38,387 matches
-
ședință cu conducătorii Securității în care s-a stabilit organizarea unui proces public exemplar în legătură cu sabotajul de la canal, cerând ca toată acțiunea să se încheie în decurs de trei săptămâni. Maiorul Doicaru s-a ocupat de anchetarea muncitorilor, iar în urma anchetelor Securității Constanța unii dintre aceștia au fost condamnați la moarte și executați deși erau nevinovați. Remarcat cu acest prilej, colonelul Nicolae Doicaru devine în octombrie 1955 locțiitor al șefului Direcției de Informații Externe. Tot atunci au fost aleși ca locțiitori
Nicolae Doicaru () [Corola-website/Science/308088_a_309417]
-
1802 și acordată neîntrerupt din 1804 până astăzi. Ordinul Legiunii de Onoare: Decernat de Franța Tip Distincție civilă și militară cu 5 grade Eligibilitate Militară sau civilă Decernat pentru Conduită civilă ireproșabilă sau fapte de război excepționale atestate de o anchetă oficială Statistici "Creare" 19 mai 1802 "Prima atribuire" 14 iulie 1804 Numărul de atribuiri Numărul maxim de ordine este fixat la: Cavaleri: 125,000 Ofițeri: 10,000 Comandori: 1,250 Mari Ofițeri: 250 Marile Cruci: 75 Mare Maestru: 26 Clasament
Legiunea de onoare () [Corola-website/Science/308157_a_309486]
-
în cadrul acelei emisiuni. În data de 18 aprilie, Parchetul General a anunțat că a deschis un dosar penal pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în legătură cu plângerea penală depusă de senatoarea Gabriela Firea împotriva lui Traian Băsescu, însă procurorii au dispus suspendarea anchetei, deoarece președintele se bucură de imunitate. În data de 19 noiembrie 2014, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) a sancționat-o cu avertisment pe senatorul PSD Gabriela Firea, pentru afirmația despre familiile fără copii făcută la data de 7 octombrie
Gabriela Firea () [Corola-website/Science/308255_a_309584]
-
opus capturării navelor din subordine după 23 august 1944. După analizarea dosarului său, Tribunalul Poporului, a decis că în sarcina contraamiralului Macellariu "nu s-a găsit nici o culpabilitate". La insistențele sovieticilor cazul a fost reanalizat de către o nouă comisie de anchetă care, tot din lipsa motivelor reale, l-a scos din cauză la 10 august 1946. Pentru că se dorea totuși arestarea sa, a fost implicat în organizația "Sumanele Negre", fiind acuzat de complot împotriva orânduirii de stat și condamnat în contumacie
Horia Macellariu () [Corola-website/Science/307477_a_308806]
-
mai pot fi pedepsite, întrucât prin art. 9 din Decretul nr. 421/1955 s-a abrogat Legea nr. 291/1947 cât și Decretul nr. 207/1948”. În această perioadă generalul „s-a recalificat” devenind zidar. La 18 februarie 1959, Direcția anchete penale din Ministerul de Interne a emis un nou mandat de arestare învinuindu-l de „crimă de activitate intensă împotriva clasei muncitoare și mișcării revoluționare” considerând că arestarea sa „este reclamată de interesele de securitate ale statului”. I se impută
Dumitru Carlaonț () [Corola-website/Science/307504_a_308833]
-
torturilor suferite. Medicii sovietici au fost și ei eliberați după moartea lui Stalin. În mai 1996, Central Intelligence Agency (CIA) a publicat mii de documente anterior clasificate legate de Raoul Wallenberg, ca răspuns la cererile depuse conform . Documentele, împreună cu o anchetă efectuată de publicația de știri ",par să confirme bănuiala că Wallenberg era persoană de interes pentru serviciile de informații americane în perioada petrecută în Ungaria. Pe lângă faptul că numele lui Wallenberg apare pe o listă găsită la unde sunt listați
Raoul Wallenberg () [Corola-website/Science/307560_a_308889]
-
