38,100 matches
-
două paragrafe. Răspunsurile de la primele patru întrebări alcătuiesc partea principală a știrii, suportul său. Căpătând răspunsurile la aceste întrebări, receptorul își poate forma o imagine succintă despre faptul, evenimentul la zi. Știrea concepută în acest mod răspunde unor cerințe ale cititorului modern care vrea să afle cât mai repede ce s-a întâmplat, dar și ale publicației care poate să prezinte o noutate în cea mai atractivă formă, menită să capteze imediat interesul cititorilor săi. În presă s-au cristalizat și
Știre () [Corola-website/Science/302491_a_303820]
-
în acest mod răspunde unor cerințe ale cititorului modern care vrea să afle cât mai repede ce s-a întâmplat, dar și ale publicației care poate să prezinte o noutate în cea mai atractivă formă, menită să capteze imediat interesul cititorilor săi. În presă s-au cristalizat și se utilizează mai multe tipuri de introducere. Această diversitate conferă publicației un plus de atractivitate, sporește interesul cititorului pentru informațiile publicate. Astfel în introducere poate fi prezentată esența evenimentului, poate fi prezentat elementul
Știre () [Corola-website/Science/302491_a_303820]
-
poate să prezinte o noutate în cea mai atractivă formă, menită să capteze imediat interesul cititorilor săi. În presă s-au cristalizat și se utilizează mai multe tipuri de introducere. Această diversitate conferă publicației un plus de atractivitate, sporește interesul cititorului pentru informațiile publicate. Astfel în introducere poate fi prezentată esența evenimentului, poate fi prezentat elementul senzațional al știrii sau introducerea poate cuprinde prezentarea unei imagini a evenimentului. În această situație, ziaristul va prezenta în prima frază elementele definitorii ale acțiunii
Știre () [Corola-website/Science/302491_a_303820]
-
acțiunii pe care o va relata în știre totodată în introducere se poate introduce prezentarea unor personalități, cu condiția ca numele folosite să fie bine cunoscute publicului. În general abundența de nume într-o știre trebuie evitată pentru că dipersează atenția cititorului și nu-i dă posibilitatea să rețină esențialul. În știrea radifonică utilizarea numelor de persoane în introducere este evitată, pentru că, atent la conținutul știrii, ascultătorul va uita numele rostit la început. O altă tehnică de construcție a unei știri este
Știre () [Corola-website/Science/302491_a_303820]
-
rețină esențialul. În știrea radifonică utilizarea numelor de persoane în introducere este evitată, pentru că, atent la conținutul știrii, ascultătorul va uita numele rostit la început. O altă tehnică de construcție a unei știri este "piramida normală". În acest caz, interesul cititorilor este captat prin acumularea succesivă de informații. Elementul principal este lăsat la sfârșitul știrii, la "baza piramidei". Această tehnică se utilizează îndeosebi în prezentarea evenimentelor "la zi", a celor așteptate de public datorită importanței lor sau a evenimentelor cu totul
Știre () [Corola-website/Science/302491_a_303820]
-
sau cu cât cheltuiala de efort necesr receptării va fi mai mică, interesul, și în consecință, valoare mesajului vor fi mai mare".8) Eficiența mesajului s-ar traduce prin valoarea conținutului. Așadar, conținutul mesajului este elementul determinant al receptării. Interesul cititorilor poate fi stimulat cu ajutorul mai multor factori. Unul dintre aceștia ar fi locul de unde provine știrea. Cu cât evenimentul sau faptul relatat s-a desfășurat într-un loc mai apropiat de cel unde se află receptorul, cu atât interesul lui
Știre () [Corola-website/Science/302491_a_303820]
-
locul de unde provine știrea. Cu cât evenimentul sau faptul relatat s-a desfășurat într-un loc mai apropiat de cel unde se află receptorul, cu atât interesul lui va fi mai mare. Important este și locul acordat știrii în pagină. Cititorul și-a format anumite reflexe, îndelung educate de ziariști. Astfel, el știe că toate știrile mai importante sunt publicate pe prima și pe ultima pagină, că locul din dreapta sus al primei pagini este consacrat unei știri sau unui articol. S-
Știre () [Corola-website/Science/302491_a_303820]
-
pagini este consacrat unei știri sau unui articol. S-a desprins că știrile din paginile de "față" (cele cu număr impar) sunt mai importante decăt cele "de verso" (cu număr par). Conținutul unei știri reprezintă elementul determinant al interesului unui cititor. În sublinierea importanței conținutului unei știri o mare contribuție o poate aduce titlul, care are menirea de a atrage atenția, de a sublinia ideea dominantă a știrii. Însă elementul care stimulează în cea mai mare măsură interesul cititorului pentru o
Știre () [Corola-website/Science/302491_a_303820]
-
interesului unui cititor. În sublinierea importanței conținutului unei știri o mare contribuție o poate aduce titlul, care are menirea de a atrage atenția, de a sublinia ideea dominantă a știrii. Însă elementul care stimulează în cea mai mare măsură interesul cititorului pentru o știre este omul. Nimic nu-l interesează mai mult pe om decât omul însuși. Luând consecință despre faptele, viața și activitatea oamenilor, cititorul tinde să se raporteze la ei, să-și construiască modele de conduită sau, dimpotrivă, să
