37,124 matches
-
pentru mine, actualul președinte. Mă refer la ceva de genul Comisiei Tismăneanu, la transferul arhivelor Securității la CNSAS, la nominalizarea în fruntea serviciilor a unor oameni evident fără atașamente față de regimul comunist și față de Securitate, care să le reformeze până la capăt ș.a.m.d. Ceea ce face acum Băsescu e ceea ce era de făcut între 1996-2000, cel mai târziu. Nu puteai aștepta asta de la apartchikul Iliescu, dar de la Constantinescu, președintele schimbării, era de fapt singurul lucru de așteptat, nu să joace rolul
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
d-lui Băsescu este foarte interesant. Mereu l-am suspectat de legături cu fosta poliție politică a regimului comunist pozițiile ocupate de d-sa făceau cumva inevitabile asemenea legături -, ba chiar și acum încă îl suspectez. Dar, dacă merge până la capăt cu ceea ce a inițiat în acest an condamnarea oficială a comunismului, transferul tuturor arhivelor, deconspirarea activimo-securimii începând cu vârfurile -, pe mine nu mă mai interesează existența sau inexistența unui dosar al D-Sale. Dacă toate cele amintite se întâmplă, înseamnă
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
aș fi în stare să-l mai votez o dată, de data aceasta nu în lipsă de altceva, ci dându-i un vot pozitiv. Dacă însă încearcă să ne joace cu abilitate pe degete, e terminat politic. Dacă nu duce până la capăt procese precum cele inițiate, dacă va ieși cu declarații de genul celei constantinesciene, că "vedeți, oameni buni, m-a învins și pe mine Securitatea", e terminat. Și, d-sa, și noi, de altfel, pentru că toată această ruptură cu trecutul e
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
că o întâlnire cu Noica era o experiență în sine, dincolo de eventualul efect paideic. Îmi amintesc și acum, parcă revăd un film, prima întâlnire cu el, de la sosirea în gara Iași, unde îl așteptam împreună cu Valeriu Gherghel noi stăteam la capătul peronului și a apărut din mulțime, în fâș negru, cu basc pe cap, cu ghetre la pantofi, și pe umăr cu o geantă pe care scria Weltmeisterschaft 1974! -, la noaptea de discuții și condusul înapoi la gară, a doua zi
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
moment în care a scăzut puțin în sondaje, în ultimul a recuperat, ba chiar a și avansat. Sigur, cazul d-sale nu este unul la fel de încărcat precum cele evocate de tine. Pe de altă parte, dacă procesul deconspirării merge până la capăt, adică la vârf, măcar noi, românii, ca și comunitate, nu vom mai avea scuza sau pretextul că nu am știut despre ce este vorba într-un caz ori altul. În ce-l privește pe Vadim, aș putea chiar constata că
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
și-ar merita din plin numele de Ion Iliescu Frânaru', pentru că acesta a fost principala piedică în calea unei evoluții mai rapide și mai substanțiale a României spre normalitate. Când întrevezi adevărul, nu te oprești la începutul drumului, mergi până la capăt. Asta va face și Neculai Apostol și, dacă va mai dori să facă politică, va alege desigur o cale mai potrivită structurii și preocupărilor sale. Dorin Popa: La început, Iliescu a dorit să aibă în preajmă, pentru a avea credibilitate
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
că va cădea a doua zi, dar a ținut tot mandatul de patru ani, grație sprijinului "patrulaterului roșu"! au fost guverne minoritare. Așa că actualul guvern intră în cadrul regulii, nu este o excepție și îndrăznesc să profețesc că va merge până la capătul mandatului. De ce? Pentru că legea e făcută parcă pentru a împiedica alegerile anticipate. De asemenea, pentru că nu e loc în calendarul anului viitor pentru ele. În mai, avem alegerile pentru Parlamentul European până atunci nu e timp, concomitent nu se poate
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
inventeze ceva, era suficient să readucă în discuție și să amplifice faptul. Cred că acestea ar putea fi motivele. În ce-l privește pe Varujan Vosganian, nu am participat împreună la nici o campanie, dar știu că se implică întotdeauna până la capăt, citesc și eu ziare, mă uit la televizor, nu vorbesc după ureche. Nu știu însă dacă a cheltuit mulți bani în aceste campanii ori dacă unii dintre aceștia au venit de la Sorin Ovidiu Vântu. Premierul a declarat că nici acest
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
nemuritori dintre noi? Dorin Popa: Dar pe Fănuș Neagu îl poți (re)citi? Liviu Antonesei: Ah, nu, cu siguranță nu! Dar eu de-abia l-am putut citi, și încă foarte parțial! Cred că n-am reușit să duc până la capăt decât Îngerul a strigat, care îmi plăcuse doar pe porțiuni. E un exces de figuri de stil, de metafore, de "liricități" etc. În cărțile lui, pe care nu prea îl suport. Cel puțin, nu în proză. Pentru mine, e un