bolșevicilor, în sudul Basarabiei; dejucarea acțiunilor armatei ruse din aceeași zonă. Acțiunile enumerate nu au fost însă confirmate din surse independente, astfel că spre sfârșitul războiului, activitatea lui Moruzov a fost pusă sub semnul întrebării, instituindu-se o comisie de anchetă. În 1920 Moruzov a fost arestat, în baza mandatului cu nr. 2250/13 mai 1920, emis de judecătorul de instrucție al Tribunalului Constanța, ""în virtutea art. 14 și 204, combinat cu art. 40 din Codul Penal"".(citat în ) Constantin Maimuca avea
Mihail Moruzov () [Corola-website/Science/307644_a_308973]
-
204, combinat cu art. 40 din Codul Penal"".(citat în ) Constantin Maimuca avea să declare mai târziu: Ulterior, pe când activa în cadrul Siguranței din Chișinău, Maimuca l-a suspectat și el că lucra pentru ruși, la fel și prințul Mihail Sturdza. Ancheta nu a reușit să dovedească însă nimic. Arestarea și ancheta ce a urmat s-a datorat se pare conflictului cu noul director al Siguranței statului, Romulus Voinescu, care-l suspecta de spionaj, ca și de o serie de afaceri dubioase
Mihail Moruzov () [Corola-website/Science/307644_a_308973]
-
Constantin Maimuca avea să declare mai târziu: Ulterior, pe când activa în cadrul Siguranței din Chișinău, Maimuca l-a suspectat și el că lucra pentru ruși, la fel și prințul Mihail Sturdza. Ancheta nu a reușit să dovedească însă nimic. Arestarea și ancheta ce a urmat s-a datorat se pare conflictului cu noul director al Siguranței statului, Romulus Voinescu, care-l suspecta de spionaj, ca și de o serie de afaceri dubioase, printre care și contrabanda făcută la Gurile Dunării și în
Mihail Moruzov () [Corola-website/Science/307644_a_308973]
-
de un comando legionar, împreună cu adjunctul său, Nicu Ștefănescu, și cu alte 62 de persoane, dintre care 4 foști demnitari. Legionarii îl acuzau pe acesta, pentru că, în calitate de șef direct al lui Nicu (zis Niky) Ștefănescu, adjunctul său, era responsabil pentru anchetele derulate sub tortură ale acestuia, prin care urmărea să "smulgă mărturisiri" legionarilor arestați. De asemenea contribuise direct la elaborarea listei celor 105 căpetenii legionare ce fuseseră asasinate în 21/22 septembrie 1939, în cadrul operațiunii de represalii ordonate de către Carol al
Mihail Moruzov () [Corola-website/Science/307644_a_308973]
-
săi au sosit la București și au fost cazați într-o casă conspirativă a Securității din apropierea capitalei. După un timp foarte scurt, cei cinci miniștri au fost preluați de KGB și duși în URSS. Doi dintre ei au murit în timpul anchetelor brutale la care au fost supuși, iar ceilalți trei s-au întors în Ungaria în februarie 1958, odată cu Imre Nagy, unde au fost judecați pentru "trădare de patrie" și executați. Prin decretul 204/1964, publicat în Buletinul Oficial nr. 7
Nicolae Goldberger () [Corola-website/Science/306488_a_307817]
-
din motive economice evidente. Unul dintre cele mai sumbre momente din istoria Oktoberfest-ului îl constituie data de 26 septembrie 1980, când a avut loc un atentat cu bombă soldat cu moartea a 13 și rănirea a peste 200 de persoane. Ancheta a concluzionat că acesta a fost actul unei singure persoane: un anume Gundolf Köhler, extremist de dreapta, decedat în atentat. Există voci care susțin că atentatul ar fi fost pus la cale de către o organizație de extremă dreaptă și că
Oktoberfest () [Corola-website/Science/306496_a_307825]
-
acesta a fost actul unei singure persoane: un anume Gundolf Köhler, extremist de dreapta, decedat în atentat. Există voci care susțin că atentatul ar fi fost pus la cale de către o organizație de extremă dreaptă și că rezultatul abrupt al anchetei a fost influențat de aripa dreaptă a eșicherului politic german.