Știre () [Corola-website/Science/302491_a_303820]
-
sublinia ideea dominantă a știrii. Însă elementul care stimulează în cea mai mare măsură interesul cititorului pentru o știre este omul. Nimic nu-l interesează mai mult pe om decât omul însuși. Luând consecință despre faptele, viața și activitatea oamenilor, cititorul tinde să se raporteze la ei, să-și construiască modele de conduită sau, dimpotrivă, să se disocieze de faptele antisociacle desăvârșite de alții. Cunoașterea publicului receptor este esențială pentru educarea interesului față de știre. Altul este publicul unui ziar de tineret
Știre () [Corola-website/Science/302491_a_303820]
-
societății într-o perioadă. Noutatea este strâns legată de actualitate și se numără printre factorii determinanți care califică un fapt sau un eveniment ca apt pentru a fi convertit într-o știre de presă. Ineditul, noul au atras dintotdeauna interesul cititorului. Nou în presă înseamnă nou întâmplat. Știrea relatează despre faptele semnificative, adică despre acele fapte care au calitatea de eveniment, care nu numai că suscită interesul cititorului ci și exercită o influență directă sau indirectă asupra vieții personale sau colective
Știre () [Corola-website/Science/302491_a_303820]
-
fi convertit într-o știre de presă. Ineditul, noul au atras dintotdeauna interesul cititorului. Nou în presă înseamnă nou întâmplat. Știrea relatează despre faptele semnificative, adică despre acele fapte care au calitatea de eveniment, care nu numai că suscită interesul cititorului ci și exercită o influență directă sau indirectă asupra vieții personale sau colective. Albert Camus spunea că "ziaristul este istoricul clipei". El are datoria de a face diferențe între semnificația aparentă, imediată și semnificația reală, profundă a unui eveniment. Semnificația
Știre () [Corola-website/Science/302491_a_303820]
-
se organizează conform importanței lor în concordanță cu ideea de bază. După Melvin Mencher (profesor la Facultatea de Ziaristică din cadrul Universității Columbia) știrea simplă trebuie să aibă următoarea structură: introducere (lead), informație explicativă, informație secundară, informație contextuală (background) - care permite cititorului să cunoască antecedentele evenimentului și elaborarea mai amplă a introducerii. Știrile multiple sau complexe sunt știri care cuprind mai multe idei proincipale în introducere. Structura lor este asemănătoare cu cea a știrii cu un singur element. Complexitatea se datorează relației
Știre () [Corola-website/Science/302491_a_303820]
-
fapte interesante, evenimente ce pot deveni știri de presă;să aleagă elementele de cea mai mare importanță și să le prezinte în primul paragraf; să elimine detaliile, materialul nesemnificativ. Ziaristul trebuie să-și pună întrebarea dacă faptul relatat va interesa cititorii ziarului. În privința difuzării unei știri, ziarul intră în concurență cu radioul și televiziunea, care pot transmite știrile simultan cu evenimentul (transmisia directă) sau la câteva minute după ce aceasta a avut loc. De aceea, pentru a menține interesul cititorilor față de o
Știre () [Corola-website/Science/302491_a_303820]
-
va interesa cititorii ziarului. În privința difuzării unei știri, ziarul intră în concurență cu radioul și televiziunea, care pot transmite știrile simultan cu evenimentul (transmisia directă) sau la câteva minute după ce aceasta a avut loc. De aceea, pentru a menține interesul cititorilor față de o știre, pe care ei au aflat-o deja de la radio sau televiziune, ziaristul are datoria de a prezenta acele elemente ce nu pot fi cuprinse într-o știre difuzată prin presa audio-vizuală (comparații, asocieri). Din cele cinci întrebări
Știre () [Corola-website/Science/302491_a_303820]
-
Vogt, Francis Flagg, Robert A. W. Lowndes, Marion Zimmer Bradley, Donald Wolheim și Catherine Moore, traduse în șase limbi. Ackerman cunoaște fluent "limba universală" Esperanto. Prin revista sa, "Famous Monsters of Filmland" (1958-1983), Forrest J Ackerman prezintă generației tinere de cititori istoria filmelor science fiction, fantasy și horror, revelând artiști mai puțin notorii, dar valoroși, și inspirând astfel numeroși viitori artiști redutabili precum Peter Jackson, Steven Spielberg, Tim Burton, Stephen King, Penn & Teller, Billy Bob Thornton, Gene Simmons (din trupa Kiss
Forrest J. Ackerman () [Corola-website/Science/302596_a_303925]
-
cariera. Se simte foarte atras de teatru și nici nu se gândește la o carieră cinematografică. A jucat doi ani la ""Teatrul Național pentru Tineret"" înainte de a obține o bursă de studii la ""Academia de Teatru Americano- Britanică"". Devine un cititor înrăit al lui Shakespeare, Mitlon, Cehov și reușește să scape de dislexie. Modul interpretativ a lui Paul Newman îl face pe Orlando să se răzgândească și la 16 ani obține rolul unui adolescent care se automutilează pentru a atrage atenția