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
multe luni. Nu știu în ce măsură aceste conflicte publice sunt partea vizibilă a unor conflicte dintre patroni ori se datorează reacțiilor umorale ale redacțiilor, dar mi se par benefice, măcar pentru că alungă pericolul unei prese monolitice! Și, ca să fiu corect până la capăt, d-na Lupea confirmă totuși, fie și cu jumătate de gură, afirmațiile făcute de CTP în Scrisoarea sa. Aș fi vrut să discut direct cele din scrisoare cu CTP, am văzut că are mâine la ora 17 o întâlnire cu
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
era, dacă îmi amintesc corect, de 10 ani din fericire, nu a executat din ea "decât" cinci! Așa rezistent și "antrenat" cum era din detenția din anii '50, în ciuda puținătății sale trupești, nu știu dacă ar fi dus-o până la capăt și, deci, nu știu dacă ar fi putut vedea speranța eliberării. Pentru că regimul comunist i-a aplicat și în această detenție unul din cele mai dure tratamente penitenciare posibile, în special izolarea. Dorin Popa: Astăzi nu am avut deloc vreme
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
mirare! De altfel, cum cred că spuneam, Jiji e produsul presei ca și Vadim mai înainte! și, într-un fel, e normal să ajungă în licențe la Jurnalistică ori chiar în teze de doctorat. Fenomenul trebuie exploatat, prostește desigur, până la capăt. Și nu cred că ne pasă de ceea ce vor spune generațiile viitoare, altfel nu-l înduram atât pe Ceaușescu, nici n-am fi așa de îngăduitori cu toți ciudații ăștia care, într-un fel ori altul, ne guvernează. Pe vremuri
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
în jos, indicând pâinea, Isus afirmă „Adevărat vă spun vouă: Unul dintre voi mă va trăda!”. În grupul din dreapta, cel cu degetul ridicat este Toma, arătând inima; Filip, Andrei, Iacob cel Mic, Iacob cel Mare și Matei, sunt așezați în capătul mesei. Grupul din stânga îi arată pe Ioan și pe Petru cu un cuțit în mână, pe Iuda care ține mâna pe masă și grupul lui Bartolomeu, Iuda Tadeul și Simon. Cuvântul vestirii trădării trebuie luat în considerare numai ca temă
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
conceptuală a fenomenului exilului”, autoarea o scurtcircuitează, reducând-o la câteva linii de forță: metafizica exilului, timpul și spațiul exilului, maladiile exilului, exilul ca alienare. Nu este o operație propriu-zis fenomenologică, întrucât specularea conceptului de exil se păstrează de la un capăt la altul într-o gramatică metafizică, condiție inevitabilă într-o lucrare în care accidentul exilului este extrapolat esenței umanului. Prima parte a eseului, ocupată de teorie, este finalizată printr-o taxinomie a exilaților. Cea dintâi din cele trei clase taxinomice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289447_a_290776]
-
Del Genesis a Internet. Documentos del magisterio sobre las comunicaciones sociales, BAC, Madrid, 2005, p. 4. 105 Papa Paul III a convocat Conciliul de la Trento (1545), încheiat de Pius IV (1563), care a venit cu câteva soluții pentru a pune capăt confuziei doctrinare referitoare la tipărituri. "Cenzura" exista deja în acea vreme, și nu era specifică exclusiv Bisericii, de vreme ce în toate monarhiile absolutiste puterea era concentrată în persoana regelui. Unele dintre primele publicații periodice au fost finanțate chiar de către stat și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Jose Maria La Porte Fernandez-Alfaro, op. cit., p. 129). 111 Papa Pius IX, Nostis et nobiscum, 8.XII.1849. 112 Papa a condamnat traducerile echivoce ale Bibliilor care ajungeau în mâinile credincioșilor, astfel că le-a propus episcopilor: Pentru a pune capăt pângăririi cărților ar fi bine, onorabili frați, ca fiecare dintre intelectualii cu credință curată pe care îi cunoașteți să publice alte cărți, pentru întărirea credinței și informarea corectă a poporului, pe care voi să le revizuiți înainte" (Ibidem). 113 Papa
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
validat ca atare. Dar acuzațiile de trădare vor fi reiterate la toate inițiativele politice ale lui S. (un anteproiect de constituție, formarea Partidului Țărănesc, fuzionarea acestuia cu Partidul Național din Transilvania etc.), climatul ostil împiedicându-l să le ducă până la capăt și, implicit, să ocupe locul de lider pe care îl merita. În 1929 optează pentru locul de senator de drept, după un an dându-și demisia din Partidul Național Țărănesc, gest pe care îl va justifica în Documentări și lămuriri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
