții și eventual a unei detronări sau morți umilitoare. Plecând de la unele aluzii eusebiene, s-a crezut că măsurile autorității imperiale contra militarilor creștini i-ar fi vizat îndeosebi pe ofițerii creștini
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
față de împărat. Asistăm la o fidelitate față de suveran, oricare ar fi religia lui, superioară oricărei influențe discutabile a diferitelor crezuri religioase coexistente în epocă. Indiferența și conformismul din armata iuliană (excepție făcând ofițerii din preajma sa) erau note predominante; coborând cu trupe păgâne din Gallia spre Orient împotriva lui Constantius (337-361) care deținea trupe creștine, mai mult sau mai puțin, ne arată că evanghelizarea Galliei era încă departe. Arătându-și simpatia față de viitorul împărat prin scrierea și devotamentul său, Ammianus exprimă starea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lui, superioară oricărei influențe discutabile a diferitelor crezuri religioase coexistente în epocă. Indiferența și conformismul din armata iuliană (excepție făcând ofițerii din preajma sa) erau note predominante; coborând cu trupe păgâne din Gallia spre Orient împotriva lui Constantius (337-361) care deținea trupe creștine, mai mult sau mai puțin, ne arată că evanghelizarea Galliei era încă departe. Arătându-și simpatia față de viitorul împărat prin scrierea și devotamentul său, Ammianus exprimă starea sufletească a soldaților păgâni sau creștini ai epocii. Atitudinea soldaților creștini și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
oglinda unui program anume, cronica dramatică din D., redactată câteodată de C. Dimitrescu-Iași (semnează F.), altă dată de D. Nanu (N. sau Stal), merită să fie semnalată pentru observațiile adecvate, pătrunzătoare și ponderate. Este discutată situația Teatrului Național (repertoriu, calitatea trupei, problemele bugetului etc.), sunt analizate spectacolele din stagiunile curente, dar și turneele trupelor străine (jocul celebrei actrițe franceze Réjane în La Douloureuse de Maurice Donnay) sau modul în care este interpretat pe scenele autohtone teatrul lui Shakespeare. În foileton se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286865_a_288194]
-
semnează F.), altă dată de D. Nanu (N. sau Stal), merită să fie semnalată pentru observațiile adecvate, pătrunzătoare și ponderate. Este discutată situația Teatrului Național (repertoriu, calitatea trupei, problemele bugetului etc.), sunt analizate spectacolele din stagiunile curente, dar și turneele trupelor străine (jocul celebrei actrițe franceze Réjane în La Douloureuse de Maurice Donnay) sau modul în care este interpretat pe scenele autohtone teatrul lui Shakespeare. În foileton se publică scrieri literare accesibile, în traduceri îngrijite, din operele lui Charles Dickens (Vălul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286865_a_288194]
-
215. Când mișcarea pacifistă a trecut la fapte, organizând o primă "zi de moratoriu", în 15 octombrie 1969, ce presupunea "întreruperea activităților în școli și întreprinderi, demonstrații și un masiv "marș în Washington""216 pentru a solicita retragerea imediată a trupelor americane din Vietnam, președintele Nixon a anunțat că se va adresa națiunii la data de 3 noiembrie al aceluiași an, un eveniment discursiv difuzat pe posturile naționale de radio și televiziune la o oră de vârf, și care, chiar dacă a
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
care apreciază că "în rândul oratorilor tradiționali, folosirea narațiunii pentru a prefigura argumentarea este comună, însă rar a fost mânuită cu atâta artă ca în cazul de față"227. Astfel, Nixon precizează că ar fi putut ordona retragerea imediată a trupelor din Vietnam, însă a ales să își achite obligația mai importantă față de generațiile care vin din urmă și față de "viitorul păcii și al libertății în America și în lume"228. În acest fel, în paranteză fie spus, Nixon continuă să
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
care Nixon se folosește în adresa sa, este cel de silogism prescurtat, adică de silogism din care lipsește fie o premisă (de regulă, majoră), fie concluzia. Iată un exemplu. Nixon declară, cum ne reamintim din partea argumentării, că retragerea imediată a trupelor americane din Vietnam ar avea consecințe dramatice asupra tuturor; astfel, de pildă, comuniștii ar prelua comanda și astfel, viețiile civililor vietnamezi ar fi serios puse în pericol: comuniștii nu ar ezita să îi ucidă sau să îi ia prizonieri. Această
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
al dușmanilor) și, cum poporul american reprezintă, așa cum observă Hill, "prototipul în ce privește teama"243, un astfel de argument, neamplificat excesiv, aduce publicul exact în starea psihologică necesară pentru a accepta, în loc să chestioneze, concluzia lui Nixon, potrivit căreia retragerea imediată a trupelor americane din război ar echivala unui dezastru mondial. În ce privește a doua alternativă, cea a încheierii războiului din Vietman pe calea negocierii, Forbes Hill descrie, în amănunt, eforturile pe care Nixon pretinde, în adresa sa, că le-a întreprins, deja, în
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
de încheiere adecvată, adică acceptabilă, din punctul de vedere al americanilor, a războiului din Vietnam. În cele ce urmează, Nixon mărturisește că strategia sa numărul patru, expusă în partiția analitică inițială, cu alte cuvinte, "vietnamizarea (însoțită de adăugirea mea) retragerea trupelor americane la o dată flexibilă"249 a fost, deja, implementată, cu rezultate dintre cele mai dezirabile: soldații americani se întorc acasă, forțele armate ale Vietnam-ului de sud câștigă putere, pierderile de vieți sunt în declin etc. Însă tentativa președintelui, observă
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]