Orlando Bloom () [Corola-website/Science/302723_a_304052]
-
copii din Moldova. Activitatea informațională este susținută de Publicația Periodică Independentă "Duminica", dar și de TV prin cablu "Interservicii" (director Igor Rotaru). Biblioteca publică "Mihai Eminescu" (directoare - Nina Onciu), precum și Biblioteca de carte românească (administrator Ina Dodon) prestează servicii pentru cititorii din oraș, aici fiind deschisă și o mediatecă. Pe teritoriul orașului funcționează 6 instituții preșcolare, 2 gimnazii, 3 licee teoretice și o școală de meserii în care învață 145 elevi. În oraș activează 3 licee - Liceul Teoretic "Mihai Eminescu" (director
Fălești () [Corola-website/Science/302750_a_304079]
-
pentru prima ediție semnată a ajuns la 60.000 £. În decembrie 1937, editorul "Hobbitului", Stanley Unwin, i-a cerut lui Tolkien o continuare. Drept răspuns, Tolkien i-a înmânat ciorne din "Silmarillion", pe care editorul le-a respins, considerând că cititorii doresc „mai multe despre hobbiți”. Tolkien a început să lucreze la „Noul Hobbit”, transformată ulterior în "Stăpânul inelelor", care nu doar că avea să schimbe caracterul poveștii originale, dar avea să conducă și la schimbări majore ale personajului Gollum. În
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
al versiunii originale și al versiunilor intermediare ale cărții, completate cu comentarii privind legătura între erudiția lui Tolkien și creația sa. Rateliff prezintă și varianta abandonată din anii '60. Cartea separă comentariile lui Rateliff de textul lui Tolkien, permițându-i cititorului să parcurgă textul original fără întreruperi. Rateliff a inclus și ilustrații ale lui Tolkien nepublicate anterior. În recenzia publicată în "Mythlore", Jason Fisher declara că opera este „un punct de pornire indispensabil pentru studiul "Hobbitului"”. "Hobbitul" a fost influențat din
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
Ambele elemente sunt specifice literaturii pentru copii, la fel cum este circuitul „acasă-plecat-acasă” (sau "there and back again" - „acasă și înapoi”), structură tipică pentru Bildungsroman. În timp ce Tolkien a pretins ulterior că îi displace aspectul vocii naratorului care se adresează direct cititorului, acest element a contribuit semnificativ la succesul cărții, făcând ca povestea să fie deseori citită cu voce tare. Emer O'Sullivan, în "Comparative Children's Literature", citează "Hobbitul" ca una dintre puținele cărți pentru copii acceptate în literatura mainstream, împreună cu
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
descriind detaliile ca pe niște fapte obișnuite, în timp ce noul și fantasticul apar aparent întâmplător. Acest stil „cu picioarele pe pământ”, prezent ulterior și în literatura fantasy a lui Richard Adams ("Watership Down") și Peter Beagle ("Ultima licornă"), mai degrabă acceptă cititorii în lumea sa ficțională decât să încerce să îi convingă de realitatea ei. În timp ce "Hobbitul" este scrisă într-un limbaj simplu, prietenos, fiecare personaj are propria voce. Naratorul, care întrerupe ocazional firul narativ cu explicații (lucru obișnuit atât în literatura
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
menționând că multe critici au fost greșite pentru că ele nu au fost capabile să diferențieze diferitele revizuiri. "Hobbitul" a fost nominalizată la medalia Carnegie, iar mai recent, cartea a fost recunoscută ca „Cel mai important roman al secolului XX (pentru cititorii vârstnici)” în sondajul efectuat pentru Children's Books of the Century ("Cartea de copii a secolului") de către "Books for Keeps". Publicarea continuării "Stăpânul inelelor" a modificat modul în care mulți critici au primit cartea. În loc să abordeze "Hobbitul" ca o carte
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
că o asemenea abordare nu ia în calcul valoarea originală ca și carte de sine stătătoare pentru copii și high fantasy, omițând influența ei asupra acestor genuri. Critici cum sunt Paul Kocher, John D. Rateliff și C. W. Sullivan încurajează cititorii să trateze operele separat, atât pentru că "Hobbitul" a fost concepută, publicată și primită independent de opera ulterioară, cât și pentru a feri cititorul de a avea așteptări false privind tonul și stilul. "Hobbitul" a fost adaptată și revizuită de multe
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
ei asupra acestor genuri. Critici cum sunt Paul Kocher, John D. Rateliff și C. W. Sullivan încurajează cititorii să trateze operele separat, atât pentru că "Hobbitul" a fost concepută, publicată și primită independent de opera ulterioară, cât și pentru a feri cititorul de a avea așteptări false privind tonul și stilul. "Hobbitul" a fost adaptată și revizuită de multe ori, iar continuarea, "Stăpânul inelelor", este considerată a fi cea mai mare moștenire a sa. Acțiunea are aceeași structură de bază, evoluând în
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]