Oktoberfest () [Corola-website/Science/306496_a_307825]
-
le are la publicațiile „Teatrul”, „Rampa”, „Amfiteatru”, „Viața Studențească”, „Steagul roșu”, „Argeș”, „Azi cultural”, „ABC”. Articolele din revista „Teatrul” cuprind contribuții istoriografice (35), note (149), documente (46), aniversări (29), recenzii (22), interviuri (11), portrete (12), cronică dramatică (41), reportaje și anchete (15), eseuri (49). Între anii 1975 și 1984 publică 150 articole la rubrica „Rampa acum 50 de ani”. În revista „Rampa”, între anii 1994-1997, publică 141 de articole, iar în seria nouă, între anii 1997-1998, 118 articole. În reviste („Teatrul
Ionuț Niculescu () [Corola-website/Science/306502_a_307831]
-
devenit membru al Partidului România Mare (PRM), fiind ales în urma alegerilor parlamentare din septembrie 1992 ca deputat de Hunedoara pe listele PRM pentru legislatura 1992-1996. În calitate de deputat, a fost membru al Comisiei pentru industrii și servicii, precum și vicepreședintele Comisiei de anchetă privind situația flotei comerciale române. Fostul deputat Ion Hortopan este căsătorit și are un copil.
Ion Hortopan (deputat) () [Corola-website/Science/306611_a_307940]
-
dat de către CNSAS în unanimitate, fiind bazat pe două note informative aflate în dosarul Aspaziei Cojocaru. Judecătoarea a recunoscut că a fost forțată în anul 1984 să scrie respectivele note, despre o colegă care pleca în străinătate definitiv, în cadrul unei anchete judiciare, dar susține că nu a semnat angajament cu Securitatea și nici nu a făcut poliție politică. La câteva săptămîni, CNSAS a revenit asupra verdictului, în urma contestației făcute de judecătoarea Cojocaru, spunând că nu a făcut poliție politică. Aspazia Cojocaru
Aspazia Cojocaru () [Corola-website/Science/306622_a_307951]
-
, compuse din Tribunalul Poporului din București și Tribunalul Poporului din Transilvania de Nord (cu sediul la Cluj), au fost două tribunale înființate după cel de-al doilea război mondial de guvernul României, împreună cu Comisia Aliata de Control pentru a anchetă prezumtivii criminali de război, conform art. 14 din Pactul de Armistițiu cu România. Aproximativ 2.700 de cazuri au fost examinate de o comisie care a stabilit că existau dovezi suficiente pentru a trimite cca. jumătate din cazuri la parchet
Tribunalele Poporului () [Corola-website/Science/306629_a_307958]
-
general al României. El a făcut parte din comisia de cercetare a conflictelor din martie 1990 de la Tg. Mureș, fiind acuzat că a mascat cauzele reale ale evenimentelor tragice de atunci. De asemenea, a mai fost acuzat și de blocarea anchetelor privind vinovații genocidului din perioada Revoluției din decembrie 1989 și cele privind vinovații mineriadelor din 1990. Toate aceste acuzații s-au dovedit a fi nefondate, deoarece funcția de prim-adjunct al procurorului general al României nu avea nici o legatură cu
Nicolae Cochinescu () [Corola-website/Science/306621_a_307950]
-
diferitele guverne române pentru încarcerarea deținuților politici, a devenit celebru sub numele de „penitenciarul Jilava” după numele comunei Jilava, în județul Ilfov, unde se găsește respectiva instituție). Judecătorii care au semnat aceste „mandate de arestare preventivă pentru continuarea și definitivarea anchetei” știau că penitenciarul Jilava se afla în custodie legionară, fapt care periclita viața arestaților. Tribunalul București s-a simțit obligat să intervină și, sub pretextul colectării de mărturii pentru pregătirea proceselor, a dispus transferarea unora dintre arestați la alte închisori
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