toate de un realism halucinant. În profunzime, însă, proza posedă robusta armătură a unui subiect unitar. Coborârea pe fluviul siberian este un itinerar de inițiere, străbătut de personajul central, basarabeanul Ion Răutu, surghiunit la ieșirea din adolescență, o călătorie la capătul căreia se produce revelația, iluminarea supremă. Tânărul își vede semenii (paznicii Feighin și Sinenco, alți deținuți, localnicii siberieni), dedați îndeobște celor mai josnice fapte, ajungând în clipa maximei primejdii la o deplină umanitate. Faptul, repede uitat de cei în cauză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
orice înșiruire, după orice legi, de preferință diferite de cele vechi. Dacă ne uităm atent la romanele Virginiei Woolf (cea mai înfocată teoreticiană a Modernismului, în The Common Reader), observăm că de fapt ele sunt doar revolte de suprafață. La capătul lecturii, ce ne rămâne din Mrs Dalloway? Amintirea unei povești cu o foarte clară cronologie (o vedem clar pe Clarissa tânără și abia apoi matură) și cu un evident "love interest", fără de care mă îndoiesc că romanul ar exista. Joyce
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
se încheie fără să se fi terminat, în felul următor: "Am așteptat o clipă, m-am întors la mașină și m-am dus unde trebuia să ajung". De ce suntem fericiți? Fiindcă nu trebuie, nu suntem siliți să ascultăm povestea până la capăt. Fiindcă am dat laoparte convenția basmului, am ieșit din convenție. Trans-romanul proclamă ieșirea din convenție (ca și cum acest lucru ar fi posibil atâta vreme cât acceptăm să citim...). Disciplinele de teoretizare de la marketing la teoria criticii literare iau locul convenției în sine (la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
folosește de ordinea memoriei și exagerează ceea ce a descoperit înaintea lui Fluxul conștiinței, limbajul nu trebuie să fie o piedică. Limpezimea superficială e dublată, însă, de discursul indirect. Narațiunea nu mai e doar povestire. Henry James inaugura istorisirea ambiguă, la capătul cărei lectorul nu știa prea bine de partea cui să fie, cine are o vină și cine nu. Pentru autorul Desperado, toți eroii sunt disculpați de la bun început, toți au dreptate în felul lor. Cele mai concrete incidente se leagă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fie luat drept reporter. Frâiele narațiunii sunt bine ascunse, convenția trebuie aflată. Iată cum se transformă romanul dintr-o traducere a unei acțiuni cronologice într-un final de obicei de cuplu, plasat în viitor, într-o vânătoare de convenții, la capătul căreia nu mai e nici viitor, nici cuplu, ci realul golit de așteptări, realul "cel mai real", dacă-i putem crede pe autorii Desperado. În condițiile în care autorul e enigmatic și orice explicație vine din trecut, eroul ne apare
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a fi ocrotit. Sunt romancieri care anunță că nu vor decât să-l amuze pe lector, sunt poeți care născocesc măști pentru a-l binedispune pe cititor. Și unii și alții speră că cititorul îi va lua în brațe la capătul textului și îi va liniști spunând, "E foarte bine așa, sunt de partea ta, ești cel mai bun dintre toți și o să-mi placi întotdeauna, orice ți-ar da prin minte să faci din cuvinte". Iar când e vorba de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în cursa propriei vieți, care devine distopică și îl ucide; Ralph (eroul lui Golding) e prizonierul insulei terorizate de Împăratul muștelor și e salvat de un adult; profesorul lui Bradbury o ia la goană din Slaka și descoperă abia la capăt că nu a înțeles nimic din riturile comuniste pe când era acolo. Lumea distopică, indiferent că în jurul ei Cortina de Fier e politică sau de altă natură, tânjește după eliberare, evadare. Cortina de Fier e capcana, lipsirea de libertate, robia coșmarului
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mort...".). Inteligențele se întâlnesc peste vremi și peste vreme, și nu e un secret că Ackroyd eeste cel mai bun biograf al lui T.S. Eliot de până acum. Nicholas Dyer începe cu începutul: nașterea lui în 1654, la Londra. La capătul cărții, Hawksmoor îl găsește pe arhitect într-o enciclopedie la bibliotecă. Micul eseu de prezentare rezumă tot ce știm deja, făcându-ne să înțelegem că de fapt am retrăit istoria: DYER Nicholas... 1654?-1715. Arhitect englez; cel mai de seamă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]