Pleșiță a fost inculpat în 1997 pentru complicitate la atentatul cu bombă din 21 februarie 1981 de la postul de radio Europa Liberă din München, pus la cale de celebrul terorist Carlos Șacalul (Ilich Ramírez Sánchez), dar instanța militară a întrerupt ancheta în anul 2000, aceasta fiind reluată în anul 2004 de un tribunal civil. În martie 2009, Nicolae Pleșiță a fost scos de sub urmărirea penală privind implicarea în atentat . După 1990, generalul Pleșiță a apărut adesea în emisiuni de televiziune în
Nicolae Pleșiță () [Corola-website/Science/306698_a_308027]
-
După 1990, generalul Pleșiță a apărut adesea în emisiuni de televiziune în care a apărat cu îndârjire acțiunile de reprimare a rezistenței românești din munți, la care a luat parte ori le-a comandat. De asemenea, el a condus direct ancheta la care a fost supus scriitorul disident Paul Goma, înainte ca acesta să fie silit să plece în exil la Paris. El a fost acuzat de poliție politică, fără ca această acuzație să aibă urmări de ordin penal. Totodată, Pleșiță a
Nicolae Pleșiță () [Corola-website/Science/306698_a_308027]
-
al secției de protecția pădurilor, profesorul Eliescu Grigore, fost legionar, care deținea funcția de șef al laboratorului de combatere a insectelor, inginerul Mircea Ștefănescu, șeful Biroului protecția pădurilor din Departamentul Silviculturii, membru al Frățiilor de Cruce. Din materialele informative, de anchetă și din documentele oficiale conducerea ministerului a ajuns la concluzia că aceștia duseseră activitate antistatală prin tergiversarea măsurilor de combaterea dăunătorului „Lymantria Monacha” care atacase suprafețe păduroase din cele mai însemnate bazine de rășinoase din țara noastră. Cauza reală a
Ion Popescu-Zeletin () [Corola-website/Science/306693_a_308022]
-
a controversei. Participanții cred că acest conflict se rezumă la definițiile aparent "opuse" ale științei și religiei. Acuzații de formulări înșelătoare, declarații false sau incorecte sunt puncte fundamentale de neînțelegere. Dezbaterea este total inegală, deoarece relatările științifice sunt referatele unor anchete de teren și ale unor protocoluri de experimentare și verificare, pe când relatările religioase sunt opere de literatură și artă izvorâte din sentimentele și morala popoarelor din trecut: astfel nivelul de susținere al teoriei evoluției în comunitatea științifică este copleșitor în timp ce
Controversa creație-evoluție () [Corola-website/Science/306706_a_308035]
-
Zürcher Zeitung. După efectuarea percheziției, Neculai Constantin Munteanu este dus în ziua de 10 aprilie 1977 la sediul IMB-Securitate, unde se începe, la ora 16.00, anchetarea sa care durează până a doua zi, 11 aprilie, ora 14.30. În timpul anchetei, N.C. Munteanu se menține pe o poziție foarte fermă, recunoaște că toate materialele îi aparțin și își motivează gestul evocând situația politică din țară, penuriile și restricțiile de tot felul de care suferă în plan personal, nerespectarea prevederilor constituționale de
Neculai Constantin Munteanu () [Corola-website/Science/306708_a_308037]
-
politică din țară, penuriile și restricțiile de tot felul de care suferă în plan personal, nerespectarea prevederilor constituționale de care se face vinovat regimul comunist, acuzând deschis politica dusă pe plan intern și extern de statul și Partidul Comunist Român. Ancheta va dura luni de zile, în primăvara și vara anului 1977. Neculai Constantin Munteanu relatează una din aceste întrevederi : Până la urmă, Munteanu acceptă „târgul” pe care îl oferă Securitatea, de a opri difuzarea scrisorii la Europa Liberă, în schimbul obținerii pașaportului
Neculai Constantin Munteanu () [Corola-website/Science/306708_a_308037]